De vreo zece ani spun, degeaba, acelaşi lucru: România este condusă de clanuri: de politicieni, de afaceriști, de judecători, de polițiști, de procurori șamd. Fiecare această categorie socio-profesională care și-a creat o justiție paralelă – un fel de stabor țigănesc, prin care se spală de păcate, este un clan distinct pus pe căpătuială, întărirea și apărarea propriilor privilegii. Peste tot avem câte un sistem de justiție paralelă: în Parlament, CSM, Colegiul Medicilor, Consiliile de onoare din armată și poliție, Consistorii bisericești, Consilii de onoare din învățământ – și câte altele or mai fi fiind, toate constituite pe “solidaritate de branșă” și în scopul mușamalizării cazurilor de corupție, de malpraxis, depistate în interior. “Breslele” trebuie să dea frumos în fața societății… care societate, trebuie doar să dea banii şi să le întrețină, fără să-și mai pună și întrebări.
Dacă aceste justiţii paralele nu dispar, sau dacă atribuțiile lor nu vor deveni decât “de onoare”, nu vom scăpa de corupție. Până nu vom fi egali în fața Legii și nimeni mai presus de “Dânsa”, pot oamenii să iasă în stradă, că ies în numele unor falşi idoli. Trebuie să scăpăm de aceste mașini de spălat de păcate ale breslelor, altfel doar cu acest exces de egalitate vom rămâne să ne întrebăm cum şi de ce se protestează în sprijinul unor categorii profesionale care nu au făcut niciodată nimic pentru a se pune pe picior de egalitate, conform Constituţiei, cu restul populimii. Aşa şi cu magistraţii.
Încă mai suntem sub dictatura “foștilor”. Este suficient să răsfoieşti presa de dinainte de 1989 pentru a-i revedea pe cei care conduc destinele României şi pe urmașii lor – aciuaţi pe voce şi talent în toate structurile statului. Despre incompetenţa, lăcomia şi suficienţa acestor clone ale lui Ceauşescu, ni se spune degeaba că sunt: “O elită de bandiţi care blochează dezvoltarea unei economii de piaţă în sudul şi estul României”. Aceştia, aciuaţi prin Parlamentul României, înaltele instanțe ale acesteia, procuraturi, poliții locale și județene, primării, consilii locale și județene, sau din spatele afacerilor lor prospere numai cu bugetul public, ne dau lecţii despre democraţie și succes în afaceri. Ne vorbesc despre onestitate când se mai supără unii pe alţii, că îşi atentează la privilegii. Iar „poporul”, cu ochii holbați în televizor, uită, de zici că e sport naţional, cu cine are și a avut de-a face.
Dar noi ne amintim că, în funcție de cauza pe care o are de judecat, orice român are posibilitatea de a-și achiziționa de pe piața Justiției un judecător sau un procuror. În curând nu va mai exista expresia “m-am târguit ca la piață”, ci “ca la Tribunal”. Căci, pe categorii de pofte personale, ne putem face pofta ce-o poftim cu Justiția prin propriul magistrat. Înainte era “Intri pe Mercador și găsești judecător”, acum este: “OLX, găsești un magistrat la fix”. Au fost cazuri în care s-a dat dreptatea pe friptane, chiloței, cherestea și lambriuri. Pe procese la Înalta Curte de Casație și Justițe, s-a dispus ieftin de magistrat cu niște mititei de firmă, un bronzat în Grecia, o plimbărică cu WizzAir-ul. Avem “duamne” judecător care au primit șpagă “petreceri la restaurante din Paris și București, excursii în străinătate, deplasari cu avionul, poșetele şi pantofiori de la renumite case de modă”. Iar mercurialul aplicării unei corecte Justiții ne spune că pentru dosare de retrocedare merg la fix: ouă, găini, lichior, ciocolățele – ca în judetul Suceava. Citez dintr-un rechizitoriu: “Cei trei judecători au fost puși sub urmărire penală după ce, pentru a-l scăpa de închisoare pe ginerele unei avocate acuzat de viol, ar fi primit mită bani, whisky, păstrăvi și un ceas cu cuc”. De la un blid de linte, la blănițe de vulpiță sahariană, de la mititei în cherhana la Periș, la icre negre la Paris și de la o excursie la Băicoi, la sejururi all inculisve în Dubai, de la 5 bani, 10 bani, de pomană la curcani, la milioane de euro, judecători, procurori și polițiști au vândut dreptatea de la cei care o aveau, la cei care ofereau prețul corect.
Aşa că să ieşim pe străzi să scandăm: “cinste lor, cinste lor, cinste magistraţilor”! Că s-or fi schimbat între timp și nu mai sunt ceea ce știm că sunt: o castă care-și spală rufele în familie, niște inși plin de ranchiună care știu și chiar se folosesec de puterea de care dispun discreționar? Li se ia Staborul de pe mână, capacitatea de a se judeca între ei, ca la colegiul medicilor, de a-și face justiție paralelă, în mare de aceea abia acum orăcăie, inclusiv cei care până acum ne spuneau vorbe despre statul paralel.
Uitarea ne face să devenim doar niște inși pe care oricine îi poate aduna sub orice flamură zdrențăroasă să răcnească slogane în stradă și să ceară să le vie tătucul, liderul care să-i conducă spre noi culmi de glorie a nimicului.