Situatie-limita pentru alpinistul clujean Vlad Capusan in Himalaya

“Dumnezeu a fost bun cu mine!”, a postat alpinistul clujean Vlad Capusan ieri pe Facebook, dupa ce  a scapat ca prin urechile acului de o tragedie in Himalaya. La 19 ore dupa ce echipa sa a escaladat varful Amadablam, prabusirea unei parti a ghetarului Dablam a dus la moartea unui serpas si la ranirea grava a unor elvetieni. Ca prin minune, cei patru temerari au scapat cu putina vreme inainte si de furtuna care a ucis 100 de oameni in Anapurna.

Aventura ii reuneste pe alpinistii clujeni Vlad Capusan si Mihai Iubasiu, alaturi de americanul Mike Bowyer si belgianul Tom Shinessfel si are ca scop tocmai ascensiunea varfului Amadablam, descris de Capusan pe blogul sau drept “unul dintre cele mai spectaculoase si mai dificile varfuri de pe pamant, situat la 6.857 metri altitudine, pe o ruta non-clasica”. Cei patru si-au anuntat si intentia de a deschide in premiera o ruta noua spre Kwandge Ri, aflat la 6.011 metri altitudine.

Programul anuntat cuprindea aclimatizarea pe varful Island Peek (6158 metri inaltime) si deplasarea catre  tabara de baza a varfului Amadablam, fara oxigen suplimentar, amenajarea comerciala sau ajutor de la serpasi.

“O echipa elvetiana a fost grav ranita in urma prabusirii unei bucati a ghetarului Dablam. In 2 noiembrie dupa o ascesiune dificila am atins varful Amadablam pe creasta SW. Dupa mai putin de 19 ore s-a produs tragedia. O parte din ghetarul Dablam s-a prabusit, si un serpas si-a pierdut viata, iar o echipa elvetiana a fost grav ranita.

S-a desfasurat o operatiune ampla de salvare. A fost a 3 victima in mai putin de o saptamana. Dupa nici 2 zile, majoritatea expeditilor mari s-au retras de pe munte. Ruta fiind mult prea riscanta si inaccesibila. O mare parte din ghetarul suspendat poate cadea oricand. Cu voia lui Dumnezeu am scapat ca prin urechile acului... Anul acesta noi am fost probabil ultimi care au reusit varful”, a scris Vlad Capusan pe blog.

Un val de mesaje de incurajare a urmat pe pagina de socializare din partea celor de acasa.

“Isus te iubeste mult”, a scris o prietena de Facebook,

“Youpi pentru voi alaturi de binecuvantarile luminoase, nu mi-am facut griji, stiam ca reusiti. Dumnezeu sa ii odihneasca in pace pe cei care si-au pierdut viata!”, a completat alta.

“Norocul este de partea celor curajosi. Cei care s-au pierdut, sa ramana in memorie”, i-a mai scris un clujean.

Despre ajungerea pe varful Amadablam, aplinistul clujean a relatat ca au avut parte de conditii bune, “in afara de vantul care era peste 70 de kilometri pe ora”. Coechipierul sau, Mike, a ramas cu un grup de alpinisti americani care mergeau si ei spre varf, urmand sa se inlaneasca in Camp 2.

In 28 octombrie, Capusan a notat cateva din greutatile cu care au avut de-a face in zona Island Peak.

“Inca de la inceput ne-am propus sa ne aclimatizam pe Island Peak inainte de Amadablam. Asa ca am decis sa fortam putin. Am pornit light si dupa o ascensiune superba, am reusit sa atingem varful in trei ore 43 minute din tabara de baza.

In final, dupa o experienta extraordinara,am ajuns la fix inapoi pentru o cafea calda si micul dejun. Cand am ales sa incercam creasta sudica a varfului Kandge Ri, nici nu ne-a trecut prin minte ce aventura ne asteapta...intr-una din cele mai izolate vai din Khumbu... Furtuna si vreme salbatica, harti incorecte, o vale neexplorata, 8 porteri neinfricati, 300 km de echipament, 5 zile de hevy trecking si o echipa ideala.

Din putinele informatii pe care le-am gasit ascensiunea crestei sudice era o ruta incredibila si in acelasi timp o posibila premiera. Provocarea a fost sa gasim tabara de baza, avand in vedere ca nici macar harta nu potrivea cu ce era in jurul nostru. Am improvizat intr-un final un BC (base camp - tabara de baza - n.red) la peste 4.700m pe o vreme inchisa dupa peste 3.500 m dfn. in 5 zile. Majoritatea porterilor aveau slapi si adidasi -"adibas". Uzi si inghetati ne-am concentrat sa facem focul ca sa nu se aleaga cu degeraturi severe. Perseverenta si anduranta porterilor a fost magistrala. Nu imi imaginam ca vom reusi sa ajungem in BC avand in vedere zapada proaspata. Intr-un final am pus si corturile si am stabilit planul pentru a doua zi.

Prognoza era proasta, asa ca stiam ca trebuie sa ne miscam repede. A doua zi Mike nu s-a simtit foarte bine. Am hotarat sa pornim cu Tom intr-o tentativa super light cu un minim de echipament si mancare si sa profitam de fereastra stramta pe care o aveam”, a relatat el.

A urmat o ascensiune dificila, cu echipament minim, zapada proaspata si ceata rece

“Pana la ora 10 trecusem de 5.600 metri si ne concentram asupra varfului. Ritmul era excelent. Din pacate norii si-au facut aparitia si in putin timp am fost apsorbiti de o ceata rece. Zapada era tot mai moale, iar portiunea finala, era defapt un ghetar care nu arata deloc bine, era un traverseu pe care preferam sa il fac pe o zapada solida. Nu aveam echipament de bivuac si nici mancare sau apa. Prin statie Mike ne-a confirmat ca vremea se inrautatea, iar in scurt timp am ramas fara variante. Riscul devenise inacceptabil. Am hotarat sa ne retragem si sa ne multumim cu Kandge Ri south summit”, a mai povestit acesta.

Dupa cele trei zile “pana am ajuns in civilizatie”, un nou soc.

“Am aflat despre furtuna tragica din Anapurna care a ucis peste 100 de persoane... Un moment trist, in care ne-am bucurat pentru decizia luata si pentru viata insine. In final  viata e o succesiune de momente, a-l trai pe fiecare inseamna a reusi - Corinta Kent”, a mai notat Capusan.

Pe tot parcursul aventurii, clujeanul a notat pe Facebook imagini spectaculoase, de la copiii care duc in spate incarcaturi gigantice pe strazile din Khumbu, Himalaya, la poze cu membrii echipei, si, mai ales, fotografii uluitoare de pe munte.

Este cea de-a doua ascensiune a varfului Amadablam de o echipa romaneasca si prima ascensiune a varfului Kwandge Ri din Himalaya.

Foto: Facebook

Adauga comentariu