În primul rând, un blat bun trebuie să fie bine crescut. Asta înseamnă ingrediente de calitate și niște mâini dibace, care să-l frământe. Nu contează ale cui sunt mâinile și de unde sunt ingredientele.
Poți, de exemplu, să frămânți ingrediente galbene purtând un șorț roșu și invers. Sau poți face o alianță cu un brutar rival, pentru cel mai bine crescut blat. Această alianță s-ar putea numi, de exemplu, USL, de la Uniunea Sinecuriștilor Liberi. Când e vorba de un blat bun, culoarea gecii chiar nu mai contează.
Un blat bun trebuie să fie pufos. De exemplu, dacă ești patronul unei cofetării mari, să-i spunem România, poți numi pe postul de cofetar-șef pe cineva din anturajul celui mai mare „dușman” al tău. Să apari la televizor și să spui, nonșalant: „Am hotărât să mai dau o șansă PSD”. Totul ca să iasă un blat pufos!
Un blat bun trebuie să fie arătos, chiar dacă nu e sănătos. Dar așa e cu majoritatea lucrurilor bune în viață, nu prea sunt sănătoase. Dar aia e, o viață avem, vrem să trăim fericiți, nu sănătos. De exemplu, nu e nimic sănătos să schimbi brutăria după cum bate vântul, dar face bine la blat: parlamentarii PSD Mihăiță Găină, Elena Hărătău și Cristina Burciu au fost primiți cu brațele deschise în PNL.
Un blat bun trebuie să fie galben, să-ți ia ochii. De exemplu, dacă ești cofetarul-șef al României, să susții sus și tare că vrei alegerea primarilor în două tururi, dar să nu te strofoci prea tare pentru rețeta asta, astfel că blatul să nu fie nici prea mare, nici prea mic, dar să fie.
Pentru un blat bun se poate adăuga puțină cacao, cât să-i dai o nuanță de maro specifică fricii. Știți cum e, când ți-e frică, s-ar putea să te umpli de maro în partea dorsală. E ca și cum ai spune în public că nu vrei alegeri anticipate, să nu pară că gătești un blat, iar apoi să declari că susții alegerile anticipate, că nu ți-e teamă de vot: „În public, liderii PSD susţin că alegerile anticipate dorite de PNL aruncă ţara în haos, însă în şedinţele de partid spun exact pe dos. Triumviratul care va conduce partidul în perioada următoare – Marcel Ciolacu, Paul Stănescu şi Lia Olguţa Vasilescu – a insistat, în spatele uşilor închise, că PSD trebuie să meargă musai la anticipate pentru a demonstra că nu fuge de votul popular, că nu se ţine cu dinţii de putere, susţin surse politice pentru Adevărul“.
Ba ca să nu pară că e blat, mergi până acolo încât sesizezi la CCR desemnarea de către Iohannis a premierului Orban, după ce a căzut prin moțiune de cenzură, pe motiv că a sfidat Parlamentul. Moțiune pe care, din câte se pare, au votat-o și niște parlamentari PNL. Dar nu, nu e blat.
Un blat bun cere niște mâini pricepute la frământat, indiferent de proveniența lor: „Guvernul Orban a început în forţă prin demiterea politrucilor PSD. Apoi, pe tăcute, a reinstalat camarila social-democrată pe poziţii înalte. Cel mai relevant caz e la Fonduri Europene, unde ministrul PNL Marcel Boloş s-a înconjurat de oamenii PSD. Printre ei se numără: fiul unuia dintre locotenenţii lui Liviu Dragnea, mâna dreaptă a Rovanei Plumb şi o cunoştinţă a lui Ciolacu. În paralel, ministrul îşi pregăteşte transferul la Transporturi.”, scrie adevarul.ro.
Iar ca să nu bată la ochi, brutarul-șef te muștruluiește: „Luni dimineaţă, într-o şedinţă la Parlament, premierul Ludovic Orban le-a cerut miniştrilor să fie atenţi la audierile din comisii, în condiţiile în care PSD e pregătit să pună tunurile pe Guvern. ”Domnule Boloş, dumneavoastră nu cred că o să aveţi probleme”, i-a transmis Ludovic Orban ministrului Fondurilor Europene, susţin suse politice. Adevărul a dezvăluit că Marcel Boloş s-a înconjurat de oamenii PSD la minister.”
Deci, nu contează cum gătești blatul, important e să-l faci.