SCENA I: SCENĂ DE DINAINTE DE INTERVIUL DIN COMISIA DE VALIDARE A UNUI GUVERN DIN ROMÂNIA. NU CONTEAZĂ CARE (reporteri, camere de filmat, hol de Şparlament, ministru „catindat”, întrebări, prea multe întrebări).
Reporter: Ce planuri concrete aveţi?
Ministru: Evident că toată lumea îşi doreşte, dar haideţi să vorbim despre lucrurile acestea foarte concrete după ce primim votul de învestire.
Reporter: Dar aveţi o strategie?
Ministru: Da, am o strategie, este şi o strategie în momentul de faţă a Ministerului, nu am foarte multe lucruri de schimbat.
Reporter: Ne puteţi spune care e strategia concretă în acest caz sau nu puteţi?
Ministru: Vă pot spune că obiectivele principale ale programului de guvernare mi le asum şi eu şi aveţi răbdare să trecem de votul Parlamentului.
SCENA II: „CATINDATUL” LA MINISTER PLEACĂ, SE ÎNDEPĂRTEAZĂ GRĂBIT PE HOL. JURNALIŞTII, GRĂMADĂ, DUPĂ EL.
Reporter: Daţi-ne o strategie pe care o aveţi. Orice vreţi dumneavoastră, o strategie.
Ministru: …
Reporter: Nu aveţi nicio strategie?
Ministru: Ba da, am o strategie, am foarte multe strategii şi am foarte multe lucruri bune de făcut.
Reporter: De ce nu le faceţi publice?
Ministru: Nu ţipati la mine. Trebuie să mă duc la o şedinţă.
Reporter: La alegere, ce strategie vreţi dumneavoastră, ne-o povestiţi şi nouă?
ZGOMOT DE UŞĂ TRÂNTITĂ. MINISTRUL IESE DIN SCENĂ. CORTINA CADE.
(scenă reală, Caragiale, eat this!)
Depășind episodul de acum doi ani, când doi studenți la Medicină din Cluj-Napoca care tocmai ce au fost expulzați din cauza faptului că deveniseră agenți ai grupării teroriste ISIS, România este oarecum ferită de astfel de situaţii. Încă nu avem parte de teroriști din aceia care se aruncă (sau aruncă) în aer (pe ei, sau diverse) ca în alte țări.
Păi, la cum funcționează statul securisto-mafiot român, cred că teroriștilor de genul descris mai sus le este frică să vină pe la noi. Şi nici nu ar putea produce pagube atât de notabile pe cât le producem noi, în cârdăşie cu statul nostru securisto-cleptocrat.
Pe noi ne terorizează statul. Nemernicii, pe care în mod masochist tot noi îi plătim, ne aruncă în aer zilnic (prin atitudine, prin nepăsare, din lăcomie, din prostie, din rea credință) afacerile, bunăstarea, sănătatea și viitorul.
Mai că i-aș prefera pe ceilalți. Măcar mă aruncă în aer o dată și, gata…
Mă disperă faptul că noi, în loc să NU negociem cu teroriștii, exact așa cum se face peste tot în lumea civilizată (că negociezi degeaba), le predăm banii, sănatatea și bunăstarea personală – tot ceea ce ne mai cer ei acolo, cu arma legilor lor personale la tâmpla noastră.
Ieșiți, bă, luaţi atitudine, vorbiţi, protestaţi, votaţi, nu aplaudaţi abuzurile alor voştri numai că sunt făcute împotriva alor lor (că roata se învârte), apărați-vă măcar copiii de acest terorism instituționalizat! Dacă pe voi tot nu aţi fost capabili să vă apăraţi, timp de 30 de ani, decât prin fugă şi gargară de pe margine…
Şi, gata!