Editorial

Să furăm meserie de la politicieni! E brăţară de aur (nu de inox cum ar cam trebui)

Cu mare fast, s-a declasificat Raportul despre acţiunile jandarmeriei din 10 august 2018. Aşa, politicianeşte: el va fi făcut public după finalizarea anchetei. Până atunci, picanteriile, în dulcele stil securistic consacrat, vor fi scurse “pe surse” în Unităţile Militare Mass Media: Hot News, G4Media, Newsweek România, ziare.com. Ţin să vă amintesc iubitorilor de desecretizări “pe surse” că, de 30 de ani, se „finalizează” Dosarul Revoluţiei şi cel al mineriadelor.

Devine clar de ce s-a “desecretizat” acest Raport: ca să acopere prin zgomot de fond lipsa oricărei dezbateri între cele două tururi ale Prezidenţialelor. Să se creeze emoţie, să se aleagă fără să se mai gândească, fără să se mai întrebe care este aportul la politica externă şi internă a celor 5 ani de mandate ale Klaustrofobului de dezbatere, Klaus Iohannis – altul decât vacanţele împănate cu concedii şi cele trei guverne PSD, acum atât de blamate… Şi nu fac apologia votului pentru Viorica Dăncilă. Să fie clar: cei care și-au făcut de cap folosind instituțiile statului în interes personal și împotriva manifestanților, în 10 august 2019, trebuie să plătească din greu în fața justiției. Dar pentru aceasta justiția trebuie lăsată să acționeze nebutonată emoțional de „dezvăluiri” plasate în presă mai ales dintr-un Raport care deja se afla în mapa anchetatorilor. Nu au desecretizat Raportul în interesul Justiției, ci în interesul lui Klaus Iohannis. Jumătatea aceasta de USL devine din ce în ce mai periculoasă pentru democrație. Am văzut-o capabilă să încerce să dea, fără emoţie, lovituri de stat în vara anului 2012. Atunci “liberalii” au dat cu şutul la temelia instituţiilor democratice ale statului cot la cot cu pesediştii şi au furat voturi cot la cot cu Liviu Dragnea. Dar de unde atâta perfecţiune în ticăloşenie la toţi politicienii noştri?

Păi, studiaţi “Nomenclatorul de meserii”. Este un bun exerciţiu pentru a şti care este pregătirea de care au parte politicienii, direct din mâna antecesorilor lor: cioban, procesator melci, smântânitor, uscător legume, ciontolitor, preparator napolitane (nu râdeți, citiți “Nomenclatorul de meserii”).

Face domn profesor Gigi Becali nişte ciobani cu studii, de să tot umpli Parlamentul României cu ei. Surplusul de ciobani se poate trimite în cel al Europei. Toţi aceşti ciobani devin, la rândul lor, profesori. Ei trec la cursul de “smântânitor” cu domnii profesori de smântânire care ne-au fost premieri, miniştri, primari şi preşedinţi de consilii judeţene în ultimii 30 de ani. Cu ei noile generaţii de politruci învaţă să să culeagă caimacul de la guvernare. După absolvirea cursului de smântânitor, masteratul în politică se dă la cursul de “uscător legume”. De la smântânitori împuţiţi în scaunele lor eligibile se învaţă cum se poate prinde muşchi în funcţie – cum nu te mai dă jos de pe scaun nici mă-ta, nici tac-tu, doar Partidul şi serviciile, dacă ajungi să te consideri inteligent şi singurul cioban profesor de smântânire. Aţi văzut ce-a păţit marele fost liberal Gigi Becali când s-a crezut cioban la târlă şi i s-a găsit o valiză? N-a fost bine. Dar când i-au găsit o valiză lui Liviu Dragnea pe când se credea cel mai tare smântânitor şi uscător legume? A fost bine? N-a fost bine. Cursurile de recalificare se fac numai la “mititica” în astfel de situaţii. Poţi fura alături de “sistem”, nu şi în afara acestuia!

Bun. Smântânitorii şi uscătorii de legume au nevoie de “ciontolitori” (adică curăţitori de carne de pe oase). Cineva trebuie să fuidizeze jocul pe echipe politice şi să verticalizeze la poarta adversarului politic, başca să cureţe orice cărniţă de pe osul Justiţiei, s-o lase în sacrul gol în bătaia vântului.

Cea mai necerută meserie este cea de “preparator de napolitane”. E mult mai mănoasă şi utilă cea de preparator/vânzător de gogoşi, sau de găuritor de covrigi pentru pus la câini în coadă. Aşa că vă recomand o diplomă de “procesator melci”. Doar melcul este o vietate care, deja, a avut senator. Plus că melcul face şi autostrăzi, construieşte, în ritmul lui: spitale, şcoli, căi ferate, poduri, chestii. Singura chestie la care e iute melcul românesc este mâna. A dracului biologie!

Şi, gata!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *