În România, o zi fără șpagă e o zi pierdută. O zi în care nu avem cel puțin o știre despre șpagă e o zi ieșită din comun. Una din știrile zilei de azi e că fostul șef al Ocolului Silvic Comănești, din județul Bacău, și patru subordonați au fost plasați în arest la domiciliu pentru 30 de zile. DNA îi acuză că au luat mită 4,6 milioane de lei, în decursul a cinci ani, pentru a recunoaște efectuarea unor lucrări de împădurire de către o firmă.
Din punct de vedere al ierarhiei șpăgarilor, băieții ăștia intră la categoria șpăgari amatori. Ba chiar ar putea intra în Cartea Șpăgarilor, un fel de Carte a Recordurilor pentru băieții deștepți. Doar că pe ăștia n-ai cum să-i bănui de inteligență prea mare. Cinci oameni să nu reușească să fure nici măcar un milion de euro în cinci ani e o rușine pentru breasla șpăgarilor. Păi ce mai e un milion de euro șpagă în România? Bani de țigări, doar ultimii desculți se laudă cu așa ceva.
Un alt motiv pentru care șpaga asta intră în istorie e umilirea șefului. Eu nu știu cum a ajuns domnul ăla pe post, da’ să ia subalternii șpăgi mai mari decât tine, mi-ar crăpa obrazul de rușine. În rechizitoriu, procurorii DNA arată că fostul șef al Ocolului Silvic Comănești a primit șpagă suma totală de 210 mii de lei. Un mizilic pe lângă cei 1,6 milioane de lei pe care i-a luat un subaltern, 980 de mii altul sau 950 de mii altul.
30 de zile arest la domiciliu pentru nenea ăsta nu e o pedeapsă. Nici dacă va face pârnaie nu va fi. Adevărata pedeapsă va fi rușinea pe care va trebui să o suporte toată viața în lumea șpăgarilor. Păi n-o să-l spele apele adunate ale bazinului hidrologic din România, după așa un eșec. N-o să-l spele nici măcar apele folosite la spălarea de bani. Poate nu știați, dar infractorii din România fac baie în apa în care au spălat banii, asta înseamnă să fii bombardier. Șeful ăsta de la Ocolul Silvic nici măcar bombardieruț nu se mai poate numi, în cel mai bun caz ceva pârlit de infanterist.
O altă discuție e despre cum ne-am obișnuit noi, pălmașii acestei țări, cu dimensiunea șpăgilor. Cam la fel cum e cu cifrele legate de Covid. Nu mai impresionează pe nimeni peste o mie de cazuri pe zi, deja sunt la capitolul diverse. La morți, dacă nu ajungem măcar la un 50 într-o zi, nici nu ne mai obosim. Păi ce-s 30 de morți într-o zi? Doar atât poate țara asta? E clar, nu există pandemie!
Așa și cu șpaga. Ni se pare atât de firească, încât nici măcar nu ne revoltăm când auzim de un milion de euro. Păi un milion de euro poate fura orice nime-n drum din țara asta, hai, știrea următoare. Și cinci milioane sunt mărunțiș, poate discutăm pe la 10 milioane, dar nici atunci nu e sigur. Să fii cu adevărat șmecher în România și respectat în breasla șpăgarilor înseamnă să furi de la 50 de milioane în sus. Dar nici așa nu se va revolta publicul, pentru că n-ai furat de la ei. Plus că mai e mentalitatea aia: „Băi, poate și eu aș fi furat, dacă eram în situația aia.” Oare pentru ce șpagă la nivel înalt s-ar ieși în stradă? 500 de milioane? Un miliard? Nici atunci nu e sigur.
Îmi imaginez lanțul trofic al șpăgarilor din România. Și pe ultima treaptă sunt adevărații rechini, ăia care nu se dau jos din pat pentru 10 milioane. Și cum se strică ăia de râs când aud că cinci oameni n-au reușit să ia șpagă nici măcar un milion de euro, în cinci ani. Orice s-ar zice, e grea și viața de șpăgar în țara asta.