O liturghie speciala, un recital de muzica bizantina, o claca a ghemelor de canepa, mancaruri alese si mult cantec si voie buna au marcat astazi in Parcul Etnografic „Romulus Vuia” intrarea in Anul Nou Bizantin, mai exact Anno Mundi 7524.
Totul a inceput cu slujba oficiata sustinuta, ca in fiecare duminica, de parintele Dinu Criste, in bisericuta din Cizer. S-au adunat in jurul micului edificiu de lemn de la muzeu cateva zei de oameni, clujeni de toate varstele, pensionari si tineri, multi copii, multi bebelusi in carucioare.
Au participat la liturghie si s-a rugat, timp in care se pregatea sarbatoarea, cu grup mare de artisti imbracati in costume traditionale, cu instrumente si program de repetat.
In timp ce credinciosii se rugau si socializau la umbra pomilor in parg de la muzeu, in bisericuta care se pregasteste de renovare, parintele Criste le-a vorbit credinciosilor despre schimbarea anilor si iubirea care ne face sa invingem trecerea timpului.
„Timpul este o insiruire de ocazii, de prilejuri in care tu trebuie sa faci binele, tu trebuie sa sporesti duhovniceste intru credinta ta, si, evident, inseamna, prilej, timp la dispozitie sa te intorci, daca cumva, in prealabil, ai intors spatele la Dumnezeu, sa te intorci din nou cu fata la el. Timpul, dragi credinciosi, nu este insiruire de clipe goale. Emil Cioran, intr-o carte a sa definea plictiseala ca pe o durata fara continut, adica ceva gol. Esti cu mana goala, esti cu punga goala, esti cu sufletul gol. Cam asta inseamna plictiseala. Plictiseala se instaleaza atunci cand timpul pe care il avem la dispozitie nu e folosit cum trebuie. Ce trebuie sa faci cu timpul tau, in inteles duhovnicesc, este sa dai din timpul tau la schimb cu Dumnezeu, la schimb pe vesnici. Ca sa il capitalizezi cu adevarat trebuie sa faci ceea ce au facut sfintii: sa iti dedici timpul daruit de Dumnezeu impartindu-l cu celalalt. Sa dai din timpul tau, sa i te dedici. In felul acesta au procedat sfintii si in felul acesta au dobandit vesnicia. Viata omului e scurta, nu e lunga, insa poti sa o faci eterna in masura in care iti investesti din timpul tau in sufletul celuilalt si a celuilalt si a celuilalt. Dumnezeu ne prilejuieste ocazia de a face binele, de a intinde o mana de ajutor, de a spune o vorba buna celui cu care ne intalnim in viata. Asta e felul care iei timp din timpul tau, il daruiesti celuilalt, iar Dumnezeu ne spune ca nu pe el l-ai imprumutat cu timp din timpul tau, ci pe Mine m-ai imprumutat cu timp din timpul tau”, a rostit parintele Criste dupa liturghie.
Cei prezenti la eveniment au mai asteptat putin savarsirea unui botez in bisericuta, dupa care, in miros de inceput de toamna cu fructe parguite, a inceput serbarea trecerii in noul an. Tot cu o rugaciune, dar si cu multumiri.
„Faptul ca ati venit aici si ati participat la liturghie e un semn ca muzeul acesta iese din definitia de muzeu si devine tot mai mult un spatiu viu, asa cum ne dorim. A fost ultima sfanta liturghie pe care o savarsim aici in momentul de fata, umeaza sa se mutam un pic mai incolo, avem trei biserici-muzeu”, a spus parintele.
Dupa multumirile de rigoare, a luat cuvantul istoricul Tudor Salagean, directorul Muzeului Etnografic al Transilvaniei (MET), instituitie care administreaza si Muzeul satului din Hoia, anuntand inceperea unor lucrari de renovare si reabilitare a doua biserici de aici.
„De saptamana viitoare, biserica din Cizer, aici de fata, plus cea din Petrind vor intrare in restaurare. Este un proiect posibil datorita sprijinului financiar european, ins pecial datorita fondurilor oferite de Guvernul Norvegiei. Activitatea parintelui Dinu nu se va opri, ci va fi mutata la biserica din Chirales, de asemenea o biserica foarte frumoasa, mult mai veche decat celelalte pe care le avem, de asemenea o biserica cu un plan mai arhaic si speram ca vizitatorii vor stii sa o aprecieze. Va multumesc ca sunteti alaturi de noi al acest inceput de an, 7254. Este foarte important sa revenim la vechile traditii, sa ne reamintim de modul in care stramosii nostri isi imparteau anul si de traditiile asociate datei de 1 septembrie, pentru ca multe dintre lucrurile care s-au intamplat atunci se mostenesc, intr-o forma sau alta, pana in ziua de astazi. Datorita faptului ca Anul Nou Bizantin, Anul Nou Bisericesc, Anul Nou ca atare incepea pe 1 septembrie avem astazi anul scolar, care se desfasoara in formula toamna-primavara, pentru ca activitatea scolara era legata de biserica. De asemenea, avem campionatele sportive, multe dintre ele pe sistem toamna-primavara, pentru ca aveau legatura cu scoala si, prin aceasta, tot de biserica, pana la urma. Sunt foarte multe traditii pe care doar redescoperind vechile traditii le putem explica”, a rostit Salagean.
A urmat o rugaciune de multumire pentru anul care tocmai se incheie, dupa care Grupul „Sfantul Ioan Damaschin” a sustinut un recital de muzica bizantina.
A urmat uns pectacol sustinut de un grup de artisti de la Centrul Judetean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale Cluj. Femeile in costum popular au reconstituit o claca a ghemelor de canepa, obicei care avea loc tocmai in perioada evocata.
In tot acest timp, serbarea s-a transformat intr-un mic picnic, cu slana si ceapa, sarmale si cozonac, bunatati servite de gazde.
Dupa cum au precizat organizatorii , potrivit vechiului calendar folosit in spatiul romanesc pana in secolul al XVIII-lea, 1 septembrie era ziua de inceput a noului an. Potrivit vechilor credinte, in aceasta zi Dumnezeu a inceput sa faureasca lumea.
Zidirea Lumii, potrivit Cronicii lui Mihail Moxa: ”inceputul lui Dumnezeu ce fu facatoriul desavarsit Lumiei: de-ntaiu facu ceriul fara stele, numai cu cuvantul fece, si-l framseta Dumnezau cu framsetea lui. Pamantul iara era nepodobitu, ca era coperitu cu intunerecul; deci straluci lumina si fugi intunerecul si se arata pamantul, si fu ziua dentaiu.”
Din acest motiv, numerotarea acestui an era facuta „de la zidirea lumii” sau „de la Adam”, iar anul care are ca inceput ziua de 1 septembrie era numit si Anno Mundi (Anul Lumii), spre deosebire de Anno Domini (Anul Domnului), numerotat de la nasterea lui Isus Hristos.
Sarbatoarea era tinuta pentru evitarea furtunilor, inundatiilor, cutremurelor si altor catastrofe naturale, iar de femei pentru fertilitate si pentru nastere usoara. Era, de asemenea, interzisa inceperea unor constructii noi in aceasta zi, existand credinta ca acestea se vor prabusi.
Se credea, in schimb, ca fructele culese in ziua de 1 Septembrie, in special merele, vor fi sanatoase, putand fi pastrate pana in primavara urmatoare.
Daca ajunul sarbatorii era bland si insorit, se credea ca intreg anul va fi rodnic si plin de bucurii. Daca dimineata era ploioasa se credea ca primavara va fi si ea ploioasa, iar daca amiaza era insorita, se considera ca vara va fi frumoasa.
Data de 1 septembrie a fost considerata ca zi de inceput al anului, in Imperiul Roman de Rasarit, cu incepere din secolul al V-lea. Sarbatorirea anului dupa ritul vechi a fost pastrata de catre Patriarhia din Constantinopole pana in anul 1728, iar in Rusia pana in anul 1700.
tarile Romane au fost ultimele state europene care au renuntat la era constantinopolitana, in anii 1760 (tara Romaneasca) si 1765 (Moldova).