Sefa unei librarii din centrul Clujului, in 24 decembrie 1989: De Craciun nu am avut nici o carte pentru copii si nici o jucarie!

Un Cluj care pare la ani lumina de cel de acum se dezvaluie in inregistrarile din Arhiva Radio Cluj din preajma Revolutiei. Vanzatoarele de la Libraria “George Cosbuc” au fost martore la “sangerosul eveniment” si isi doreau sa ajunga sa aiba carti bune si jucarii in magazine, dupa ani in care acestea au lipsit de pe rafturi. Emotionante sunt si emisiunile in care oamenii de pe strada isi spuneau dorintele si sperantele pe care le aveau de la noua ordine, dar si crunta dezamagire a lipsei vinovatilor pentru dramele de atunci. “Nu imi mai pun intrebari, e in zadar”, rezuma o clujeanca starea care s-a instaurat o data cu trecerea anilor in privinta miracolului Revolutiei Romane.   Emisiunile care au ca subiect Revolutia din ’89 din Arhiva Radio Cluj, acum digitalizata, sunt grupate intr-un fisier care se numeste “Revolutie”.
“Mai folosim inregistrarile, chiar in aceste zile avem emisiuni despre Revolutie”, spune Consuela Panta, regizor tehnic in cadrul Radio Cluj.
Emisiunea “Libraria “George Cosbuc” – teatru al Revolutiei” este prima din acest fisier si a fost difuzata in seara de 24 decembrie 1989.
“Este o zi de liniste relativa in centrul orasului, cu lume care se perinda in coloane nesfarsite in jurul punctelor in care au fost ucisi oameni. Totusi, in aceasta piata, viata continua si merge spre normalizare”, spune crainicul Radio Cluj.
In continuare, acesta i se adreseaza Elisabetei Miclea, cunoscuta in epoca drept Bety Miclea, sefa librariei "George Cosbuc", asupra evenimentelor care s-au petrecut chiar in fata, la cativa metri.
“Cred ca am fost spectatorii celui mai sangeros si cumplit eveniment din viata noastra. Din fericire, sau din pacate, eu nu am fost de fata, doar colegele mele au fost martore la sangerosul eveniment. Dupa ce s-a terminat, in sfarsit am deschis ieri, si viata pare sa revina la normal. Surprinzator este calmul cumparatorilor. O coincidenta fericita a fost Shogunul, cartea cea mult dorita de cititorii nostri, cartea pe care am primit-o chiar in aceste zile. Foarte linistit a decurs vanzarea acestei lucrari, toti au inteles sa ia numai cate un exemplar”, i-a raspuns sefa librariei. “Cumparatorii erau fericiti ca au scapat de pachetelele noastre de cadouri cu care in ultimii ani le-am fortat cumpararea unor lucrari greu vandabile”, a marturisit aceasta.
Omul de la radio a remarcat lipsa “operelor savantilor” din vitrina, iar doamna Bety a explicat ca le-au strans rapid imediat ce au inceput evenimentele din fata librariei de teama sa nu se sparga vitrina si sa se piarda “materia”, mai precis hartia de buna calitate a acestora. Emisiunea continua cu un sondaj la care iau parte cativa clujeni care intra in librarie.
“Au fost zile de bucurie, dar si de tristete, pentru ca multi dintre noi nu mai sunt, si-au dat viata pentru ca noi sa o ducem mai bine”, spune clujeanul Gelu Liliac.
Cu o voce sprintara, reporterul Radio Cluj isi continua sondajul:
“Cum vi se pare viata in oras in aceste zile, la Alimentara, la Peco?" “Lumea incepe sa traiasca cu adevarat , sa simta ca nu mai este incorsetata in dogmele pe care tiranul ni le-a impus, asteptam cu incredere viitorul Romaniei libere!”, raspunde omul.
Urmeaza la rand un tanar.
“Sunt Cacovean Horea, student la Facultatea de Geografie. Sunt turdean si am fost pe baricade, la Turda. A fost fantastic, oamenii au iesit in strada, s-au saturat de zilele traite pana acum, dar a fost si rau, s-a tras in oameni, au fost morti”, povesteste tanarul.
Intrebat cu ce ganduri asteapta reluarea scolii, acesta spune ca spera ca de acum “vom trai ca oamenii”.
“Speram sa vorbim liber, nu urmariti, ca nu va mai fi frig in camine. Ca vom avea mancare mai buna, doar porcii puteau manca ce primeam noi la cantina, in timp ce ei, ati vazut la televizor ce mancare aveau, pe cantare de aur, numai mancare buna”, spune el. “Eu cred ca se deschide o perspectiva pentru tinerii care isi dau silinta sa duca mai departe progresul stiintei. Fara orase inchise si tineri trimisi in repartitie in locuri nedemne. Sper sa gasim in librarii carti bune, nu asa-zise opere alese!”, a mai spus studentul Cacovean.
Reportajul radio se incheie tot cu doamna Bety, care are ocazia sa spuna la microfon ce isi doreste pentru anul care urmeaza.
“Cred ca se va implini un vis frumos al nostru: sa fie libraria plina cu carti frumoase. Era atat de trist cand cititorii veneau si cautau orice, dati ceva de citit ziceau, iar noi nu aveam nici macar o singura carte de carte sa nu ne fie rusine. A fost trist in preajma acestui Craciun ca nu am avut o singura carte de colorat. Era un singur titlu pentru copii, o carte cu carte de cantece patriotice care avea si desene. Nimic nu am putut oferi copilasilor, nici jucarii nu erau. Speram ca anul viitor sa avem ce sa le oferim”, a declarat sefa librariei.
http://www.youtube.com/watch?v=Uazf0Wsr8ng O alta emisiune din arhiva Radio Cluj realizata in preajma Revolutiei, mai exact in 23 decembrie 1989 a fost inregistrata la “tipografia din Cluj” .
“Suntem la poarta tipografiei, cum va numiti?”, intreaba reporterul.
Cel care ii raspunde se numeste Sibasi Sorin si este student.
"Am venit sa impartim presa studenteasca si, aici, la tipografie, cautam niste materiale. Ziarul nostru se numeste “Veniti cu noi”, e la al doilea numar si l-am facut la Casa de Cultura, eu il tehnoredactez”, relateaza studentul.
Izbucnirea evenimentului l-a prins in strada, dupa cum a marturisit.
“Am avut un coleg de institut si de liceu, Lucian Matis, care a murit si un prieten, Calin Nemes, care e ranit, la spital. Ieri am reusit sa ii luam un interviu”, spune studentul. “Deci Calin Nemes traieste! Eu l-am vazut cazut pe jos si am crezut ca a murit”, exclama reporterul radio.
Ziarul “Veniti cu noi” este realizat, conform inregistrarii, de un grup de studenti care nici nu se stiau bine intre ei, din care sunt enumarati Dan Seuleanu si Adrian Ilea.
“In primul rand, am lansat un apel catre studentii din Cluj, am alcatuit un front studentesc si am bagat niste articole despre cele petrecute la Cluj si cum ne indreptam spre mai bine!”, a rezumat studentul, dintr-o rasuflare.
Urmatorul intervievat e un militar.
“Ma numesc caporal Carapancea Liviu, sunt din localitatea Bucuresti si imi place mult in Cluj!”, isi incepe el marturisirile.
Bucuresteanul spune ca a vazut multe in acele zile, dar cel mai emotionant i s-a parut cand a vazut ziarul “Clujul liber”.
“M-a impresionat foarte mult, nu imi venea sa cred ca va ajunge vreodata tineretul nostru atat de liber cum scrie ziarul”, dezvaluie militarul.
Un alt sondaj, realizat pe strazile Clujului in anul 1991, urmarea sa scoata la iveala ce spun clujenii despre vinovatii pentru mortii de la revolutia clujeana din 21 decembrie si in ce masura mai spera ca vinovatii vor fi descoperiti si trasi la raspundere.
“Cred ca vinovatii sunt Armata si Securitatea. La ora 14 eram la Conti, la cafenea si ne-au dat afara cand a izbucnit scandalul. Era Nemes si ceilalti chiar in fata si a venit armata cu soldatii. Am plecat. Eu cred ca acum s-ar putea cunoaste si mai profund ce s-a intamplat”, spune un cetatean. "Nu sunt convinsa exact cine a tras, cred ca cei care voiau sa mentina o anumita ordine, probabil politia, armata… Sper ca se va afla adevarul si probabil ca se va afla. Mai tarziu, asa cum s-au aflat toate adevarurile istoriei”, raspunde o clujeanca. “Dupa cate am vazut eu, fiind in zona, probabil armata si Securitatea. Au tras la ordin. Nu se va afla niciodata cine sunt vinovatii”, spune un alt clujean. “Eu cred ca toata lumea a tras, mai putin manifestantii. A tras Armata, politia si tot restul. Cred ca se va afla adevarul”, spune un tanar. “A tras armata si Securitatea, cine altcineva? Armata pentru ca era dusa in eroare si Securitatea pentru ca trebuia sa traga. Am iesit de pe Platforma CUG si am fost intampinati la Terapia de un cordon format din oameni de la Securitate si trupele de Interne. Ne-au lasat, apoi, la Blocul Iris ne-au tinut jumatate de ora, apoi ne-a dat drumul. Am venit pana la Astoria, unde s-a tras si s-a strigat. Am un prieten care a fost arestat si dus la politie, batut bine, de a doua zi abia se mai tine ape picioare. L-a luat un taximetru si l-a dus acasa, benevol. Greu de spus daca se va afla vreodata cine a tras”, a relatat un om de pe strada. “Au tras oameni inconstienti, care nici nu s-au gandit, sau au avut vreun ordin mai incetut, asa, si ei au vrut sa faca pe durii. Sa omori pe cineva e un mare pacat. Noi am fost foarte mahniti de starea asta. Traia si mama mea, iubitica, si ne-am ingrozit cand am auzit impuscaturile, nici nu am iesit din casa. Pe urma, am vazut victimele aici, in piata... Atata sange, ne-a perturbat mult pe toti.Eu asa cred, ca se va afla adevarul, trebuie sa iasa la iveala, ne si rugam pentru asta. Lumea nu poate sa uite, cimitirul e plin de morti, e prea mare drama. Cand merg la cimitir si vad crucile acelea ma ingrozesc”, a declarat o pensionara. “Serviciul de contrainformatii a tras. Eram in oras in 21, am participat la prima parte a evenimentelor. Eram cu tata. Lume multa, galagie, au aparut TAB-urile si tanchetele si a inceput lumea sa urle. Ma indoiesc ca se va afla vreodata cine e vinovat”, a apreciat un alt clujean.
Sondajul de opinie se numeste “Cine a tras” si a fost realizat in prima parte a anilor ’90, la putin timp dupa Revolutie.
"Nimic nu s-a schimbat, sunt doar vorbe in vant".   
O alta emisiune, realizata in 2005, ilustreaza un centru al Clujului agitat, cuprins de febra sarbatorilor, fara prea mari emotii in fata locurilor emblematice ale Revolutiei.
