Diete

Afinele

Aceste fructe se obtin, in principal, din flora spontana (afinisurile de munte), mai putin din plantatii comerciale, care ocupa suprafete mici.
Afinele sunt bace (bobite) mici (1-2,5 g), grupate in ciorchini. Ele au pielita vanata, acoperita cu pruina (bruma) groasa, albastra.

In functie de soi si de conditiile climatice ale anului, afinele ajung la maturitate de la sfarsitul lunii iulie pana in septembrie, avand coacere esalonata. Intrucat sunt foarte perisabile, afinele trebuie culese si livrate in cosulete din plastic sau in ladite. In incaperi racoroase, cu o temperatura de 10-12 º C, afinele se pot pastra 4-5 zile, fara deprecieri calitative.
Afinele contin 80-85 % apa, 7-15 % zaharuri, acizi (tartaric, malic, citric, benzoic, oxalic, succinic, lactic), substante tanante si pectice, proteine provitamina A, vitaminele B1, B2, C, B3, PP, E.

Afinele se consuma proaspete, uscate (deshidratate) sau prelucrate sub forma de suc, compot, sirop, lichior, dulceata, jeleu (peltea), marmelada, afinata s.a. Ele se preteaza bine si la congelare. Se folosesc, de asemenea, la prajituri, creme, spume si alte produse de cofetarie.

Sucul de afine se mai foloseste in vinificatie, pentru a intensifica culoarea (este colorant natural) si a mari acciditatea vinului de struguri. Datorita acidului benzoic pe care-l contin si care opreste fermentatia, afinele nu se pot folosi singure pentru prepararea de cidru (vin). Avand un continut ridicat in pectina, care in prezenta acizilor organici favorizeaza gelificarea produselor, afinele se folosesc ca adaos la sucul de mere din care se fabrica marmelada.

In bioterapie se folosesc fructele si frunzele de afin salbatic (negru si vanat). In tara noastra se cultiva soiuri de afin cu coacere timpurie (Weymouth, Ivanhoe), mijlocie (Bluecrop, Blueray) si tarzie (Rubel, Pemberton, Coville).
Datorita continutului ridicat in substante bactericide (acid citric si benzoic) si in taninuri, afinele proaspete sau uscate sunt un puternic antiseptic intestinal, au efect astringent, antidiareic si antiputrid. Datorita acestor proprietati, afinele au rol important in tratamentul enterocolitelor de fermentatie si de putrefactie, dizenteriilor si infectiilor urinare. Totodata, ele au si actiune antihelmintica,, contribuind in special, la eliminarea oxiurilor.
Proprietatile vasoprotectoare ale autocianilor din afine fac ca acestea sa aiba efecte benefice asupra sistemului circulator; se recomanda in ateroscleroza, afectiuni coronariene, sechele de infarct, arterita, sechele de flebita, varice, hemoragii prin fragilitate capilara etc.

Prin consumarea unui pahar de afine in timpul mesei se previne depunerea calciului pe peretii vaselor sanguine.
Afinele contribuie la cresterea acuitatii vizuale si amelioreaza vederea nocturna, existand deja si produse farmaceutice pe baza de afine care au asemenea proprietati terapeutice.
In afectiunile hepatice, afinele au rol de regenerare a celulelor hepatice (tonifica ficatul). Ele au, de asemenea, rol hipoglicemiant (antidiabetic), datorita mirtilinei, care face sa scada zaharul din sange.

Prinicipalele intrebuintari ale fructelor si frunzelor de afin sunt:
– cura de afine. Se pot consuma zilnic 300-500 g afine proaspete sau 100 g afine uscate.
– Decoctul de afine (uz intern). Se prepara dintr-o lingura de fructe uscate si zdrobite la 200 ml apa; se fierbe 5 minute si apoi se lasa in repaus, la temperatura camerei cam 15 minute; se strecoara prin presare si se bea caldut, doua sau mai multe cani pe zi.
– Decoctul de afine (uz extern). Se prepara dintr-o mana de bace (fructe) la litru de apa, care se fierbe pana scade la jumatate; se foloseste la clatitul gurii in faringite, stomatite, afte, muguet, precum si pentru comprese sau spalaturi locale (eczeme, hemoroizi, dizenterie). Contra ulcerelor gurii, a aftelor, se pot mesteca in gura fructe proaspete, care apoi se elimina din gura.

– Decoctul din fructe si frunze de afin. Are proprietati astringente si antibiotice. Se prepara din 10 % fructe sau frunze uscate care se fierb in ½ l apa timp de 30 minute; se bea caldut, fractionat in 3 portii, in cursul unei zile. Combate enteritele acute si cornice, diareele.
– Infuzia din afine uscate. Continand substante tanante, este indicat in bolile de stomac (diaree, enterite).

– Maceratul la cere din afine. Se prepara dintr-o lingurita si jumatate de afine uscate si zdrobite in 400 ml apa fiarta si racita; se lasa la macerat timp de 8 ore, la temperatura camerei, iar apoi se bea 2-3 reprize, in cursul unei zile. Se pot adauga coaja de stejar, flori de musetel si frunze de menta, pentru a mari actiunea astringenta si antiseptica a fructelor de afin.

– Infuzia din frunze de afin se prepara din doua lingurite de frunze la 0,5 l de apa clocotita; se bea calduta, in 3 reprize, pe parcursul unei zile. Ea are si efect viermifug (oxiuri). Infuzia din frunze de afin scade nivelul zaharului in sange (antidiabetic). Perioada optima de recoltare a frunzelor de afin, in scopuri terapeutice, este de la sfarsitul lunii iulie pana in septembrie. Frunzele se recolteaza impreuna cu lastarii, de pe care se detaseaza ulterior. Se va evita presarea lor, deoarece se inegresc.
– Preparate alimentare: pelteaua (jeleul), spuma si gelatina. Sunt recomandate in tratarea diareelor de fermentatie si putrefactie, in enterite si in regimul renal. 
 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *