Randamentul de la locul de munca tine de foarte multe variabile, de la pregatire si aptitudini, pana la colegi si mediul de lucru. Din fericire, exista si job-uri care ofera toate conditiile pentru a te simti “in largul tau”, care incurajeaza dezvoltarea si invatarea.
Si exista si superjob-uri, in cadrul unor super-echipe. La IPB, Superstore-ul de papetarie care deja s-a extins in ambele mall-uri, plus cel de pe strada Fabricii, toti angajatii fac parte dintr-o mare familie. O familie ai carei membri invata si lucreaza impreuna, se bucura si se incurajeaza reciproc, se sustin si nu fac diferente.
Iar meritul este, in primul rand, al managementului. Nicoleta si Petrica Bodea, proprietarii lantului de papetarii, nu sunt seful si sefa, directorii sau patronii. Sunt Nico si Petri, colegii lor cu ceva mai multe responsabilitati. Sunt cei care isi sufleca manecile si ies in sala, sa ii ajute pe copii si parinti sa gaseasca exact produsele care li se potrivesc.
Nicoleta a fost invatatoare. Stie cat de important este pentru un copil sa invete sa scrie cu un stilou care i se potriveste. Stie cat e de important ca un ghiozdan sa fie ergonomic, sa il ajute pe scolar sa isi poarte cartile si caietele. Stie cat de mult se bucura un copil atunci cand proiectul de la “lucru manual” ii iese, dar si cat e de important ca rechizitele sa fie de calitate. De aceea, la IPB toti angajatii cunosc foarte bine produsele, stiu cui si ce sa recomande.
“Unii rad cand aud ca la noi se dau lucrari de control. Dar chiar e esential ca fiecare om sa isi cunoasca raionul, toate produsele. De aceea, fiecare da lucrare de control, cu 26 de intrebari, ca la examenul pentru permis”. Nicoleta Bodea zambeste, dar nu glumeste.
Atunci cand te afli in fata raftului cu pixuri vezi sute de produse. Unele scriu subtire, altele mai gros. Unele sunt subtiri, altele mai groase. Unele sunt cu gel, altele cu pasta. Te uiti la pret – unele sunt foarte ieftine, altele mai scumpe. Atunci vine consilierul de vanzari si te lamureste. Iti face cateva recomandari, in functie de cat de mare e palma, de cat de mult scrii zilnic, de suprafata pe care scrii si pozitia in care scrii. Si te gandeai ca e usor sa alegi un pix…
Angajatii de la IPB sunt adultii care stiu toate personajele din desene “la moda” sau clasice. Cum ar fi sa vina un copil sa te intrebe de Bucsa, Olaf sau Ariel si tu sa nu stii cine sunt?
“Mereu le-am spus oamenilor, colegilor: dati-le clientilor produsele de care au nevoie, nu cele scumpe. Nu ma intereseaza sa numar banii la sfarsitul zilei, ma intereseaza sa avem clienti multumiti, care au gasit ce cautau. Si atunci ei se vor intoarce. Vreau sa iasa fericiti din magazin”, puncteaza Nicoleta Bodea.
Copiii sunt cei mai importanti clienti. Sa nu va mire, daca intrati in IPB cu copilasul, ca el va fi intrebat ce a venit sa isi cumpere. Evident, deciziile se iau impreuna cu parintii, insa nevoile copiilor si dorintele lor sunt importante.
“Avem copii care au crescut o data cu IPB. Care si-au luat de aici creioane pentru gradi, stilou pentru prima zi de scoala, ghiozdan pentru gimnaziu, caiete de liceeni, care au ajuns la facultate si tot aici vin sa isi ia rechizite.”
Pentru familia Bodea, IPB este mai mult pasiune decat business. Fiecare are atributiile sale, insa frontul comun si sustinerea reciproca se vad – din 2000, pe cand IPB era un magazin de 30 de metri patrati, pe strada Decebal, cu 4 angajati, in 2016 s-a ajuns la 3 superstore-uri si inca unul care va fi deschis in curand.
Park Lake i-a invitat pe cei de la IPB sa fie ancora in cel mai nou mall din Bucuresti, care se va inaugura in luna septembrie.
Echipa de baza, formata din patru oameni, va pleca de la Cluj, iar toti angajatii bucuresteni vor veni la training in Cluj-Napoca, cu trei luni inainte de inaugurare. Echipa care se va ocupa de superstore-ul de papetarie din Bucuresti va avea in jur de 34 de persoane, toate alese „pe spranceana”, in spiritul IPB.
“Daca faci o chestie fara daruire, nu-ti iese. Daca o faci mecanic, ca pe o afacere, nu prea ai sanse. Eu cred in daruire, in puterea exemplului, cred ca trebuie sa simti. Trebuie sa iti recunosti greselile, sa nu ai atitudine de sef. E important sa avem o echipa”