Să ne tratăm Nervia cu Expo Transilvania. Sau cum nu a avut Emil Boc timp, zece ani, să stea de vorbă personal cu un investitor de 60 de milioane de ero, dar are timp de o cafea cu prăfuitul vizionar Ștefan Dimitriu de la Camera de Comerț și Industrie

Profitând de faptul că Ștefan Dimitriu, prăfuitul șef al mult prea obositei Camere de Comerț și Industrie Cluj, va ajunge la bătrânețe și liberal prin absorție, Emil Boc, primarul și liberalul municipiului, îl invită la o “cafea” să stea de vorbă despre proiectul Nervia, tratat cu indiferență timp de zece ani și băgat în “Groapa” din Mărăști. Mă rog, presei de casă primarul Emil Boc i-a zis că vrea să discute cu Dimitriu despre părăginitura aceea de “pavilion expozițional” peste care patronează Camera de Comerț și Industrie Cluj, cunoscută ca “Expo Transilvania”.

Din rivalități (sau interese) politice, municipalitatea a făcut, de-a lungul ultimilor 10 ani, praf și pulbere orice tentativă de extindere a complexului Expo Transilvania. La fel a procedat, lăsând în paragină 5,5 hectare din averea orașului, și cu investitorul Nervia care avea un proiect “rezidențial”, care conținea și 5000 de mp de galerii expoziționale (așa, colegial). Acum aflăm de la presa de casă că, pe “feisbucul” lui Boc, acesta s-ar fi arătat amabil să exploateze cumva suprafața nu prea rentabil utilizată a Expo Transilvania - cam 7500 mp și 20.000 de spații expoziționale. (Noi ne-am uitat pe “feisbuc”, dar n-am văzut anunțul)

Dar să aruncăm o privire în trecutul nu prea îndepărtat să vedem ce s-a întâmplat cu investiția Nervia. Povestea, pe scurt, se poate rezuma așa: în Planul Urbanistic General din 1999 se sublinia oportunitatea pe care o are Cluj-Napoca de a se orienta către un centru de târguri şi expoziţii internaţionale, iar locul potrivit putea fi cel unde încă mai supraviețuiește Expo Transilvania. Numai că, în lipsa unei politici urbane de perspectivă, în «groapa Mărăşti» au apărut o biserică, un pavilion-depozit, iar o parte din teren a fost concesionat acestui investitor privat căruia i s-a promis că poate dezvolta o investiție imobiliară în valoare de 60 de milioane de euro, dar care s-a ales doar cu 10 ani de tergiversări și procese. Acum aflăm de la Emil Boc, în stilu-i oftat a neputință (de parcă nici teren n-a concesionat, nici afacerea nu-i pute), că este “conștient” că terenul a fost concesionat către Nervia, însă îl consideră pierdut. Pierdut? Dar cum a fost pierdut, frățică, l-a luat spaniolii și au fugit la sub-braț cu el, pământ bun, ardelenesc – credeam că numai maghiarii au voie să facă asta (Nervia fiind înființată de fosta conducere executivă a grupului spaniol ACE).

Sau, “pierdut” înseamnă “pentru investiții imobiliare”, că Primăria Cluj-Napoca, deși a promis ceva în 2006, când a făcut un caiet de sarcini pentru concesionarea unui teren în vederea unei investiții imobiliare, ulterior s-a tras literalmente pe fund și a aplicat altceva. Iar totul se învârte în jurul prevederilor din PUG, de ajungi să te întrebi dacă nu cumva licitația din 2006 era pregătită pentru a fi câștigată de către altcineva, nu de cine a câștigat-o...

Istoria litigiului dintre Nervia și Primăria Cluj-Napoca are la bază o licitație din anul 2006 pentru concesionarea terenului unde se află Expo Transilvania și parcarea aferentă. La licitație s-au prezentat două firme, Nervia Center, care a oferit 101 euro/mp, și Build Corp SRL, aflată în sfera de firme a omului de afaceri Iulian Dascălu, proprietar al Iulius Mall (și care dorea să construiască acolo acel Iulius Mall care s-a construit, ulterior, pe locația de lângă Univers T), care a oferit o concesiune de doar 60 euro/mp. Două săptămâni le-au trebuit celor de la Primăria Cluj-Napoca, după deschiderea ofertelor, să realizeze că poate n-a câștigat cine trebuie – dovadă că n-au dat nici un răspuns până când, izbăvitoare, a apărut o Ordonanță de Guvern care obliga ca orice licitație de acest gen să se prezinte oferta a cel puțin trei firme. Așa că, deși nici o lege nu are aplicabilitate decât pentru viitor, Comisia de licitație din Primăria Cluj-Napoca a decis anularea procedurii de atribuire în concesionare.

Ca urmare a acestei decizii, Nervia Center a deschis un proces la Tribunalul Cluj, care a decis, în 2008, că hotărârea de anulare a licitației este ilegală și a obligat Consiliul Local Cluj-Napoca să încheie cu Nervia contractul de concesiune a terenului pe o durată de 49 de ani. Ceea ce s-a și întâmplat. Dar, cu întârzierea de rigoare specifică administrației clujene pe care-o doare-n contul cetățeanului dacă are de plătit niște bani că nu-și face datoria. Căci sentinta Tribunalului Cluj, rămasă irevocabilă în data de 18 septembrie 2008, printr-o altă hotărâre a Curții de Apel Cluj, prevedea ca “până când această autorizatie va fi emisă, Primăria să plătească daune cominatorii de câte 1.000 de lei pe zi”. Așa că, prin bunăvoința și hărnicia funcționarilor municipalității clujene, penalizările dispuse de instanța de judecată au ajuns la 75.000 de lei. Așa că s-a cerut poprirea conturilor și s-a cerut executarea sumei. Declara la vremea respectivă, avocatul firmei Nervia că: “suma de 75.000 de lei va fi recuperată prin intermediul executorului judecătoresc. Dacă Primăria condusă de Emil Boc nu se va grăbi, penalizările vor crește, în fiecare zi, cu câte 1.000 de lei, adică aproape 300 de euro”. Ia să fi fost scoși acești banii din buzunarele lui Emil Boc sau ale funcționarilor săi, atunci să fi văzut cât de iute s-ar fi mișcat lucrurile...

Cert este că abia în ianuarie 2009 s-a semnat contractul de concesiune și numai cu executorul judecătoresc la căpătâiul funcționarilor din Primărie. Este și momentul din care, timp de trei ani, cei de la Nervia au plătit cei 101 euro/mp către municipalitate, achitându-se de partea lor contractuală. Vorbim despre 606.000 euro, din câte ne-a declarat directorul executiv al firmei, Adam Ambrus.

Dar Primăria ce-mi făcea în tot acest timp? Ceea ce știa cel mai bine: se trăgea pe fund. Dacă în 2006 a organizat o licitație prin care a atras un investitor imobiliar (chiar dacă nu s-a nimerit cine trebuia să se nimerească, după cum presupunem), căruia i-a promis că va recalifica zona dată în concesiune din spațiu verde, în spațiu de construit, nu s-a achitat, din varii motive, de această obligație.

Ia să vedem. De exemplu, în 2010, Proiectul celor de la Nervia intra pentru a treia oară în analiza Comisiei Tehnice de Amenajare a Teritoriului și Urbanism. Sub ochii primarului Sorin Apostu (de data aceasta) arhitecții prezenți la discuție numai că nu s-au păruit. Proiectanții Nervia veniseră cu soluții legate de circulații, așa cum li se ceruse în ședințele anterioare, dar Șerban Țigănaș, șeful Ordinului Arhitecților din România și membru al Comisiei atunci a cerut timp pentru “a aprofunda documentația legata de proiect”. Ceea ce, prelungea, din nou, durata de avizare a investiției.

Este extrem de interesant de urmărit ce s-a afirmat la acea ședință și cine pe cine sprijinea, respectiv șunta. Țigănaș a susținut că interesul public nu este îndeajuns de bine definit și prezent în tema de proiectare. La care șeful Direcției de Urbanism a Primăriei și membru CTATU, Corina Ciuban i-a replicat: “Acum după trei ture cereți regulamentul să îl aprofundați. E depus de mult timp la dosar”. Țigănaș s-a înfuriat și a replicat: “Voiam să o spun mai altfel, nu chiar așa, dar vreau să spun că proiectul e foarte slab și ambițiile orașului sunt mult mai mari. Am vrut să o spun altfel. Iată încă o variantă foarte slabă și nu vreau să spun astăzi de ce cred asta”.

La care Sorin Apostu și arhitectul-șef al orașului au precizat că proiectanții au fost angajați de un investitor care are un contract de concesiune cu Primăria, care are anumite termene de respectat. “Nu vreau să prelungim foarte mult. Precizați în scris ceea ce cereți. Nu mai suntem la școală. Vreți să vedeți regulamentul de PUZ? E ok, dar sa fie un lucru gata, final. Dacă ceva nu se respectă din  recomandări proiectantul vine și ne spune de ce nu poate să facă asta. Să nu uităm că e un investitor cu obiective și termene. Să le dăm o soluție finală”, a afirmat Subțirica, arhitectul-șef al orașului, care-și lua obligația ca până a doua zi, la ora 13, să pregătească scrisoarea cu recomandările finale (FINALE!!!!) pentru proiectanții Nervia. Iar discuțiile s-au purtat cu privire la sensurile giratorii care se vor amenaja în zona străzii Dâmboviței si mărimea acestora și despre organizarea unor discuții între echipa PUG și proiectanții Nervia legat de acest proiect. Ocazie cu care, ATENȚIE: membrii Comisiei Tehnice de Amenajare a Teritoriului şi Urbanism au constatat “un pas înainte” la prezentarea proiectului companiei Nervia şi au renunţat la ideea extinderii Expo Transilvania.

Și facem un salt în anul 2012, an în care Lidl urma să preia un teren de 5.000 mp, înţelegere pentru care s-a încheiat un antecontract în 2009. Potrivit conducerii Tele Distribution/Nervia, societăţi controlate de aceiaşi proprietari, compania a semnat în octombrie 2009 un antecontract pentru vânzarea terenului, unde un lanţ comercial urma să construiască un magazin de tip discount. Afacerea urma să se concretizeze doar după ce proprietarul terenului obţinea autorizaţia de construire necesară pentru realizarea magazinului. Iniţial, planurile s-au conturat pentru o unitate Plus, dar reţeaua germană Lidl a anunţat în februarie 2010 semnarea tranzacţiei de achiziţie a magazinelor alimentare cu discount Plus, deţinute de grupul Tengelmann.

"Afacerea a căzut din cauza primăriei. Doi ani şi trei luni ne-am agitat şi ne-am străduit să primim aprobări pentru proiect, am venit de mai multe ori în Comisia Tehnică de Amenajare a Teritoriului şi Urbanism, am făcut modificările care ni s-au solicitat. De cinci ori s-a dezbătut acest proiect şi de fiecare dată ni se mai cerea ceva. Noi suntem de acord că nu se poate construi orice oriunde, dar trebuie să se pună condiţii reale. Au cerut retrageri - le-am făcut, au cerut să suplimentăm locurile de parcare - am făcut, au propus faţadă de sticlă - am acceptat. Apoi ne-au spus că trebuie să îngropăm magazinul. Cum să faci un magazin sub pământ?", se întreba Adam Ambrus.

Aceeași afacere, discuție nouă, primar nou: interimarul Radu Moisin. Acesta declara că administraţia locală nu e împotriva investiţiilor comerciale: "Un asemenea obiectiv, magazin de cartier, se poate realiza, dar investitorii trebuie să respecte unele condiţii. Este necesar ca unitatea să se integreze în aspectul zonei. A arunca un obiectiv urât acolo nu ajută la dezvoltarea zonei. Am îndoieli că arhitecţii au respectat toate recomandările date. Acesta este motivul pentru care se revine cu proiectele în comisie. Eu nu am nici o problemă în a susţine activităţile comerciale, şi acestea creează un anumit număr de locuri de muncă, dar nu pot să impun specialiştilor în urbanism ce să recomande. Dacă specialiştii din CTATU au spus că ce s-a propus acolo nu e în regulă, beneficiarul şi proiectanţii trebuie să respecte recomandările şi să adapteze proiectul zonei. E o chestiune de urbanism şi estetică, nu o decizie de administraţie".

Tele Distribution demarase procedurile de avizare pentru construirea unui spaţiu comercial pe str. Dâmboviţei, dar societatea este, alături de Nervia, beneficiară a Planului Urbanistic Zonal realizat pentru ansamblul multifuncţional propus pe str. Aurel Vlaicu - str. Dâmboviţei - zona Expo Transilvania. Din suprafaţa disponibilă pentru realizarea proiectului Nervia, 15.000 mp sunt proprietate privată (pe societatea Tele Distribution), iar 50.000 mp sunt concesionaţi de la Consiliul Local Cluj-Napoca. Unitatea comercială cu un singur nivel, de 1.500 mp, urma să fie realizată pe o parcelă de 5.000 mp (parte din terenul proprietate privată) la str. Dâmboviţei, în apropierea bisericii din zonă. Propunerea de construire a unei unităţi de retail standard specifică periferiilor a fost considerată de CTATU ca nepotrivită pentru zona respectivă. "Este un proiect care revine cu o problemă fundamentală care pare să nu aibă rezolvare. Soluţia de mobilare care se depărtează de soluţia aprobată prin PUZ nu reuşeşte să ofere garanţia că acolo se va dezvolta în viitor ceva de calitatea pe care o merită zona de centru de cartier. Va avea un magazin de comerţ de periferie", a punctat arhitectul Eugen Pănescu în una dintre şedinţele CTATU. Membrii comisiei au apreciat că amplasarea unei "cutii de tablă" nu este de dorit în zona propusă. În august 2011, arhitecţii au revenit cu o nouă soluţie: un magazin înglobat în formă de relief verde (colină, movilă), cu terasă circulabilă, cu o singură faţadă vizibilă, considerată ca nerealistă de beneficiar.

Ar fi de râs, dar nu este.

Zice Adam Ambrus: “După trei ani de procese și tergiversări, în 2009 am reușit să obligăm Primăria Cluj-Napoca să semneze contractul de concesiune numai cu executorul judecătoresc. Ne-am plătit timp de trei ani toate obligațiile contractuale, 606.000 euro la care adăugăm taxe, impozite și studii și ajungem la 1 milion de euro cheltuiți. Am dat 1 milion de euro să avem ceva ce să nu putem folosi. Așa că, după trei ani, am notificat Primăria că are o obligație față de noi și am sistat plățile. Cum să plătim dacă nu avem cum să construim? Primăria ne-a dat în judecată și ne judecăm pe acest aspect că ne-au promis recalificarea zonei din spațiu verde, în spațiu de construit așa după cum au organizat licitația din 2006. Dacă vroiau parc, trebuiau să organizeze licitația de concesionare a terenului din 2006 pentru parc și atunci am fi hotărât dacă participăm sau nu. Dar au organizat licitație de concesionare a terenului pentru investiții imobiliare, nu pentru parc. Nici pe noul PUG nu s-au ținut de cuvânt. În zece ani nu am reușit să am o discuție cu domnul primar Emil Boc să tratăm problema la masa verde. O singură dată am avut o discuție cu directorii din Primărie, dar fără să vină și domnul Emil Boc. Ori era necesară prezența dumnealui, să tranșeze problemele ridicate, să-și pună oamenii să aibă o viziune unitară. Așa fiecare director și-a prezentat punctul de vedere: directorul Financiar că trebuie să execute contractul, că avem un contract semnat, directorul de la Urbanism, că nu pot să folosesc terenul în scopul pentru care l-am concesionat printr-o licitație făcută chiar de către Primăria Cluj-Napoca. Repet, în scop imobiliar, nu în scop de parc. Urmare a acestei discuții, am făcut o adresă în care am solicitat expres prezența domnului primar Emil Boc la o discuție în care să putem pune de acord toate cererile. A dumnealor ca să plătim taxa de concesiune, a noastră că vrem să utilizăm terenul în scopul în care ne-a fost concesionat. Mi s-a răspuns că, din cauza volumului extrem de ridicat de lucru al domnului primar Emil Boc, domnia sa nu are timp să ne primească la discuții. În zece ani, trebuia să își facă timp o jumătate de ceas pentru a putea debloca situația.”

În ianuarie 2015, în baza noului PUG, care și acesta nu rezolva problema litigiului cu Primăria Cluj-Napoca, Nervia a depus la municipalitate o plângere prealabilă (notificare) prin care contesta prevederile acestuia și cerea să fie respectată înțelegerea asumată prin organizarea licitației din 2006 și să fie recalificată zona din spațiu verde, în spațiu de construit. Notificarea a produs un asemenea fior în Primărie, încât de abia în septembrie 2015 a fost pusă pe Ordinea de Zi a CL Cluj-Napoca discutarea acesteia. Dar nu s-a mai discutat, ci s-a amânat pe 31 ianuarie 2016, când s-a refuzat recalificare zonei prin HCL. Acest HCL și prevederile sale a fost atacat de către Nervia în Contenciosul administrativ.

Și de atunci se așteaptă. Cum s-a așteptat 10 ani, se mai poate aștepta vreo doi.

Oare Emil Boc și-o fi băut cafeaua cu viitorul său nou coleg liberal unepersitul Ștefan Dimitriu?

Adauga comentariu