Supereroii care mimeaza caritatea

“Noua ne pasa”, “noi avem inima”, ”ne intereseaza soarta copiilor nostri”, “vrem sa-i ajutam sa mearga la scoala” – sunt textele cu care asociatiile de binefacere si ong-urile aparute peste noapte inmoaie sufletele clujenilor milostivi, care baga mana in buzunar si doneaza pentru “o cauza nobila”. Lor le pasa. Ei strang bani. Ce se intampla, insa, cu banii, nu stie nimeni. Se cumpara haine, mancare sau rechizite? Merge cineva sa-i vada pe acei copii? Sa-i priveasca in ochi? Sa asculte povestea unei mame ingenuncheate  de datorii, care plange in timp ce incearca sa explice cum isi dramuieste cele cateva sute de lei pe care le castiga pe luna? Cine face caritate in Cluj? Asociatiile care se lauda cu asta sau oamenii simpli, obisnuiti, care prefera sa ramana o amintire placuta, nu un nume laudat? Am cunoscut, in ultimele luni, oameni care ajuta pentru ca pot sa ajute si pentru ca vor asta. Oameni simpli care-si dedica, pret de cateva ore, timpul unor suflete pentru care o masa calda e o minune saptamanala. Nu sunt nici personalitati cunoscute ale urbei si nici ong-uri care pozeaza in lumina binefacerii de dragul banilor publici. Dimpotriva, ei sunt oamenii care fac, cu adevarat, caritate. Se deosebesc usor de numele mari, care apar in dreptul unor fete triste de copii bolnavi, pentru care caritate inseamna like&share pe Facebook si speech-uri la hoteluri de cinci stele. Ei nu se imbraca in rochii de seara, smokinguri si nici nu ciocnesc pahare de cristal in cinstea oropsitilor de soarta; ei pun mana pe matura si trafalet si curata o casa arsa. Ei poarta sort in bucatarii inchiriate, unde gatesc pentru nevoiasi. Ei sunt oamenii care nu pozeaza in salvatori, ei chiar salveaza. Am intalnit, tot in ultimele luni, copii imobilizati in carucioare, care traiesc inghesuiti intr-o camaruta de chirpici alaturi de alti 6 membri ai familiei. Am tinut de mana o bunicuta de 77 de ani care traieste intr-o casa arsa, fara gaz, lumina sau curent. Am avut onoarea sa le cumpar inghetata unor copii care muncesc de dimineata pana seara pentru cativa lei. Copii de 8 ani care dorm intr-un cort improvizat din padure si care nu stiu cum locuiesc oamenii in blocuri. “Cum cobori de acolo”, m-a intrebat, cu ochi curiosi, o fetita murdara si cu haine rupte. Am ascultat povestea de dragoste a unor tineri orbi care au ramas fara sprijinul familiilor doar pentru ca s-au incapatanat sa se iubeasca. Am stat, in spital, alaturi de un baiat de 21 de ani care era omorat de rinichiul pentru care a stat pe o lista de asteptare mai bine de 4 ani. Au fost nevoie de aproape doua luni in spital si sute de perfuzii cu antibiotic pana sa scape de amenintarea ce trebuia sa fie o salvare de la o viata de dializa. Am povestit cu zeci de cersetori si oameni ai strazii, care-si cauta, noaptea, adaposturi sub balcoane de bloc sau curti de biserici. Toate sunt povesti de viata ale unor oameni care nu apar pe lista de binefacere a niciunui ong, a niciunei asociatii care salveaza suflete. Sunt oameni care nu o sa intre vreodata in agenda celor care mimeaza caritatea. Lions, Rotary si alte "charity"... Iar povestile lor o sa fie o realitate cruda si maine sau dupa sarbatoarea Craciunului, cand asociatiile de binefacere ies la lumina reflectoarelor si a blitz-urilor ca ciupercile dupa ploaie. Colindele si ciocolata nu-i ajuta, samaritenilor inchipuiti, chiar daca voua va panseaza sufletul si va creste numarul de like-uri de pe Facebook. Florinel o sa locuiasca in continuare in padure, iar pe Veronica o s-o scoata vanzatoarea afara din magazin pentru ca e murdara si are hainele rupte.

Comentarii

mokus

08.11.2013 10:57

Aveti dreptate amandoi. Dra cine va avea vreun interes sa publice sau sa cerceteze cate ONG sunt doar o forma de a mai cheltui niste bani publici in interesul personal al unora si care sunt cu adevarat ONG -urile care justifica fiecare leut obtinut, sau iti dau chitanta , cand umbla la "cersit" si spun bine ce zic. Sunt multi escroci, care in numele unui copil solicita bani pentru o interventie care avusese loc cu mult inainte, sau un copil despre care se spune ca are 2 ani si el a fost o cauza sociala , candva in tercut si are 22 de ani.
Daca soliciti informatii despre cat primeste presupusa persoana binefacatoare , care sacrifica timpul in scopul unei cauze umanitare, iti spune cu nosnalanta , dau ce ramane: dupa ce scade transportul Cluj-Timisoara, masa, ceva la cel care al are angajat, fara forme legale. Cat despre chitanta, iti poate da 100 si cu 1000 lei fiecare, ca doar oricine poate azi cumpara si stampila, ce vrea el.
Nu e vina celui care a scris asta, eu cred ca trebuie citit articolul de cine trebuie si sa fac ce trebuie.. iar cel acre stie ca procedeaza legal si mai ales ca paoet dovedi in orice moment ca acel ONG si-a atins scopul social, nu constituie doar un paravan, pentru deservirea unor inetrese personale., mai ales ca legea le permite multe, fata de o societate care trebuie sa dea socoteala pentru fiecare leu.

Atti

07.11.2013 23:29

Generalizezi periculos. II pui pe toti sub acelasi clop si chiar nu e cazul.

Hai sa vezi ce face Asociatia Hans Spalinger pentru copii autisti sau treci careva zi pe la Habitat pentru Umanitate. Sa vezi documentatie pe ultimul leu, sa vezi cum se bat astia pentru niste oameni pe care restul ii ignora sau ii uita.

Hai sa vezi voluntari din n+1 tari pe langa cei locali, care vin sa ajute pentru ca prea multi se limiteaza la un like sau un share.

Sau si mai bine - in loc de articole de genul, hai pe un santier Habitat, unde se construieste cu mana, nu cu tastatura si mouse.

Adauga comentariu