Editorial

România clanurilor "de securişti". Banii fără control sunt cei care produc corupţie, proxenetism, reţele de droguri, trafic şamd

Gelu Oltean, fost șef al DIPI, concubina sa și un cetățean britanic au fost arestați pentru 30 de zile într-un dosar de trafic de droguri instrumentat de DIICOT Brașov. Oltean, fost director al serviciului secret al MAI (cunoscut și sub numele de ”Doi și-un sfert”), este cercetat și de DNA pentru deturnare de fonduri – dar asta e o altă cauză. Şi, oricum, nu despre asta vreau să vă vorbesc, ci despre un fel de istorie a „crimei organizate” din România care a fost „organizată” chiar de către cei care ar fi trebuit să vegheze la dezorganizarea acesteia. Să vă vorbesc despre toţi miliţienii de „judiciar” şi „economic” care au creat în anii 90 vaste reţelele de trafic de valută, de carne vie, droguri şi contrabandă, folosindu-se de „reţeaua” lor de „turnători” de pe vremea lui Ceauşescu. Şi care apoi au infiltrat „serviciile” României. Asta pentru a înţelege cum de un fost şef de „serviciu” a putut ajunge în situaţia de a fi reţinut 30 de zile pentru trafic de droguri şi ce alte acuzaţii i se vor mai aduce. Dacă în anii 90 erau stopaţi „profesorii” săi (şi ai altora ca şi el), poate nu se ajungea aici.

Relaţiile interlopilor cu politicienii, magistraţii, serviciile secrete, şefii poliţiei şi ai administraţiei statului au o lungă şi glorioasă tradiţie. După Decembrie 1989, cine să fi știut mai bine cum se face un ban necinstit dacă nu milițianul pus să-l păzească pe bișnițar? Uite așa, de la primul milițian, care și-a pus la punct propria rețea de vânzători de valută „pe centrul” oraşelor României, pasul până la primul politician care să treacă prin noul Parlament o lege a regimului valutar a fost ușor. “O mână spală pe cealaltă și-amândouă rămân curate”, s-a transformat în “eu știu despre tine, tu știi despre mine, numai împreună ne merge bine”. Aceasta este povara pe care o ducem în cârcă, așa ne-am procopsit cu o mafie interlop-securisto-politico-economică și cu obrăznicia bandelor criminale care controlează strada, orașe, sectoare industriale și chiar statul.

Anii 90 şi începutul anilor 2000, ne-au dat: Duduienii, Sadovenii, Toboșarii, Corsicanii, Gemenii, Cămătarii, Gigi Ursaru, Răgălie, Gigi Boeru, Fane Spoitoru, Nicu Gheară, Sile și Nuțu Balint – tot atâtea nume și tot atâtea fapte penale și legi batjocorite de către alte “legi” –nescrise dar aplicate ad-literam în lumea extremă și obscură a interlopilor. Când erau încolțiți dădeau cu pumnul sau scoteau armele albe sau chiar pistoalele și mitralierele de ultimă generație – se știau apărați de banii negri scurși în buzunarele celor care i-au creat şi pe care i-au sponsorizat. Nasol este că, doar din patru în patru ani, în preajma alegerilor, apar ca din senin lepădate prin mass media rapoarte provenind din mediile judiciare sau dinspre serviciile secrete, care descriu năucitoare structuri mafiote, unde se împletesc tâlhăria, taxa de protecție, răpirile, tortura, racheții și ucigașii plătiți, crima și chiar asasinatele în serie. Trec alegerile, trece și “vânătoarea de monștri”.

În România post-decembristă nu a existat nici un dosar în care unui nume sonor din mafia clanurilor să nu i se alăture unul din ceea ce ar fi trebuit să fie statul de drept. Că denumirile clanurilor interlope sunt doar branduri faimoase prin conexiunile la cel mai înalt nivel (Casa de spart nasuri Nuţu Cămătaru, Agenţia de Centuriste Nicu Gheară şamd). Că încuscrirea lui Mircea Băsescu, fratele cu relaţii mocirloase al fostului preşedinte, cu Bercea Mondialu’, nu diferă cu nimic de cea a “judecătorului” CCR Toni Greblă cu interlopul Gore Boeru – și nici de alte încuscriri dubioase – care or mai fi existând dar nu au fost încă date pe goarnă. Orice nouă inculpare ne arată cum dosarele şi relaţiile au fost şi mai sunt transpartinice. Am avut judecător, şef de Curte de Apel, care s-a vândut unui clan de ţigani pentru oale Zepter – despre ce discutăm?

Șefii clanurilor mafiote nu acceptau pe nimeni curat în „famiglia” lor.  Totuși câte un copil era trimis la școală, departe de „afacerile” familiei, și nici soțiile sau fiicele nu știau prea multe despre activitatea infracțională a clanului. Ei erau personajele curate, neimplicate în faptele criminale ale tatălui, fraților și locotenenților lor. Până şi asta s-a ratat în România interlopă.

Aproape fiecare mare corupt din zona politică este însoțit la audieri sau în arestul Poliției de câte un membru al familiei, fiu, fiică, ginere sau soție. Dorin Cocoș şi-a tras după el în procesele penale pe fiul său și pe fosta soție. Hrebenciuc cu copilul au împărțit aceeași celulă. Primarul municipiului Pitești, Tudor Pendiuc, și fiica acestuia, Ema, au fost reținuți la pachet. Și lista este deschisă! Mafioții infiltrați în clasa politică erau atât de siguri pe imunitatea lor în fața legii și pe faptul că în România justiția le este subordonată, încât nu au avut nici măcar o emoție în a-și implica persoanele dragi din familie în afaceri necurate.

La fel şi mafioţii infiltraţi în structurile de forţă ale României. Poate cazul Gelu Oltean este numai bun pentru a declanşa o adevărată reformă a serviciilor secrete. Nu mai trebuie să iertăm excesele serviciilor secrete în numele banilor pe care acestea trebuie să-i aibă, netransparent, la dispoziţe pentru lupta împotriva a ceva (corupţie, reţele de droguri şi carne vie, traficanţi şamd) – când exact banii fără control sunt cei care produc fix corupţie, proxenetism, reţele de droguri, trafic şamd.

Şi, gata!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *