Reportaj

Strada pe care politicienii trec o data la patru ani

Pe strada Platanului, fosta Cantonului, traiesc in mizerie zeci de familii de romi. Aproximativ 600 de suflete. Mutati acolo cu forta de catre administratia Funar in urma cu mai bine de 10 ani, comunitatea de romi creste de la an la an ocupand abuziv un teren al Regionalei CFR. Putinii copii care merg la scoala sunt nevoiti sa strabata pe jos kilometri intregi pana la unitatile de invatamant de care apartin. O singura masina a CTP-ului trece pe acolo dupa un program numai de sofer stiut. Primaria nu a gasit nici dupa un deceniu, de cand tiganii au fost dusi cu forta pe Cantonului, o solutie viabila la problema sociala de acolo. Politicienii in schimb isi aduc aminte odata la patru ani si trec pe acolo doar in campania electorala.

La capatul liniei 5, pe langa depozitul de oxigen de pe strada Traian Vuia, la nici 500 de metri in linie dreapta de Aeroportul International „Avram Iancu” Cluj, exista o alee marginita de garduri metalice. Lunga de aproximativ 200 de metri si ingusta de doar un metru jumatate, aleea este strabatuta zilnic de zeci de persoane. Fara a fi asfaltata sau cel putin luminata, poteca se termina brusc dupa o cotitura, chiar langa linia de cale ferata. Un panou ruginit, pe marginea liniei de cale ferata, atentioneaza trecatorii ca accesul este interzis. Nimeni nu tine seama de el. O femeie se uita in stanga, apoi in dreapta si cu plasele incarcate in mana trece anevoios peste calea ferata.Un copil cu ghiozdanul in spate isi trage cu lene picioarele prin noroiul de pe alee.

“Nenea, nu stii cat e ceasul? Pai sa stiu la cat sa ajung acasa. Daca ajung prea devreme, iar ma pune mama sa sparg lemne. Da, da acolo pe Cantonului stau, da vedeti ca nu ii mai zice asa. Ii Platanului amu”, spune copilul.

Dupa ce treci linia de cale ferata te afunzi in noroiul proaspat. Trei copii se indreapta spre casa cu o sticla de suc ieftin, trei bucati de pampersi si niste napolitane cumparate mai devreme de la magazinul mixt din capatul strazii. Masinile de gunoi trec in viteza, dar copiii par a fi obisnuiti cu ele. Cu cat te apropii mai mult de zona de cocioabe, mirosul pestilential al plasticului ars iti intra in tot corpul. Pe singurul trotuar al strazii, cel de langa ACI,  trebuie sa calci cu grija ca nu cumva sa te murdaresti de cacat.

“Auzi tu, iar o dat astia foc la cacaturile alea din spate? Ioi, ca nu ii mai suport. In fiecare zi e la fel. Cred ca pana la urma o sa vand aici si ma mut la tara”, discutau doua femei la poarta.

Cocioabele din lemnn si carton au devenit peste ani case in toate regula. Cei mai instariti dintre tigani au inceput sa isi ridice locuinte din resturi de BCA, iar foliile de plastic de la ferestre au fost schimbate cu geamuri termopan. Nelipsitele antene parabolice iti indica faptul ca existe cel putin cate un televizor in fiecare cocioaba.  

Doi tineri, unul tinand o matura in mana celalat un furtun, spala covoare in apa rece de la singura cismea din zona. Persanele sunt puse la uscat pe balustrade ce desparte mica tiganiada de sosea. O femeie isi alapteaza puradelul in timp ce asteapta langa o oala pusa pe foc afara, iar mirosul de sarmale a inlocuit cel de plastic ars. Un grup de aproximativ 12 barbati stau si se cearta de la un telefon mobil.

“Ba, daca vrei ti-l dau cu 100. Mai jos nu las. E fara abonament si fara cartela, da’ are incarcator. E nou-nout”, se aude o voce in mijlocul grupului.

Intrebati cum merge treaba in zona, foarte recalcitranti, tiganii refuza sa raspunda. Cu toate acestea cate unu, doi mai scapa cate o vorba.

“Mere, cum sa nu mearga. Taci ba, lasa-ma sa raspund la domnu’. Aaa, apoi aici nu o mai fost niciun politician de multa vreme. Am auzit ca sunt alegeri. Votam ca pana amu cu asta al nostru Gurz. Gurzau cum ii zici tu. Cum nu candideaza? Apoi atunci ‘om vota cu aia care dau mai mult. Am primit galeti si ceva faina amu ceva vreme, o fo’ bine, da astia care ne-au promis case sa nici nu mai vina pe aci. Boc ne tot promite case si ca ne ajuta sa intram in legalitate, da’ nu o facut nimic. Ne-o amagit ca sa il votam si apoi o uitat de noi”, a afirmat Levente, un tigan in timp ce isi fuma tigara pe marginea drumului.

In spatele cocioabelor, se ridica o cladire de culoare gri lasata in paragina. In hala era zona in care se descarcau vagoanele cu alimente si produse pentru clujeni inainte de 1989.  Acum aproape ca sta sa se darame, iar interiorul fostului depozit de marfa a fost transformat de tigani in toaleta. 

 “Aci, pe vremea lu ala impuscatu’, erau descarcate vagoanele cu alimente. De la apa minerala pana la portocale si banane. Si carne se aducea cu trenu’. Apoi pa astia i-o adus Funar aci, bata-i sa-i bata. Nu o mai ramas nimic in hala. Uite aci macaraua asta inca mai e functionala, aialalta mica nu mai are niciun cablu pe ea. Tot au furat si distrus.uite nici stalpii de curent nu mai au cabluri. S-o pus abuziv pe terenul CFR-ului, da’ Primaria nu face nimic pentru ei. E plin de jeg si iti e si frica sa treci noaptea pe acolo. Am auzit cazuri in care s-au imbatat si au aruncat cu pietre in masinile care treceau pe strada”, a afirmat Mihai, paznicul de la depozitul Regionalei CFR. 

Scurta aventura prin tiganimea de pe Platanului se incheie pe acelasi drum, in latratul unei haite de caini. Va mai curge multa apa pe Somes pana cand, una dintre cele mai mizerabile strazi din municipiu sa se ridice la nivelul celor 5 stele pe care cu mandrie poiticienii le afiseaza ca le-ar avea Clujul.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *