Scurt pe doi. Despre un Ziar si ciocolata

Ziar de Cluj e o cutie imensa de ciocolata. Ne servim din ea zilnic si noi, si voi, si nu stim niciodata la ce sa ne asteptam. Uneori nimerim o bucata dulce, cu lapte, care ne binedispune, alteori, fara niciun avertisment prealabil, gasim una amaruie care ne trezeste la realitate.  Cateodata dam peste o bucata condimentata care ne ascute simturile sau peste o bomboana promitatoare, dar goala pe dinauntru. Sunt zile in care punem mana pe o ciocolata cu chilli ce ne pune sangele in miscare sau altele cand primim ciocolata alba cuminte, care poate nici nu e ciocolata.

Asa sunt articolele din Ziar si asa e si viata noastra in redactie. Pentru ca Ziar de Cluj nu e un simplu job. Stiam asta de la inceput pentru ca Liviu m-a invatat sa respir pasiune pentru meseria asta. Stiam ca nimic nu va fi tipic, liniar sau previzibil. Si am venit bucuroasa in acest haos bine organizat, intr-o echipa nemaipomenit de faina.

In redactie facem de toate, ne certam, ne impacam, ne injuram, cantam, comentam, impartim, despartim, similim cateii, dar cel mai mult radem. Radem de glume, de dume, de noi, pentru ca “orice spui in redactie poate, si va fi folosit impotriva ta”.

Desigur, pe langa toate acestea, mai si scriem. Scriem cu sete, scriem cu nervi, cu inima stransa sau cu stomacul in gat. In functie de ciocolata. Si ne bucuram. Sincer. Ne bucuram cand lumea ne felicita pentru ca stim ca am putut ajuta, ne bucuram si cand ne critica sau chiar cand ne injura pentru ca stim ca am atins un punct sensibil.

Acum, la doi ani de la prima sedinta de redactie, cel mai mult ma bucura faptul ca mai e foarte multa ciocolata in cutie.

Adauga comentariu