Stelian Juganu, voluntarul ce se dedică unei societăți ce i-a oferit prea puțin

Stelian Juganu e un tânăr cu suflet mare și bun, voluntar de vocație, ce se oferă pe sine unei societăți ce, încă de la naștere, i-a oferit prea puțin. Mama sa nu l-a dorit, a inițiat cu iresponsabilitate o procedură de avort pe care nu a mai terminat-o și, astfel, Stelian s-a născut cu o malformație. Cu mult cinism, cea care i-a dat naștere l-a abandonat ulterior în spital, din primele luni de viață. Providența l-a ajutat însă pe tânărul ce, deși a trecut până la 17 ani, prin patru case de copii, nu a suferit abuzuri și a avut parte de ocrotire. Deși statul nu investește încredere în copiii instituționalizați, tăria de caracter, ambiția, și câțiva oameni de bine l-au ajutat pe Stelian să termine liceul și o facultate, pentru a putea porni în viață la fel ca ceilalți, chiar dacă viața l-a privat dintotdeauna de lucruri elementare. 

Acum, el vrea să valorifice șansa pe care pronia cerească, prin intermediul unor oameni și a unor întâmplări, i-a acordat-o, pentru a schimba prin acțiunile sale de voluntariat lumea în care trăiește, pentru a lăsa ceva în urma sa și a demonstra că în viață poți reuși, în ciuda tuturor problemelor. A făcut voluntariat până acum într-o multitudine de organizații, a dezvoltat proiecte personale, a scris două cărți motivaționale, iar în prezent e președinte fondator al propriei asociații de servicii sociale - e un exemplu și o sursă de inspirație, atât pentru copiii instituționalizați, pe care îi încurajează prin reușita sa să creadă în ei, dar și pentru ceilalți, pe care viața i-a binecuvântat cu o familie, și care astfel nu au nicio scuză pentru a nu fi învingători.

„Mama, cu ghilimelele de rigoare”

„Sunt născut în 2 aprilie 1983, la București. Provin dintr-o familie simplă, modestă, muncitoare, cu încă 3 frați, eu fiind cel mai mic”, își începe Stelian povestea. „M-am născut cu o malformație congenitală la piciorul stâng, o scurtime – mama a început procedura de avort, nu a mai terminat-o, și astfel eu m-am născut cu o malformație. 

La vârsta de două luni și jumătate m-am răcit, am fost internat în spital și de acolo «mama», cu ghilimelele de rigoare, m-a abandonat în spital, ajutată de o verișoară de-a ei ce lucra în sistemul sanitar. De la două luni și jumătate, până la 17 ani, am fost în grija statului și m-am dezvoltat în 4 case de copii: București, Slobozia, Craiova și Jucu. Am avut norocul să am parte de ocrotire și de iubire în toate cele 4 case de copii, din partea personalului de acolo.”

La 17 ani a plecat de bunăvoie de la casa de copii, pentru a-și face un viitor

În 1993 Stelian a ajuns la casa de copii din Jucu, la 9 ani, iar aici a stat până la 17 ani, când a decis să plece de bunăvoie, pentru a veni la Cluj, să facă liceul și facultatea. Avea deja sponsori din Danemarca, ce i-au asigurat cazarea, masa și rechizitele școlare, și inițial a urmat un an la Liceul Industrial Miu, după care a fost transferat la profesională și, pentru că și-a dorit neapărat să ajungă și la facultate, după terminarea școlii profesionale s-a înscris la seral la Liceul Teoretic Brassai.

La seral a avut ajutor financiar din Danemarca și din America și, la facultate, pe lângă ajutorul celor două persoane din Statele Unite și Danemarca, a mai avut un sponsor din Scoția, care i-a asigurat achitarea taxelor timp de un an de zile, până s-a mutat la buget.

Paradoxal, deși a crescut în casa de copii, primele abuzuri le-a cunoscut la 13 ani, în cadrul familiei

Stelian și-a cunoscut familia la vârsta de 13 ani, o experiență pentru el deosebit de traumatizantă. Statul își dorea să integreze copiii instituționalizați în familie, prin inițiativa de a îi plasa în mediul de unde au fost respinși, pe perioada vacanței. O idee nefericită a statului român, ce a dus la redeschiderea unor răni ce ar fi trebuit lăsate să se vindece.

„Mama mea nu m-a dorit deloc. Când m-a văzut acasă a întrebat-o pe doamna care m-a dus, dacă nu mă poate ține la centrul de plasament, și a negat că aș fi copilul ei. Am stat 8 luni de zile acolo, luni destul de grele pentru mine, pentru că acolo am cunoscut abuzul fizic, psihic și emoțional. 

O relație cu «părinții» nu a existat, nu există și nici nu va exista vreodată. Consider că fiecare trebuie să meargă pe drumul pe care și l-a ales cu mulți ani în urmă.

După 8 luni de zile m-am decis să plec, să mă întorc la casa de copii de la Jucu, unde pentru mine era mult mai bine decât în familie. Acolo îți asigurau baza, mâncare, cazare și un acoperiș. Ca educație, cel puțin după ʼ96-ʼ97, nu prea mai era, în sensul că nu mai prea se ocupau de tine, nu prea mai acordau atâta atenție, pentru că în persoana instituționalizată niciodată nu s-a investit încredere și atunci mulți tineri cu dizabilități care pleacă din casa de copii, sau și cei care nu au dizabilitate, nu îndrăznesc să facă un liceu, o facultate, neavând încredere în ei.

Sunt care ajung și pe stradă, din păcate, cerșesc… sunt unii care își caută un loc de muncă, ce își doresc cumva independența, și foarte puțini urmează o anumită formă de învățământ, liceu sau seral. La Jucu era și o școală profesională, pe care o făceau majoritatea.”

Facultatea a însemnat cea mai frumoasă perioadă din viața sa

Inițial, Stelian voia să facă Jurnalistica, dar în final s-a orientat spre Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, pe care a terminat-o în 2008:

„Îmi plăcea ideea de a produce schimbare, de a rezolva anumite probleme cu care o persoană se confruntă. Pot să zic că cea mai frumoasă perioadă din viața mea a fost perioada din facultate, pentru că mi-a ridicat stima de sine, am cunoscut oameni foarte faini, și pentru că am voluntariat – acolo a început dorința mea de a voluntaria și de a produce schimbare.”

Stelian a început să facă voluntariat pentru Societatea Română de Cancer, ce căuta voluntari în cadrul facultății pe care acesta o urma. I-a surâs ideea, s-a înscris, iar activitățile în care era implicat au început să-i placă. Așa că nu s-a rezumat la atât, ulterior s-a implicat ca voluntar și la Protecția Copilului Cluj și pe urmă la Centrul de Voluntariat Cluj-Napoca:

„Eram voluntar în 4 organizații paralele în facultate, pe urmă tot ca voluntar am încercat să implementez proiecte personale, încă din primul an de facultate. 

Trei ani la rând am avut o campanie de Crăciun destinată copiilor cu dizabilități intelectuale severe, în care le cumpăram dulciuri, îi vizitam, și pe urmă doi ani la rând am avut un proiect de integrare socială, tot a acestora, în care mergeam și desfășuram activități ocupaționale cu ei, terapeutice. Am mai avut un proiect pilot, numit «Fărâmă de suflet», prin care ne-am gândit în ce mod putem să le ocupăm timpul copiilor instituționalizați, proiect ce a durat o lună și jumătate, cu implicarea unui număr de 20 de voluntari de la Asistență Socială, Mate-Info, Psihologie, Antropologie și Sociologie, din cadrul UBB. Inițial trebuia să dureze un an de zile, dar, prin «amabilitatea» Direcției Județene de Asistență a Copilului, proiectul a fost închis.”

„Vise împlinite”

Stelian a scris și două cărți, una, în care își povestește experiența de viață, cu accent pe împlinirile sale și o a doua, un ghid al voluntarului începător. Autobiografia „Vise împlinite” a scris-o din al doilea an de facultate și conține povestea sa, cu bune și cu rele:

„Mi-am dorit să evidențiez mai mult reușitele mele și mai puțin neîmplinirile sau eșecurile. Totodată este o publicație ce și-a propus să și aducă mulțumiri celor care și-au dorit să investească în mine ca om.”

Cea de-a doua publicație se numește „Ghidul tânărului voluntar” și se adresează în special celor ce nu au mai făcut voluntariat niciodată:

„Tânăr la mine asta înseamnă, nu vârsta biologică, ci vârsta în voluntariat, o persoană ce își dorește să fie voluntar și are nevoie de mici informații pentru a vedea în ce mod poate să se implice în comunitate.”

În cartea scrisă de Stelian, tinerii voluntari pot găsi informații cu privire la definiția și evoluția voluntariatului în România, domenii și activități în care se pot implica, zile specifice voluntariatului și câteva mărturii ale unor voluntari ce își împărtășesc experiențele lor.

„Posibilitatea de a schimba ceva în jurul tău, de a nu trăi degeaba și de a lăsa ceva în urmă prin ceea ce faci”

Cea mai mare neîmplinire a vieții sale, Stelian o consideră a fi faptul că nu a crescut într-o familie și că nu a putut astfel avea parte de înțelegerea părinților. Împlinirile, însă, au reușit să compenseze acest neajuns:

„Mă simt împlinit pentru faptul că am reușit să termin un liceu, o facultate, pentru că am scris și am publicat cele două cărți, pentru că am cunoscut oameni minunați de-a lungul timpului. În facultate, am înființat o asociație, împreună cu alți 7 membri, Asociația Studenților de la Științe Sociale, cu care am făcut activități prin care ne-am dorit să promovăm domeniul asistenței sociale, ideea de a ajuta și de a schimba ceva în comunitate. Actualmente sunt președinte fondator al Asociației Servicii Sociale Cluj, asociație cu care suntem la început de drum.”

Lui Stelian devotamentul și pasiunea puse în voluntariat i-au fost recunoscute, în 2006 fiind numit Voluntarul Anului la categoria „Social”, în cadrul Galei de Decernare a Premiilor pentru Implicare în Comunitate, eveniment organizat de Centrul de Voluntariat Cluj-Napoca:

„Împlinirea cea mai mare este că am fost nominalizat de două instituții în paralel, de Protecția Copilului și de Societatea Română de Cancer”, precizează Stelian, pentru care voluntariatul reprezintă „posibilitatea de a schimba ceva în jurul tău, de a nu trăi degeaba și de a lăsa ceva în urmă prin ceea ce faci.”

Pentru Stelian Juganu activitatea de voluntariat însemnă altruism în stare pură:

„Voluntarul pentru mine este persoana ce nu așteaptă nimic pentru modul în care s-a implicat în comunitate.”

În același timp, tânărul consideră că voluntariatul îți oferă nenumărate avantaje: posibilitatea de a te implica în proiecte din care poți acumula o anumită experiență, șansa de a îți lărgi rețeaua socială, de a cunoaște oameni cu care poți lega prietenii, ridicarea stimei de sine, posibilitatea de autocunoaștere, ocazia de  a dărui din timpul tău pentru cei mai puțin norocoși. Deși el este implicat preponderent în acțiuni de voluntariat social, Stelian Juganu consideră cu voluntariatul este binevenit oricând și oriunde:

„Fiecare se implică unde simte el că este potrivit. Eu mă văd potrivit pe social, alții pe mediu, alții pe protecția animalelor… Eu am voluntariat în Cluj pentru vreo 11 organizații, și pe protecția animalelor, dar cel mai mult pe social. Unul dintre avantajele pe care noua lege a voluntariatului o oferă este recunoașterea voluntariatului ca vechime în muncă. Dar se consideră vechime doar dacă activezi în domeniul tău de dezvoltare, pe domeniul pregătirii tale.”

„Îi încurajez pe tinerii instituționalizați să creadă în ei, în visele lor și să lupte pentru ele!”

Stelian se consideră o persoană încăpățânată, visătoare, optimist-realistă. E câteodată melancolic și iubește oamenii simpli, modești, cu coloană vertebrală:

„Îmi plac foarte mult persoanele zâmbărețe, optimiste și mereu pregătite să schimbe lumea din jurul lor. Totodată, îmi plac oamenii de la care am ce să învăț, oamenii ce nu au trăit degeaba pe Pământ. Mereu am încercat să mă înconjor de astfel de persoane, pentru că am știut că nu voi avea de pierdut, ci de câștigat.”

Stelian și-a dorit întotdeauna independența. S-a implicat mereu trup și suflet în toate activitățile sale și astfel a reușit să și obțină independența mult dorită: a terminat facultatea de 7 ani și actualmente are două locuri de muncă, iar atunci când timpul îi permite, se ocupă în continuare și de voluntariat. Până în prezent e mulțumit de realizările sale, dar nu intenționează să se oprească aici, pentru că știe că poate mai mult. 

Pentru tinerii asemenea lui, care au crescut fără sprijinul unei familii, Stelian e un exemplu motivațional, de reușită în viață. El are pentru aceștia și un mesaj:

„Îi încurajez pe tineri instituționalizați să creadă în ei, în visele lor, și să lupte pentru ele!”

Foto: stelianjuganu.ro

Comentarii

David

25.02.2017 08:38

Tot respectul pentru acest tânăr. Atât el cât și alte persoane aflate în situația lui ar trebui încurajate atat moral cât și financiar de către statul roman pentru a-si îndeplini visul. Din fericire, în cazul acestui tânăr au existat niște,, sponsori'' din strainatate

Stelian

09.07.2017 22:11

Mulțumesc pentru mesaj! :) 

Adauga comentariu