“Reactia celor care si-au amintit (de Revolutie, n. red.) m-a facut sa imi para rau ca am in mana doar un reportofon, nu si o camera de firmat”, spune realizatoarea emisiunii. Oamenii sunt intrebati ce le-a adus schimbarea de dupa ‘89. “Numa’ rau, bine nu. Poate pentru miliardari, dar pentru saraci, nu! Dupa 45 de ani de munca n-am trei milioane pensie. Nu-i o rusine?”, spune un clujean. “Nimic nu s-a schimbat cu adevarat. Nu poti rezolva nimic. Nimic nu s-a schimbat, sunt doar vorbe in vant!”, raspunde o clujeanca. “Nu stiu nimic de Revolutie, inca nu am ajuns la lectia aia la istorie. Niciodata nu am fost interesata de subiectul asta, sincer, dar cred ca daca nu se intampla, am fi ramas tot la nivelul de atunci”, a declarat o tanara. “S-au schimbat multe si pentru nimic in lume nu as vrea sa se schimbe ce a fost atunci. Am trait niste emotii atat de puternice! Aseara, cand am vazut la televiziune scena de atunci mi s-a parut ca a trecut doar o clipa, nu 16 ani. Cand ma gandesc cata umilinta, era… Nu neaparat ca ne era foame, dar si referitor la cultura. Nu am timp sa exprim cat de multe ne-a adus Revolutia. Mi-as fi dorit sa am toate aceste informatii si in tineretea mea”, a mai spus la acea vreme o clujeanca. “Pentru mine cel mai important a fost ca am putut sa plec din tara. Lucrez in strainatate si ma simt foarte bine, nu m-as mai intoarce. Pacat, ca s-a varsat sange aici in piata… In 21 am vazut aici mortii aceia pe caldaram, cu pustile langa ei si garzi in urma noastra. Mergeam si imi spuneam ca pe toti nu ne pot impusca. Revolutia ne-a adus, poate, libertatea de exprimare”, a declarat un alt trecator.
De ce a picat Ceausescu? Fiindca nu ne dadea alimente. O alta emisiune pe tema Revolutiei, realizata in 2001 are la inceput voci de copii.
“A picat Ceausescu de la putere fiindca nu ne dadea alimente si nu puteam trai”, spune un copil. “ Eu sunt de alta parere: acum blocurile nu se mai construiesc, nu mai avem de mancare si e foarte rau”, ii da replica un altul.
A fost sau n-a fost? O alta editie a aceleiasi emisiuni incepe cu intrebarea “Va mai ganditi la Revolutia din ’89?”
“Ne gandim, asa ceva nu se uita niciodata”, spune scurt un clujean. "Binenteles, fiecare crede ce il intereseaza. Imi pun intrebari, dar cred ca una e mai importanta: Ce se intampla cu cei care ne-au prigonit pana acum? Unde sunt? Ce fac? Ce salarii primesc?”, spune o doamna. “Nu imi mai pun intrebari, cred ca e in zadar”, spune o tanara. “Nu ma mai gandesc, totul e clar”, zice un clujean care se recomanda ca fiind ofiter. “Eu ma intreb daca a fost sau nu revolutie si ma mai intreb daca am votat cum trebuie”, marturiseste un alt clujean. “Cum sa nu ne punem intrebari? Tot timpul ma gandesc cine au fost criminalii, cine a dat ordin sa se traga in oameni nevinovati, de ce nu s-a luat nici o masura, de ce s-au cocolosit treburile astea? Oamenii sunt nedumeriti ca se poate ascunde adevarul”, este de pare o clujeanca. “Tot ce s-a intamplat a fost ascuns si nici in ziua de azi nu s-a aflat adevarul. Pentru asta nici nu imi pot pune intrebari”, a mai spus un tanar de 17 ani, vanzator de ziare.
Foto: Razvan Rotta, captura film Csilla Konczei.

Comentarii

PAUN CIPRIAN

22.12.2013 21:13

Din pacate, libraresele in data de 21.12.1989 au inchis usile de la Librarie si nu au permis clujenilor sa se adaposteasca de gloante ! Rusine!

marius

22.12.2013 18:36

erata:
Libraria Cosbuc s-a transformat in Leumi Bank si era aproape de strada 6 martie (Iuliu Maniu). Libraria Universitatii a ramas Libraria Universitatii si acum.

Florentina Tatar

22.12.2013 21:41

Am facut modificarea. Multumim.

Adauga comentariu