La mulți ani, România. Dar mi-ai tratat tatăl cu “prea tarziu” și mama cu “inoperabil”. Mi-ai tratat părinții cu “nu avem ce să le facem în spital, acasă îi puteți îngriji mai bine”. Au fost muncitori amândoi și m-au crescut să nu fur nici eu. Mi-e teamă azi că peste ani pe mine mă vei trata mai rău. I-am pierdut pe amandoi.
“Mândru că sunt român” nu cred că a făcut vreodată referire la sistemul tău, ci poate la mâncarea tradițională, hotarele verzi și puterea românilor de a zâmbi până îți pleacă pe drumuri străine sau pe ultimul drum.
România… te-ai cățărat pe umerii celor care au succes în carieră, deși nu tu îi sponsorizezi să participe în competițiile mari. Mi-i lași în libertate pe cei răi, care fură sau se urcă la volan băuți și drogați, dându-le mai multe șanse decât victimelor. România, ai devenit atât de moale, încât de la dosare fabricate ai ajuns să tratezi cu scârbă dosarele de înșelăciune în care victimele sunt femei tinere, ori mame singure. România, nu pot să îți doresc mulți ani așa cum ești acum: un sistem de dezbinare și ură. O hartă presărată cu cruci pe marginea drumului, care marchează viitorul distrus al unor tineri. Nu pot să îți urez mulți ani cu un sistem educațional în care toți își urăsc rolul de profesori. Nu pot să îți urez mulți ani în care medicii să caute în continuare șpaga marcată prin “vă aștept la consult în privat”.
Românie, unde ți-e justiția ta, pentru că arăți urât de la președinte începând.
Țara mea dragă, găsește-ți puterea să îți revii.
Nu renunța la mine, cum nici eu nu am făcut-o și am rămas aici să dau încredere celor neîndreptățiți, să le confirm că mai e speranță. Românie, umpleți inima cu zâmbetele noastre, nu spitalele cu lacrimi pe care le vărsăm neputincioși. Scumpa mea, ne râde Europa pentru că doctorii tăi, din toate domeniile, sunt impostori fără devotament, mânați de dorința banului. Oprește-i pe cei despre care poporul tău spune “degeaba votăm, că oricum tot ei ies și mai fură încă patru ani”. Avem puterea în noi să iertăm.
Îți promit de ziua ta că te iert, dar dă-mi speranța că te vei schimba. Cărțile de istorie se scriu și acum. Schimbă-ți povestea din “țara care se sabotează” în “țara care primează”.