Un proverb românesc zice așa: „Dacă un prost aruncă o piatră în lac, zece înțelepți n-o pot scoate”. Cam așa și cu criza politică de acum. Dar nu chiar așa, pentru că din peisaj lipsesc înțelepții. În locul înțelepților avem niște psihopați care-și zic politicieni, se dau înțelepți și se joacă de-a responsabilitatea.
Eu de multă vreme zic că țara este condusă de psihopați organizați în partide. Ca să vă convingeți că este așa, că nu vorbesc prostii, nu trebuie decât să citiți definiția psihopatului din Dex și să vă uitați mai apoi la ce fac și la cum se comportă politicienii români, la ce zic și la ce fac. Atât și nimic mai mult. Psihopatul, scrie la Dex, este o „persoană care suferă de psihopatie”. Psihopatia, tot de la Dex cetire, este o „boală psihică; stare morbidă caracterizată prin tulburări de afectivitate, de comportament sau de caracter”.
Să le luăm pe rând: Spitalele iau foc, pandemia face prăpăd, așteptăm cu groază facturile la curent și gaze, prețurile cresc și tot cresc la toate. Le pasă politicienilor? Aș! Lor le arde să se joace de-a guvernarea, de-a calculele politice. Orgoliile lor, interesele lor individuale și de partid sunt mai presus de nevoile, de necazurile oamenilor obișnuiți. De exemplu, știți ce zicea Cîțu înainte de consultările de la Cotroceni? Că va face „ce este mai bine pentru PNL și pentru România”. Ca să vedeți: partidul mai întâi și-apoi țara. Asta în ceea ce privește sensibilitatea.
În privința comportamentului, ajunge să-i priviți în parlament și pe la televiziuni cum se bălăcăresc, cum se iau de gât la propriu, cum se spurcă unii pe alții și v-ați lămurit cât plătesc. Grosolănie cât încape!
Caracterul? Mint de rup, fură de sting, nerușinați de nu s-a mai pomenit, promit orice numai să-i votezi și-apoi te scuipă în cap cu dispreț suveran, onoare ioc, sar dintr-un partid în altul ca maimuțele de pe-o cracă pe alta. Vă dau un sfat: dacă, cumva, întâmplător, călătoriți în avion, în tren sau pur și simplu vă aflați în preajma unui politician la vreun eveniment, și vă pune necuratul să dați mâna cu el sau să vă faceți o poză cu el, căutați-vă de portofel căci s-ar putea să nu-l mai aveți.
Carevasăzică: Un prost a aruncat țara în criză politică, iar psihopații se fac că o scot de-acolo. De pe margine, analiști și comentatori, care mai de care, se chinuie să înțeleagă de ce prostul a aruncat piatra și ce-or să facă psihopații mai departe. Se chinuie degeaba, vă spun eu. Politicianul român este imprevizibil. Nici un om întreg la minte nu se poate lua după ce zice politicianul român. Politicianul român una gândește, alta zice și alta face. Să intri în meandrele gândirii lui, să încerci să-i anticipezi acțiunile e pierdere de vreme. Oricâte scenarii ai face cu privire la ce va urma să facă politicianul român într-o anumită situație, oricât de logice și de bun simț ar fi ele, tot te trezești că va face el ceva la care nici în o mie de ani nu te-ai fi gândit. De ce? Pentru că un om sănătos la cap nu are cum să prevadă ce va face psihopatul, de vreme ce reperele valorice la care se raportează gîndirea lor sunt total diferite unele de-ale celuilalt. Bunăoară, în cazul crizei politice de acum, oamenii întregi la minte spun că ne trebuie urgent un guvern care să gestioneze țara în aceste trei crize care se suprapun ca blaturile unui tort (pandemică, energetică și politică), în timp ce psihopații se gândesc numai la ce și la cât le iese lor din afacerea asta. Vorba lui Cîțu, mai întâi e binele partidului și-apoi binele țării.
Spunea cineva că asistăm la un joc de șah politic. O fi joc, nu zic nu, dar numai de șah nu este. Ce șah e ăsta, când pe tablă nu sunt decât nebuni, când nebunii mută nebuni? Regele e nebun, regina-i dusă cu pluta, turele sunt tulburate rău, caii au luat-o razna și ei. Cât despre pioni… ăștia nici nu mai sunt pe tabla de șah, au dispărut demult, imediat după ce i-au votat pe nebuni, crezându-i regi și regine.