Lumea artistica de la Cluj a fost mai bine sprijnita in anii Epocii de Aur, cand existau „prietenii si tabere de creatie” si artistii plastici aveau galerie chiar in centru, pe Iuliu Maniu, a declarat astazi pictorul Teodor Botis la masa rotunda „Clujul intre ”scoala” si centru artistic”. Organizat de Muzeul de Arta, evenimentul si-a propus sa dezbata masura in care tinerii artisti clujeni care au uluit recent lumea „isi trag radacinile” din invataturile universitatii de profil din oras. Parerile au fost impartite, unii sustinand ideea influentei, altii contestand chiar si ideea de scoala clujeana si plasand inspiratia nemaipomenita a celor in cauza drept efect al deschiderii spre informatie si calatorii.
Manifestarea a avut loc cu prilejul inchideriii expozitiei „Scoala de arta de la Cluj (pictura, 1950-1989)”. Au luat parte ca invitati artisti cunoscuti in lumea artistica clujeana cum ar fi Teodor Botis, Victor Ciato, Negoita Laptoiu, Mihai Pop de la Plan B sau Ioan Sbarciu, fost rector al Universitatii de Arte si Design (UAD), institutie care se numea cu ani in urma Institutul de Arte Plastice “Ioan Andreescu”.
Organizatorii au pornit de la premisa ca „Scoala de la Cluj” este o sintagma asociata in presa romaneasca si straina pe de o parte cu afirmarea internationala a unor tineri artisti care au studiat la UAD in ultimul deceniu si „contributiei artistico-pedagogice tot mai insemnate a aceleiasi universitati in spatiul educativ din Romania si din lume”.
„Prezenta artistilor clujeni in unele dintre cele mai importante expozitii, muzee si galerii ale lumii ca Centrul Pompidou din Paris, Tate Modern din Londra, MOMA San Francisco, Bienala de la Venetia, Haunch of Venison, Wilkinson etc. a suscitat interesul mediilor artistice, colectionarilor si presei de specialitate care considera acum Clujul ca un spatiu cultural cu un aport semnificativ la configurarea artei contemporane internationale”, au precizat acestia.
Gazda evenimentului, Calin Stegerean, directorul Muzeului de Arta Cluj a explicat ca scopul ar fi sa gaseasca explicatiile, radacinile acestui fenomen, mai exact influenta corpului profesoral al instiutului de arta mentionat.
„Este momentul unor reflectii necesare si un pic incomode. Apropo de expozitie si de cei care au dat tonul asupra amprentei artei de la Cluj, pare un pic depasita, e nevoie de noutate. Problema e ce fel de noutate, in planul creativitatii. Realitatea viabila e a pictorilor vizionari. Decat un sarman epigon, mai bine deloc”, a spus criticul si profesorul Negoita Laptoiu.
Tema abordata in vremea in care s-au realizat operele expuse ar fi „a decantarilor”.
„Vointa frumoasa a tuturor celor de atunci a fost de a crea o arta rezistenta intr-o forma muzeala. Trebuie strigat pentru conditia culturala a anilor 60-80. In viata se pune temelie si apoi cresc ramurile!”, a incheiat Laptoiu.
Discursul pictorului Teodor Botis a fost o adevarata pledoarie pentru felul in care era sustinuta cultura in anii comunismului.
„Autoritatile din municipiu aveau o anumita prestanta, acordau o importanta majora vieti artistice din Cluj. Pana cand Ceausescu a facut acea vizita nefasta in Coreea artistii clujeni aveau resurse. Sub aspectul prezentei artistice in Cluj, noi am fost sprijiniti, asta a fost adevarul.
Tin minte ce mandri eram cand s-a deschis galeria de arta pe pe strada Iuliu Maniu (fosta galerie a Uniunii Artistilor Plastici Cluj, actualmente intreaga cladire fiind retrocedata, n. r.). Acum, in loc de galerii apar baruri, carciumi la mansarde, Clujul nu e un oras cultural, doar unul putin diferit!
Era o atmosfera creativa si de respect, pana si Ceausescu venea la congresele artistilor plastici. Cat era el de limitat, avea un respect. Erau prietenii, erau taberele acelea… As vrea sa ii vad si pe cei de acum asa. Domnii de astazi nu vor cultura, pentru ca nu vor sa aiba spaime. I-am zis domnului Boc ca e nevoie de o galerie, a zis ca nu prea are ce face. Asa se umple orasul de poker-cluburi”, a spus artistul.
Urmatorul vorbitor, artistul Victor Ciato, a evocat insa vremurile in care existau albume de arta care le erau interzise studentilor.
„Impresionismul, de pilda, era interzis”, a precizat acesta, povestind despre un profesor care incalca interdictia si le aducea aceste albume studentilor, la cursuri.
„In 1972 am fost la Paris, unde am constatat ca scoala de la Cluj e exceptionala. La Paris se invata prin pastisa”, a marturisit Ciato.
Mihai Pop, prezentat la masa rotunda drept cel mai cunoscut curator roman in strainatate, a marturisit ca nu este de acord cu subiectul evenimentului.
„Nu avem distanta necesara ca sa apreciem cele doua generatii. Am acceptat sa vin aici ca sapot plecacu tolba plina de povesti, sa pot spune peste 20 de ani ca am stat alaturi de profesorii de aici. Cred ca sintagma „scoala de la Cluj” in revista Flash Art a fost un act de marketing, nu cred ca scanase el ce se intampla la Cluj”, a spus curatorul de la Plan B.
Acesta a condamnat, pe de alta parte, si abordarile presei legate de artisti ca Adrian Ghenie sau Victor Man, care nu s-ar considera „produse” ale scolii in cauza.
„Ciupe, de exemplu, e aproape un pattern si pentru noi. Chiar am discutat cu Ghenie faptul ca pentru noi, vremurile in care au creat ei erau populate cu niste domni. Sigur ca pentru noi lucrurile astea au fost formative. Cred insa ca profesorii trebuie sa si-i asume si pe fostii studenti care nu s-au realizat. Profesorii au mai mult sau mai putin timp pentre studenti. Eu l-am avut ca profesor pe domnul Sbarciu. La un moment dat nu a mai avut timp de noi, dar eram mari, poate trebuia sa fim liberi”, a spus Pop.
Despre sursa de inspiratie a operelor de succes ale tinerilor in cauza, curatorul a apreciat ca e vorba de un amalgam.
„Sigur ca au luat la un moment dat ceva ce au primit la scoala, dar a venit vremea calatoriilor, a Internetului, au alte surse pe care le folosescin arta lor. Faptul ca Victor Man a plecat in Israel, de pilda, pentru ca a invatat acolo la o scoala privata care l-a influentat. Cred ca ar trebui sa nu ne autocolonizam, ca cream false ierarhizari pornind de la Ghenie si de la faptul ca la New York sunt trei baieti care au succes”, a mai spus Mihai Pop.
Spre final Ioan Sbarciu a remarcat ca selectia picturilor din expozitie a fost facuta pe vremuri de judeteana de partid, ca multi autori nu au fost si profesori, iar titlul de „scoala de la cluj” a fost creat de UAD cu multi ani in urma.
„Se picteaza a la Cluj si la Cluj, si la Berlin, exista o amprenta si ce se intampla acum nu s-a mai intamplat. Se creeaza o atentie, vin curatori straini, mai ales la Fabrica de Pensule si auzind asta se duc incolonati si politicienii, mai ales in campanie. Eu cred ca, peste 100 de ani, toti cei care au invatat in perioada asta vor fi cautati”, a conchis fostul rector al UAD.