Maria are sapte ani si e frumusica foc. Cu ochii negri, migdalati, gene lungi si cu parul intr-o parte, pare o papusa in marime naturala. Este in clasa zero la scoala Emil Isac, ii place sa scrie si sa deseneze, are caiete si creioane colorate, are ghiozdan roz, ca toate fetitele. Dar Maria nu este ca toate fetitele de varsta ei, viata i-a rezervat o intalnire fata in fata cu lipsurile materiale. Locuieste de 5 luni cu mama si cu cei doi fratiori la Centrul Social de Urgenta al Primariei, dupa mai multe episoade de dormit pe strazi sau prin parcuri. Acum, micuta camera de la etajul centrului este locul caruia ii spune acasa, unde se joaca, unde doarme si viseaza la o papusa cat ea de mare.
Cladirea galbena de pe strada Dragos Voda 36 adaposteste multe povesti ca cea a Mariei si a familiei ei. Pentru sase luni – asta fiind termenul maxim in Centrul Social de Urgenta. Toti cei cazati acolo au ramas fara locuinta sau nu au avut casa niciodata. Familii intregi evacuate, persoane ramase sub cerul liber dupa divort sau tineri care ies la majorat din case de copii gasesc un pat in Centrul Social de Urgenta. Pana se pun pe picioare. De la deschidere si pana acum, 67 de persoane au gasit sprijin in Centru, iar jumatate dintre ei au plecat.
“Este foarte dificil sa le gasim un loc de munca, avand in vedere varsta inaintata a multora si lipsa de calificare. Foarte multi nu sunt nici macar scolarizati si foarte multi sunt peste 45 de ani. De la deschidere pana acum am reusit sa incadram 9 persoane in munca. Psihologul nostru elaboreaza niste fise de observatie si stabileste un portret robot al abilitatilor pe care omul le are o data ce intra in Centru, pe urma se cauta locurile de munca potrivite la nivel global. Ne uitam efectiv in Piata si cautam posturi care sa corespunda calificarilor acestor persoane. Locurile de munca le printam si le afisam astfel incat beneficiarii sa poata sa aleaga”, spune Cristian Iclodean, coordonatorul Centrului.
Visul suprem: femeie de serviciu
Si mama Mariei isi doreste un loc de munca. La cei 28 de ani ai sai este mama a trei copii – in afara de Maria mai are un baiat de 11 ani si o fetita de 3 ani. Traiesc din ajutorul social si din alocatia copiilor – cateva sute de lei pe luna pentru patru persoane.
Satula sa mai traiasca in fiecare zi cu teama ca vor ajunge din nou in strada pentru neplata chiriei, Camelia si-a parasit concubinul, si-a luat copiii si acum, cu ajutorul angajatilor Centrului, incearca sa-si cladeasca o viata normala. Vrea un trai decent pentru copiii ei, nu mai vrea sa ii creasca pe strada.
O gasim cu cele doua fetite in holul de la etaj. Micutele se uita la desene animate la televizor. Cea mica, Andreea, sta agatata de gatul mamei, iar Maria langa, pe scaun. Se uita curioase la noi, pana acum nu au avut parte de asa multa atentie.
“Exact la mijlocul iernii ajungeam in strada. Eu nu am muncit niciodata, concubinul, ca nu suntem casatoriti, cand platea chiria, cand nu platea, si ne scoteau afara. Am dormit prin parcuri, pe strazi, asa mi-am crescut copiii. M-am saturat si m-au ajutat doamnele de la Primarie sa venim aici. Au trecut deja cinci luni”, spune femeia.
Nu-si doreste multe: un job ca femeie de serviciu si un acoperis deasupra capului, pentru ea si copilasi. I se citeste mandria pe fata cand se uita la copii – sunt frumosi si destepti – Calin, baiatul cel mare e in clasa a IV-a la „George Baritiu”, iar Ana Maria e la Scoala „Emil Isac”. Mezina Andreea va merge de saptamana viitoare la gradinita.
“Vreau numai sa imi gasesc de lucru ca femeie de serviciu, acum, ca m-au ajutat cu fetita sa o duc la gradinita, inainte nu aveam cu cine sa o las. Sa-mi gasesc de lucru si o camaruta sa stam cu copiii”, spune femeia plina de speranta.
Chiar daca termenul maxim de locuit in Centru este de 6 luni, in cazuri extreme cum este si al Cameliei contractul se poate prelungi pentru inca 6 luni.
Secretele ghiozdanului roz
Intre timp, fetitele se joaca, fac spagatul, iar Maria se gudura pe langa mama ei: are nevoie de 11 lei pentru a merge in excursie cu clasa la Turda la final de an scolar. Isi aduce mandra ghiozdanul roz din dulap sa ne arate caietele si munca ei din anul scolar ce a trecut.
“Sunt in clasa zero. Aici mi-am scris colegii si prietenii. L-am scris si pe Calin, chiar daca uneori ma bate”, spune ea si pozeaza mandra cu caietul in mana.
Le scoate pe toate pe rand si, chiar daca cifra sapte e un pic tremurata in caietul de mate, Maria este foarte fericita ca ne-a putut-o arata. Se retrage in colt si se pune pe treaba, vrea sa ne faca un desen cadou.
“Aici dorm eu, cu mami si cu Andreea”, spune micuta si se intinde pe patul nou cu cearsafuri curate. “Nu vor sa doarma fara mine”, se scuza mama. Pentru vacanta de vara ce bate la usa nu exista planuri marete pentru cei trei copii. “Poate ii duc la Somes, sau in Parcul Mare”, spune mama acestora.
Evacuati dupa 32 de ani
Vizavi de camera lor e “casa” altei familii: mama, tata si cinci copii. Papucii sunt lasati pe hol, pe jos au intins carpete, iar paturile sunt acoperite de cuverturi. Atat le mai aminteste de acasa.
Au fost evacuati in urma cu doua luni din locuinta sociala unde au stat mai bine de trei decenii.
“32 de ani am stat acolo si acum ne-au aruncat afara ca pe niste caini”, spune Maria Kovacs, cu lacrimi in ochi. Au acumulat o datorie la chirie si cheltuieli in valoare de 4.400 de lei, acesta fiind motivul pentru care au ajuns in strada.
“S-au adunat banii de la oamenii care au vrut sa ne ajute, 44 de milioane. S-a platit datoria, dar tot ne-au scos afara, ca pe caini”, a mai spus aceasta.
Se pare ca exista o sentinta judecatoreasca in acest sens si nu a mai contat achitarea datoriei.
“Mi-au spus ca nu pot trece peste sentinta. Acum vreau sa ajung in audienta la primar, astept de patru luni. Am fost de doua ori pe lista de urgenta si tot nu am ajuns la el”, spune dezamagit si capul familiei, Iosif Kovacs.
In afara de camerele destinate familiilor, in Centru exista si dormitoare pentru barbati si femei separate. Exista o bucatarie si o sala de mese. Nu raman nemancati nici cei care nu au venit.
“Primul lucru la persoanele care nu au venituri prin serviciul de protectie sociala le facem cantina sociala in regim de urgenta pe o perioada de sapte zile, dupa care se intocmeste dosarul pentru a putea beneficia in continuare de hrana”, ne-a explicat Cristian Iclodean (foto), coordonatorul Centrului.
Centrul Social de Urgenta poate adaposti simultan 50 de persoane, iar serviciile sunt gratuite. Unitatea de protectie sociala a fost infiintata printr-un proiect in colaborare cu Ministerul Muncii, care a finantat 90% din investitia de aproape 800.000 de lei.