Din oras

Afacere cool transmisa din tata-n fiu: un tanar mestesugar creeaza pantofi hand-made pentru barbati, in Someseni

Cine vrea sa se incalte comod si elegant, fara sa riste sa poarte acelasi model ca toata strada isi face pantofi la comanda. Isi alege materialul, forma, culoarea si, intr-o saptamana are perechea visata, hand-made, asa cum se „poarta” acum. Atelierul lui Andrei Tintoc miroase a nou, a piele buna, are pe rafturi pantofi de toate felurile si aparate vintage, din vremea bunicilor. Tot de atunci dateaza si mestesugul in familia clujeanului, transmis peste generatii, in ciuda apasarii comunismului si a crizei. Ba mai mult, pantofii lui au ajuns la Jocurile Olimpice de la Londra si la Bienala de la Venetia.

In Someseni, pe strada Baii, nr. 14. Acolo e atelierul de pantofi hand-made al lui Andrei Tintoc, fara firma, caci oamenii care il cauta stiu unde sa il gaseasca.

Camera de intrare, luminoasa si ordonata, gazduieste pantofii care sunt gata, aliniati frumos pe masa si pe rafturi.

Unii sunt sobri, din piele neagra, altii in tendinte, din piele intoarsa albastrie, iar altii incalca orice conventionalism: ba galbeni, ba rosii sau chiar vezi, de lac. Pantofii negri si cei visinii sunt de mire, cei albastri pentru cununia civila.

“Acum se poarta asa, mai ascutiti la varf, cu o linie eleganta. Au fost an in care toti voiau bot de rata, bot rotunjit sau ascutiti de-a dreptul. Moda trece, se schimba, dar se intoarce o data la cativa ani. Daca nu faci ceva special, creativ, lumea se plictiseste si o ia spre magazine. Din moment ce fac pantofi galbeni sau albastri, inseamna ca nu am clienti obisnuiti”, isi rezuma Tintoc strategia.  

Nu e un batranel cu ochelari si adus de spate deasupra unei masinarii, cum am desena un pantofar, ci un tanar inalt, pasionat de o meserie pe cale de disparitie.

“Acum nu mai gasesti mesteri. Cei care erau inainte au imbatranit si altii nu se mai pregatesc”, explica el.

Deasupra mesei cu pantofii de “expozitie” vegheaza ca o icoana protectoare cartea de mestesugar a bunicului sau, Martin Tintoc.

“A avut atelier de prin 1971 pe Motilor, intr-o cladire care astazi nu mai exista. Era o vreme in care nu prea te lasa statul sa iti faci afacere, si bunicul a lucrat mult la “Solidaritatea”, dar s-a descurcat, a gasit o cale sa primeasca aprobare si si-a deschis atelier”, povesteste mestesugarul.

A venit apoi randul tatalui sau, Andrei Eugen Tintoc, care avea atelier de marochinarie pe strada Croitorilor, in Piata Mihai Viteazul. Acum este pensionar, insa ani lungi a mesterit posete si curele pentru tot Clujul.

“Numai de patru ani ne-am mutat de acolo. Eu am invatat meserie la Scoala Profesionala M.I.U. Cluj-Napoca si am facut prima pereche de pantofi in 2001. Am fost atras de meseria asta, mai ales ca in familie toti ne-am ocupat de asa ceva. Mama a lucrat la Clujana. Nu e usor, trebuie sa stii sa lucrezi manual. Cusutul se face cu masina, dar trasul si talpuitul se face numai manual”, marturiseste Tintoc.

Cam o saptamana se lucreaza la o pereche de pantofi. Se croiesc, se monteaza si se cos.

Se tin cate o zi pe calapod intre etape. Materialele sunt doar de import si cea mai mare parte a masinariilor din atelier sunt din vremea bunicilor.

“Pentru asa ceva nu ai voie de tehnologie noua, ce avem aici e foarte bun”, puncteaza el.

Nu s-a pus niciodata problema sa realizeze in atelier si pantofi pentru femei. Nici reparatii, doar intretinere pentru cei cumparati de aici.

“Asa ceva e mult mai complicat, ar fi nevoie de angajati, de utilaje si spatiu mai mare. Ii mai fac sotiei, ocazional, dar prefer sa ii dau bani sa isi cumpere ea. Pentru mine am facut o gramada, mi-a si zis ca am mai multi decat ea”, dezvaluie mesterul.

Pantofii clujeanului au ajuns si la Olimpiada de la Londra.

“Am facut vreo 40 de numere foarte mari, pe care Clujana nu a reusit sa le faca. Am avut si o pereche de pantofi artistici, realizati alaturi de sculptorul Radu Cioca, expusi la Bienala de la Venetia. In rest, multa lume de pe Facebook, studenti straini. Sa zic ca vin si manelisti?”, a marturisit mestesugarul.

A mai colaborat si cu creatorul de moda Istvan Campan si cu designeri care fac costume de mire.

Preturile pornesc de la 300 de lei pentru o pereche de pantofi, cei mai simpli, de piele, iar cei de lac sau de blanita ajung la 550 sau 400 de lei.

Criza a afectat si afacerea clujeanului. Inainte avea cativa angajati si facea 3-4 perechi de pantofi pentru un client, pentru ca acum sa lucreze doar familia, iar clientii prefera doar cate o pereche de incaltari.

Antrei Tintoc mentioneaza la planuri de viitor doar dorinta de a avea un spatiu mai mare, in care cumparatorii sa nu vada tot procesul de productie.

“Am un baietel de 6 luni. Daca ii pun in fata o jucarie si un pantof, intotdeauna alege pantoful”, marturiseste mestesugarul, cu speranta.

Foto: Eugen Olariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *