Femeile sunt mai echilibrate lingvistic decat barbatii! Disputele privind cauza deosebirilor de comportament si performante intre cele doua sexe este adesea transanta in mod simplist intre „innascut” si „dobandit cultural”: sunt femeile de pe Venus si barbatii de pe Marte (aluzie la titlul unei carti celebre care abordeaza deosebirile comportamentale intre cele doua sexe, de John Gray – „Barbatii sunt de pe Martie, femeile sunt de pe Venus”) fiindca au fost „construiti” in mod diferit sau pentru ca societatea i-a conturat astfel?
Aproape ca intotdeauna, raspunsul se afla undeva la mijloc. In vreme ce numeroase deosebiri intre cele doua sexe sunt determinate cultural, cu cat intelegem mai bine structura si mecanismele creierului uman, cu atat mai mult constatam ca unele dintre aceste deosebiri au o baza biologica innascuta.
Se stie deja ca „zonele limbajului” din creier sunt localizate in emisfera stanga. In emisfera cerebrala stanga au fost identificate doua zone principale de procesare a vorbirii. Aria lui Broca, in lobul frontal, transforma gandurile in cuvinte. Aria lui Wernicke, in lobii temporali si parietal, transforma cuvintele in ganduri.
Un experiment recent a sugerat ca acest lucru ar putea fi valabil intr-o masura mai mare pentru barbate, decat pentru femei. Cand descompun cuvintele in sunetele componente individuale, barbatii se bazeaza preponderent pe partea stanga a circumvolutiunii frontale inferioare, o regiune a creierului despre care se stie de mult ca este specializata in limbaj. Atunci cand femeile indeplinesc aceasta activitate lingvistica, ele isi folosesc ambele emisfere cerebrale in proportie aproape egala.
Aceasta descoperire a fost posibila gratie unei noi tehnologii numite rezonanta magnetica functionala, care ofera imagini ale acelor parti ale creierului activat atunci cand se efectueaza o anumita activitate. In cadrul acestui experiment, au fost alesi 19 barbati si 19 femei, cu totii dreptaci, carora li s-a cerut sa spuna daca doua cuvinte lipsite de sens rimeaza sau nu. Cuvintele le-au fost prezentate in forma scrisa, deci activitatea necesita abilitati de procesare vizuala si ortografica (recunoasterea literelor), plus transformarea secventelor de litere in reprezentari fonologice (sonore).
De asemenea, subiectilor li s-a cerut sa aprecieze daca doua seturi de siruri de litere au acelasi tipar de alternanta a literelor mari si mici. Zonele in care regiunile cerebrale activate de aceste doua activitati nu se suprapuneau au fost identificate ca fiind responsabile exclusiv pentru procesarea fonologica. In vreme ce la barbati s-a constatat un raport de 11,7 : 5 al activitatii emisferei stangi fata de cea dreapta in aceasta regiune, la femei raportul a fost relative egal impartit, si anume 9,4 : 12.
Aceasta este o dovada clara in sprijinul ipotezei care sustine ca functiile limbajului sunt mai puternic lateralizate la barbati decat la femei – asa cum sunt la stangaci in comparatie cu cei dreptaci. La stangaci, abilitatile lingvistice sunt mai egal distribuite intre cele doua emisfere. Aceasta inseamna ca, daca unui stangaci ii este lezata emisfera stanga, afazia (reducerea capacitate de a vorbi) care se instaleaza va fi mai degraba temporara, comparativ cu un dreptaci, la care tinde sa fie permanenta.
Dar stangacii au in general abilitati de perceptie spatiala mai reduse, probabil fiindca distributia capacitatilor lingvistice in ambele emisfere ocupa locul unor functii dependente de emisfera dreapta, precum aprecierea relatiilor spatiale si perceptia Gestalt (a formelor in totalitatea lor).
Femeile si barbatii stangaci au dificultati mai mari in lucrul cu spatiul si cu formele, comparativ cu barbatii dreptaci. S-a dovedit ca femeile si barbatii stangaci prezinta o tendinta innascuta de a obtine rezultate usor mai slabe la anumite teste care vizeaza relatiile spatiale, comparativ cu barbatii dreptaci. Acest lucru a dus la presupunerea ca femeile au acelasi tip de distributie a abilitatilor lingvistice, in ambele emisfere, ca stangacii – o presupunere confirmata de noile descoperiri.
In cadrul experimentului nu s-a constatat o discrepanta semnificativa intre barbati si femei, dar acele deosebiri care exista au implicatii deopotriva bune si rele pentru ambele sexe. Specializarea lingvistica a emisferei stangi, tipice pentru barbatii dreptaci, ar putea permite perceptiei spatiale, cu sediul in emisfera dreapta, sa functioneze la un nivel inalt – facilitand, ca sa spunem asa, sesizarea simultana a padurii si a copacilor. Aceasta este teoria acceptata astazi pentru dezvoltarea lateralizarii emisferice la specia umana.
Femeile prezinta riscuri mai mici de pierdere definitiva a abilitatii lingvistice ca urmare a unui accident vascular cerebral. Este posibil ca distributia egala a abilitatii lingvistice intre cele doua emisfere sa ofere o anumita flexibilitate in situatia ca se intampla ceva nedorit. Specializarea mai redusa decat la barbati le-ar putea ajuta sa-si revina mai bine dupa un accident vascular sau o leziune cerebrala; de asemenea, acest lucru ar putea explica de ce fetele par a depasi mai usor problemele legate de citit, printre care si dislexia.