Editorial

România, țară de veseli

A mai trecut o tură de manifestații, de proteste. Toată lumea dezbate. Studiourile de televiziune sunt cuprinse de frenezie. Rețelele de socializare duduie de păreri și comentarii, evident avizate. Să-i vedeți cât de aprig învârt ciomagul vorbelor deasupra capetelor și se reped unii asupra altora, dându-și în cap cu voluptate. Dă-i cu verbul una la ceafă, arde-l cu adjectivul la lingurică, bagă-i una de mamă la ficați. Fac adică ce știe românul să facă mai bine: se ceartă și se înjură și se spurcă de mama focului. „Îți dau „block”, lua-te-ar ATI-ul!”. „Ba eu ție, mânca-te-ar descarcerarea!” Doamne ferește să te trezești să vii tu cu o postare mai nuanțată, mai echilibrată! Că au și manifestanții dreptatea lor, că au și guvernanții dreptatea lor, că greșesc și unii și ceilalți. Că lucrurile sunt amestecate, că adevărul e undeva la mijloc. Numaidecât devii țintă și te trezești sub tirul combatanților. Ești înjurat din toate părțile, de ambele tabere. Îți dau la mir, te bagă și te scot de nu te vezi. Căci – nu-i așa? – cine nu e cu noi e împotriva noastră.

La televiziuni, în ziare, la fel. Dar mai cu ștaif. Nu cu parul, cu floreta. Politicieni, analiști politici, gazetari, invitați permanenți comentează evenimentele la greu.

„A explodat mămăliga!”, „Românii își iau țara înapoi!”, „A început Revoluția!” anunță grav figurile publice, marcate de un așa eveniment. Un adevărat „colț de cotitură” în destinul României. Firesc, concluzia nu poate fi decât una: „Jos Guvernul acesta de incompetenți, care nu mai reprezintă poporul!”, „Guvernul trebuie să plece!”. „Inconștienții!”, „Ne omoară pe toți!” pogoară Apocalipsa de după proteste, alte figuri publice. Concluzia firească este că se duce pe copcă țara. Așa nu se mai poate, unde vom ajunge, ce se va alege de România?

Nu că ar mai fi nevoie, dar reamintesc că protestele au avut loc ca urmare a măsurilor luate de Guvern pentru combaterea răspândirii virusului SARS-Cov-2, a valului 3 din pandemie.

Toată lumea e de acord că oamenii au dreptul să protesteze. Problema în sine nu e că protestează, ci de ce protestează. Motivul. Acolo, la proteste, au fost tot felul de oameni, fiecare mânat de cauza, de durerea lui. Fiecare a avut un of. Au fost în stradă oameni care din cauza restricțiilor și-au pierdut locul de muncă. Atâta tot că vocea lor a fost acoperită rapid de vocile luptătorilor pentru „Libertate”.

Unul era supărat că i s-a luat permisul de conducere și-și simțea libertatea îngrădită. Așa că țipa cât îl țineau bojocii „Libertate!”. O domnișoară purta o pancartă pe care scria că este împotriva vaccinării obligatorii. Nu că ar fi vaccinarea obligatorie, dar dacă tot i s-a ivit ocazia să țipe, ea de ce să nu țipe? Așa că… „Libertate!” să fie, că tot e la grămadă. Un altul, întrebat de un reporter cu ce treabă la manifestație, a zis că a venit să protesteze „împotriva pandemiei”. Carevasăzică „Jos jugul pandemiei!”, „Libertate!” Alții aveau ce aveau cu ungurii. „Să plece din țară!”, țipau în draci. „Libertate”, ce mai. Iar alții, sătui de „dictatura medicală” și-au țipat dorul de „Libertate” pe sub geamurile spitalului din localitate. Șoșoacă și Simion, cunoscuți luptători pentru „Libertate”, erau în stradă în mod firesc. Simion în calitate de organizator, iar Șoșoacă în calitate de omniprezentă. Căci dacă Șoșoacă nu țipă, nu țipă nimeni. Și cine să se pună în fruntea maselor dacă nu ei? Cine să aducă oaia rătăcită la turma ei, dacă nu ei? Acuma, dacă din lupta aceasta le mai ies și ceva voturi… asta este. Bogdaproste, conașule! Să fie primit, numai „Libertate!” să fie.

O, dar să nu uit de ultrașii galeriilor de fotbal. Dragii de ei, de când nu s-au mai caftit cu jandarmii. Erau stătuți. Au dat-o pe „Jos botnița!”, dar așa, de formă, să-și justifice prezența, că lor, de fapt, le place mai mult cu mască decât fără mască. În cazul lor, masca face bine la… ”Libertate!”. În sfârșit, au scandat și ei pe-acolo până au prins momentul și au trecut la ce știu să facă ei mai bine: să rupă, să spargă, să distrugă și să se păruiască cu jandarmii. Nobile idealuri, nu?

De la înălțimea importanței lui, Ciolacu e fericit. Îi îndeamnă pe oameni să iasă în stradă și să protesteze față de acest „Guvern incompetent”. Să lupte pentru „Libertate!”, că ăștia de la PNL fură tot și lor nu le mai rămâne nimic. După ce-i asigură că, la o adică, PSD e pregătit să-și asume guvernarea, Ciolacu se retrage în fața televizorului și, împreună cu activul de bază, urmărește cu sufletul la gură și speranță în suflet desfășurarea evenimentelor.

Peste toți și toate, vin specialiștii și ne lămuresc buștean cu privire la măsurile luate de guvern și contestate în stradă. „Măsurile luate de Guvern pentru combaterea pandemiei sunt bune”, zice unul. „Da, dar vin prea târziu și nu sunt suficiente. Nu rezolvă nimic. Trebuie închis totul”, zice al doilea. „Aceste măsuri nu sunt bune, nu rezolvă nimic, din contra, vor duce la creșterea numărului de cazuri”, sare al treilea.

Pas de mai pricepe ceva. Țară veselă. Tot ce sper, dar sper degeaba, este ca SARS-Cov-2 să o dovedească pe „Mama proștilor”, care, se știe, e mereu gravidă și nu are comorbidități.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *