Aruncăm la gunoi anul 2016, sau îl punem undeva şi îl păstrăm cu grijă? Aceasta este întrebarea care credem că îi frământă pe mulţi dintre români. Până în final, anul care stă să se încheie, ne-a dezamăgit pe aproape toţi (așa cum se întâmplă, previzibil, la fiecare exercițiu electoral). Și, din păcate, nu au mai venit mult anunțatele Sfârșituri ale Lumii, deci trebuie în continuare să ne plătim ratele le bănci, să aşteptăm cu sufletul la gură scumpirile prognozate şi să înfruntăm lovitura de coadă a ferocei crize politico-economice globale care se întrevede. Singuri, la margine de Europă.
Cine mai vrea să guste din 2016, poate să găsească măcar o tehnocratiță uitată în tomberonul de pe lângă Palatul Cotroceni, sau să ceară cu împrumut din șpaga lăsată la macerat în portbagajul mașinii fălcosului ex-lider al ex-Mărețului Nou PNL, Nea Vasile, sau niște firmituri de pe canapeaua ex-liderei Bleaga – pentru că, suntem siguri, reprezentanţii fostei (cât pe ce să zic “puteri” – ce înseamnă să câștigi degeaba președinția în 2014!) vor să uite repede și acest an. Spre deosebire de aceştia, sunt şi politicieni care vor pune anul 2016 la loc sigur – încercând să-l scoată, odată la patru ani, şi, cu votul majoritar al Parlamentului, să-i schimbe numele în 2020 şi 2024. Abia apoi vom putea vorbi despre Apocalipsă! Lipsă la buzunare.
În afară de Liviu Dragnea (și camarila), nu credem că multă lume poate să fie mulţumită de al șaisprezecilea an din actualul mileniu. Şi totuşi există aproape o certitudine legată de anul 2016: sigur a fost mai bun decât anul 2017. Şi nu pentru că în noul an va curge laptele și mierea (din baclavale, nu – că Servil a fost refuzată) promisiunilor electorale, ci pentru că se anunţă scumpiri (deja valutele au cam luat-o în sus în raport cu moneda națională) la aproape toate serviciile și produsele, majorări de taxe şi impozite, restructurări, creşterea şomajului şi foarte multe slujbe la stat. Stat cu mâna întinsă la pomană. Nu vă lăsați amăgiți de vorbăraia lui Dragnea cu onorarea promisiunilor (nici nu numise premierul și deja ceruse o păsuire de un an pentru aplicarea acestora). Gura lui minte nu are.
Iar Liviu Dragnea și camarila trebuie să-și achite cumva nota de plată față de sponsori.
Așa că, Apocalipsa pare să vină încet – cu „pasul” șurubului cu pas mic. Să nu ne omoare dintr-o dată ci să ne chinuie înainte.
Speranţe nu ne-au mai rămas nici măcar prin Germania, Franţa, Spania sau Italia – pentru că şi acolo şi-au arătat colţii politicile corecte. În ceea ce privește plecatul în “State”, Oceanul este mare, plin cu apă şi greu de trecut, aşa că vom rămâne să ne luptăm cu problemele zilnice aici, în spaţiul unde s-a născut Mioriţa, unde „ciobanul” îşi acceptă cu resemnare soarta şi unde copiii învaţă de la vârste fragede cum „căţeluş cu părul creţ, fură raţa din coteţ” și este pedepsit doar cu un ou fierbinte (o păcăleală crudă și ne-educativă). Asta este prima lecţie de viaţă a copiilor români, furatul raţei din coteţ, de către un personaj – simpatic de altfel – căţeluşul cu părul creţ. Şi atunci ne mirăm că suntem o naţie de „găinari” condusă de niște javre ce se vor simpatice?!
Să privim totuşi cu optimism spre viitor. Să învăţăm din greşelile trecutului şi să încercăm să fim măcar cu puţin mai buni, mai eficienţi, mai cinstiţi şi mai harnici. Să știm că, în adâncul fiecăruia din noi, există scânteia bunătății – o mică parte din Divinitate.
Și pregătiți banii de taxe și impozite. Că și bunătatea are costurile ei.
Fie ca ștevia din primăvară să fie din belșug, să avem ce pune pe masă!