Noiembrie, 2020. Un incendiu izbucnește la spitalul din Piatra Neamț. Mor 15 oameni. Cauza posibilă a incendiului: un scurtcircuit.
Tot noiembrie, 2020. Incendiu la spitalul CFR din Cluj-Napoca. Trei pacienți au fost evacuați din salon. Cauza? Un scurtcircuit.
Iunie, 2021. Incendiu la spitalul de copii „Sfânta Maria” din Iași. Comisia de anchetă a formulat două cauze probabile: scurtcircuit și efectul termic al curentului.
Iulie, 2021. Incendiu la o sală de operație a spitalului județean Constanța. Scurtcircuit la dezumidificator.
Astea sunt doar câteva. De ce le-am amintit? Pentru că ieri s-a făcut cea mai tare poză de anul acesta.
Vine președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, la București, să semneze PNRR-ul. Și are programată o vizită la Spitalul Universitar de Urgență, împreună cu președintele Iohannis și premierul Cîțu.
Băi, și se pregătesc ăia de la spital de marea vizită. Îmbracă halatele de duminică, fac curățenie lună, dau cu mirositoare de cameră, să creadă doamna de la Bruxelles că toate spitalele românești arată așa. Dezinfectează la sânge, să nu cumva să ia Ursula un turist clandestin și să rămânem fără președintă la Comisie, răpusă de o bacterie nosocomială.
Și fac ăia de la spital o ultimă verificare într-un salon pe care îl vor vizita mahării de la București și patroana banilor de la Bruxelles, trăiască o mie de ani!
Se uită prin salon și au un orgasm vizual. „Bă, faină treabă am făcut! Curat, de poți linge de pe jos! Zugrăveală impecabilă, cum doar meșterii români știu face! Luminos, aerisit, elegant. Ce mai, arată ca un salon din occident!”
Niciunul nu observă că e ceva în neregulă cu salonul.
Băi, și vin oaspeții de rang înalt. Primire oficială, strângeri de mâini, zâmbete, agitație. „Uitaț’, doamnă Ursula, ce spital frumos avem! Să le ziceți și ălora de la Bruxelles că și în România se poate!”, au rostit, la unison, președintele Iohannis și brelocul său, Florin Cîțu.
Ce nu i-au spus doamnei Ursula cei doi glumeți care conduc România e că nu mai există niciun pat liber la ATI și că, în general, în țara noastră ai șanse mai mari să supraviețuiești dacă nu ajungi la spital. Astea sunt detalii minore, care nu trebuiau să umbrească vizita șefei de la Bruxelles. Știm doar că românii au o apetență pentru lins șefi, mai ales ăia care au o tolbă cu miliarde de euro.
Și ajung ai noștri în salonul pregătit special. Totul țiplă. Se vorbesc cuvinte, se povestesc discuții, se spun glumițe, se fac poze. O imagine ce pare decupată dintr-o revistă de medicină. Doar că, într-un corț al salonului, ignorată și nestingherită, era România reală. O carie într-o dantură perfectă.
O nenorocită de priză a avut curajul să evadeze din perete. Și-a zis „merge și-așa” și și-a dat drumul în gol. Și stătea așa atârnată, cum stă orice priză care știe în ce țară a fost montată.
Ăia vorbeau despre dezvoltare, despre progres, despre bani, despre valori europene, iar nesimțita aia de priză curgea din perete. Impasibilă, imuabilă, rece.
Totul a fost verificat la sânge în salonul ăla, dar nimeni n-a observat o priză care atârnă. Pentru că o priză curgătoare nu e excepția, ci regula în România. Deci, celor care au inspectat salonul li s-a părut ceva normal.
Asta e România într-o poză. O zugrăveală trasă peste rahat. O curățenie de suprafață. O spoială peste gunoi. Jeg ascuns sub preș.
În țara în care spitalele iau foc de la scurtcircuite, într-un salon vizitat de primii doi oameni în stat și de președinta Comisiei Europene, atârnă o priză.
Nu există NIMIC mai românesc de atât.