Editorial

S-AU DISTANȚAT, DAR AU ȘI INTONAT

A căzut tot internetul în admirație pentru credincioșii catolici din Miercurea Ciuc. Cât de disciplinați au fost, cum au respectat distanțarea socială, cât de bine a fost organizat totul.

Îmi dau și eu jos jobenul imaginar în fața lor. Bravo, doamnelor și domnilor! Bravo pentru normalitate, că n-au făcut nimic ieșit din comun.

Suntem atât obișnuiți cu nerespectarea regulilor, încât ne minunăm ca proștii de ceva firesc.

Wow, ce lecție ne-au dat oamenii din Miercurea Ciuc! Uite, dom’ne că se poate! Spunem asta, apoi revenim la înghesuiala din magazine, cum îi șade bine românului. Că ce ne mai place când ALȚII respectă regulile, de parcă o fac și în numele nostru. Iată, există și enclave de normalitate în țara asta, să le sărbătorim, apoi să ne vedem de ale noastre.

Ei bine, eu refuz să mai sărbătoresc normalitatea. N-o să mă închin la unul care nu trece pe roșu. N-o să-i ridic statuie unuia care nu dă șpagă. N-o să-l ridic în slăvi pe unul care s-a abținut de la furt. Când vom înceta să mai sărbătorim normalitatea, vom intra în normalitate.

Pe de altă parte, că există și o altă parte despre care nu prea vorbește nimeni, la finalul slujbei din Miercurea Ciuc s-a întâmplat un alt gen de distanțare. Una de statul român. Toți credincioșii ăia disciplinați, ridicați în slăvi pe internet, au ascultat imnul Ținutului Secuiesc și al Ungariei. Pentru asta nu i-a mai lăudat nimeni.

Păi ce facem? Pe de o parte suntem niște exemple de cetățeni responsabili, iar pe de alta sfidăm statul român? „Preotul Darvas-Kozma József a mulţumit instituţiilor statului pentru implicare şi pentru că au reacţionat la dorinţa oamenilor şi a precizat că este un moment plin de bucurie şi linişte sufletească.”

A mulțumit instituțiilor statului român, iar în semn de recunoștință s-au intonat imnurile Ținutului Secuiesc și al Ungariei. Ce frumos! Ce oameni minunați! Mai rar așa gest de iubire față de țara în care trăiesc. Este cunoscut faptul că orice român, când vrea să se simtă patriot, își toarnă o barcz palinka, mănâncă un gulyas și ascultă imnul Ungariei. Încă de pe vremea dacilor avem tradiția asta, doar se știe că dacii unguri au fost primii în Dacia. Deci, mai ușor cu admirația pe scări, că nu e prima dată când Ținutul Secuiesc sfidează statul român.

Apoi, avem avem exemple de disciplină și în cazul ortodocșilor, deci hai să n-o tot băgăm pe asta că doar la catolici se poate.

Jurnalistul Florin Neguțiu a pus pe facebook poze de la Patriarhia Română, de la slujbe ortodoxe din Cluj, Prahova sau Brăila, în care se vede aceeași disciplină ca la Miercurea Ciuc.

Da, sunt excepțiile, nu regula. Da, în marea noastră majoritate suntem niște indisciplinați. Da, nu ne plac regulile. Dar hai să nu mai tot credem despre noi că suntem o cauză pierdută și că doar la alții se poate. Să ne relaxăm, bâjbâim spre normalitate.

Un gând de final. Sunt curios dacă autoritățile și biserica din Miercurea Ciuc se vor da la fel peste cap cu organizarea și de Paștele Ortodox.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *