Analiza

”Registrul promisiunilor electorale neonorate”, pe jumătate umplut de Emil Boc

În 2004 (da, da, acum 16 ani), Emil Boc le promitea tinerilor și studenților din Cluj-Napoca un credit municipal pentru construirea a 3000 de locuinţe pentru tineri.

Citez: „Eu voi garanta construcţia locuinţei şi tânărul va primi rate pentru acest lucru”.

Tot atunci a promis că nici nu se va încheia primul său an de mandat și clujenii sărmani vor avea gata construite 1.500 de locuințe sociale, cu suprafaţa de 50 mp, pe care le va da cu chirii cuprinse între 200.000 şi 400.000 de lei vechi. Banii de atunci.

Tinerii de atunci au 16 ani mai mult și-și plătesc singuri creditele pe la bănci dacă și-au făcut pentru a avea casele lor. Iar clujenii sărmani așteaptă tot de atunci să-și primească locuință mai întâi pișele, cunoștințele și relațiile celor din municiplaitate.

Vorbe în vânt au rămas și proiectele ”Clujul Educat” și ”Clujul Universitar”. Se promitea construcția unui campus studenţesc în parteneriat cu universităţile clujene – cu promisiunea s-a rămas.

La capitolul construcții pentru persoanele în nevoie, să trecem și promisiunea constuirii unui nou cămin de bătrâni în municipiul Cluj-Napoca. Acesta urma să fie construit printr-un parteneriat în cadrul căruia Primăria trebuia să asigure finanţarea, iar Consiliul Judeţean Cluj, terenul necesar construcţiei.

Marotele și fixațiile lui Emil Boc ar trebui studiate clinic.

De exemplu, Metroul clujean. Dacă în 27 septembrie 2015, Emil Boc declara (citez): „Soluția metroului nu se poate implementa la Cluj, pentru că avem un oraș cu jumătate de milion de oameni și cu un cost de 5 miliarde de euro pentru metrou. Ar fi o soluție care nu se poate susține financiar. Ar fi frumos să ai de la Polus la Aeroport o linie de metrou. Din nefericire costurile exorbitantate, de 5 miliarde de euro, nu ne permit nici să visăm”, în 2020, proiectul, demarat în 2019 printru ”studiu de prefezabilitate” în valoare de 3,5 milioane de euro, a devenit ”prioritate”. Una care va fi gata cam când își vor vedea tinerii din 2004 creditele municipale pentru achiziția de locuințe.

O soluție normală pentru transport public și fluidizarea traficului (nu avioane cu Metrou), a fost promisiunea din campania electorală din 2012 de prelungire a liniei de tramvai până în Florești. Neonorând nici această promisiune, Emil Boc a aruncat pe piață proiectele Metroul și Tren de suprafață (nelămurind nici până azi care este deosebirea dintre cele două proiecte).

De reținut faptul că pe linia prelungită de tramvai până în Florești se plimbă tinerii din 2004 către locuințele lor.

Apropos de studii de prefezabilitate și fezabilitate care zac prin seratrele Primăriei și pe care s-au dat o șapcă de bani degeaba, în 2004, Emil Boc anunţa construirea unui tunel din Centru, de la Primărie, până la Regionala CFR, apoi în 2008 a mărit proiectul, din Centru până în Piața Mărăști. Ca orice zgurmătură pe sub Cluj-Napoca, proiectul a rămas doar cu banii haliți pe studii îngropate în sertare. Întrebarea este: cum se va face Metroul lui pește, când nici un amărât de tunel nu au fost capabili să facă?

La capitolul „campion” la proiecte pe fonduri europene, Cluj-Napoca este sub nivelul municipiului Turda și ocupă un loc mediocru în clasamentul naţional. La fel și la atragerea de fonduri guvernamentale prin proiecte: sunt mai puţine proiecte în cadrul Programului Naţional de Dezvoltare Locală I şi II decât au comunele Negreni, Chinteni sau municipiul Turda. În 2020, două comune au reușit să depună mai multe proiecte, pe sume mai mari, decât ”Capitala” ”de cinci stele” a Transilvaniei!

În 2016, Emil Boc promitea construirea unui Cluj Shopping City în genul ”Parndorf” din Austria.

Citez: „Vrem să facem Cluj Shopping City. Mulţi mi-au spus că merg la Parndorf la cumpărături, pentru că acolo găsesc produse de calitate la preţuri mai mici. Clujul poate avea şansa să devină un obiectiv pentru locuitorii din Transilvania în materie de shopping, având cel mai modern centru de acest fel, unde oamenii pot veni să cumpere la preţuri mai mici”.

Cum locuiesc tinerii din 2004 în casele cumpărate prin creditele municipale ale lui Emil Boc, așa mergem la cumpărături în ”Parndorf”-ul Clujului. Dar poate că încă nu ați realizat că Emil Boc vă vinde de 16 ani numai baloane de săpun pe post de avioane.

Poate vă mai amintiți de ”Cartierul de locuințe din Borhanci” care a rămas la stadiul de schiță. Sau ”Cartierul Valea Gârbăului” care trebuia realizat printr-un parteneriat între Primărie și bănci comerciale, prin licitaţie publică de asociere. Sau ”Cartierul Tineretului” pentru tinerii din Cluj-Napoca. Cel cu 2.894 apartamente la standard mediu, 1.132 apartamente la standard superior, 196 apartamente penthouse, 363 apartamente în locuinţe terasă, 71 de case înşiruite, 300 de case cuplate, 358 de case detaşate, 162 de vile pe terenuri individuale, plus 384 apartamente în regim de locuinţe sociale… Toate sunt ”cartiere pe hârtie”, baloane de săpun pentru prostoi.

În 2018, Emil Boc promitea că va construi un nou corp de clădire la școala “Iuliu Hațieganu”, promisiune evident neonorată. I-au trebuit ani de zile pentru renovarea Liceului ”Mihai Eminsecu” și, sincer, eu cred că nici acuma nu e gata. Sala ”nouă” de sport de la Coșbuc, nici nu a inaugurat-o bine și trebuie să o demoleze – că și-au bătut joc de execuție constructorii lui de casă.

În 2012 a promis că va reabilitare termic şi va moderniza centralele termice de cartier până în 2017. Dacă angaja melci, exista o șansă să-și onoreze promisiunea care, altfel, a fost procrastinată pe undeva spre finalul anului 2030.

Zicea Emil Boc, în 2016, citez: „400 de străzi private ar dori să ia în proprietate municipalitatea pentru a le moderniza cu bani publici. Acestea vor fi preluate în baza unor acte de donaţie”. Adică promitea să facă totul pentru a le prelua cât mai simplu, mai nebirocratic și să le asfalteze. S-a întâmplat că nu. Cum stau neasfaltate străzi din domeniul public în Centrul municipiului și în cartierele acestuia, așa zac și acestea ”particulare”: cu votul luat și promisiunea neonorată.

Despre parkinguri, numai de bine: le-a inaugurat pe repede înainte în campania pentru Locale, pentru ca noi, cei de la Ziar de Cluj să constatăm că și-a bătut joc de recepție. Că plouă din tavane, că finisajele sunt făcute în bătaie de joc șamd. Nici nu știm dacă a reușit până acum vreun clujean să-și parcheze mașina.

Emil Boc a promis clujenilor, încă din 2004, realizarea unui Someș navigabil, cu bărci și insule de relaxare. În 2020 pe Someș plutesc doar promisiunile sale electorale.

Emil Boc nu dă nici un semn, măcar din bun simț, că ar vrea să rezolve drama socială şi economică de la Pata Rât. Buboiul de pe obrazul tuturor politicienilor clujeni și, implicit, a comunității noastre, ne pune pe harta Europei a sărăciei și marginalizării sociale. Cu această ”punere pe hartă” Emil Boc nu se bate în piept, dar ar trebui să-I crape obrazul.

Emil Boc are trebui să ne explice de ce există firme de casă abonate veșnic la banul municipalității deși acestae execută deseori lucrări de mântuială. Să nu uităm de situația ridicolă din mandatul recent încheiat când o maşină care ridica gunoiul a rămas blocată în asfalt după ce sub roţi s-a format o groapă adâncă de un metru pe o stradp ”proaospăt” ”reabilitată” de la zero. Să nu uităm de drumul de acces de la CREIC care trebuia să fie gata în 2016 – dar care nici acum nu e finalizat deși a înghițit aproape 5 milioane de euro pentru 1,9 kilometri. Nu e capabil să finalizeze 1,9 kilometri de drum, dar va finaliza Metroul? Ce-am mai râs! Să nu uităm de ”Podul Porțelanului” căruia i-au găsit în timpul construcției, deși se plătise un studiu geotehnic, o pungă de sare sub piloni – ceea ce-l face neconstruibil de vreo doi ani de zile. Să nu uităm și de ”Podul Grigorescu” în care de aproape zece ani sunt aceleași discuții inutile cu privire la proprietatea pe o bucată de metal care îndeplinește rolul de stăvilar. Sau cum a dat Emil Boc de trei ori bani pentru același studiu de fezabilitate la Ștrandul SUN (cam un milion de lei alocați în 2013 dacă nu mă înșel), ca să facă Aqua Park, ca să primească același răsouns: u se poate că e un stâlp de înaltă tensiune în zonă. V-am spus că fixațiile sale sunt de stdiat clinic – că procurorii n-au primit încă ordin.

Bazinul de polo al Clujului este o altă promisine nefinalizată. Decizia de a se construi un bazin de polo în Gheorgheni datează din 2007, când CNI a aprobat programul „Bazine de înot”, unde a fost inclus şi Clujul. Promisiunea a fost reluată în anii următori, însă la alegerile din 2016 și 2020, Emil Boc a uitat să mai scoată de la naftalină și această restanţă.

Din 2011 de când a fost preluat de municipalitate, Boc promite, annual, că introduce Turnul Pompierilor în circuitul cultural și turistic. Șantierul e tot acolo, promisiunile tot în aer.

În aer este și promisiunea înființării unui patinoar permanent în Cluj-Napoca. Ideea unui patinoar permanent în oraş a fost enunţată după primul mandat de primar, patinoarul urmând să fie construit în cartierul Mărăști, pe locul unei foste fabrici de alcool, însă pe acel teren între timp s-au construit sediile Universității Dimitrie Cantemir și FSEGA. Apoi patinoarul s-a mutat ca promisiune pe lacul Chios din Parcul Central. Unde, contrar minciunilor spuse, în loc să înghețe, s-a dezghețat. Or fi fiind minciuni spuse cu căldură…

În 2004, Emil Boc a promis disciplină urbanistică. După 16 ani de ”disciplină” vedem haosul urbanisti al politicilor de ”urbanism sălbatic” practicate în municipalitatea sa. Emil Boc a predat investitorilor imobiliari Clujul, fix cum l-a predat scripcarilor de la Undold.

Nici nu vreau să-mi mai amintesc despre trecerea peste calea ferată din zona Tăietura Turcului – Tudor Vladimirescu, unde Emil Boc a promis construcţia unui pasaj de supratraversare peste calea ferată, care urma să contribuie substanţial la fluidizarea traficului din zonă…

În fiecare an, Emil Boc le mai arată clujenilor că se lucrează la trecerea cablurilor în subteran, fiecare metru de cablu rezolvat fiind consemnat minuțios în raportul de activitate. Astfel, între 2015 şi 2016 au fost introduşi în subteran fix 7 metri de cabluri – o victorie!

A promis construcţia de grădiniţe și creșe. Dar sunt grădinițe și creșe pentru melci, după ritmul în care se construiesc. Nici măcar spațiul promis a fi amenajat în incinta Primăriei pentru copiii celor care au diverse lucruri de rezolvat acolo nu l-a făcut.

Acum opt ani promitea ”Redecorarea și reamenajarea zonei Cetățuia – monument istoric, punct de referință al municipiului Cluj-Napoca”. Redecorarea și reamenajarea s-a făcut cu tone de deșeuri și boscheți.

Unde este ”Serviciul gratuit de meditații”? Dar ”Mingile de baschet și rachetele de tenis” promise în 2004?

Citez: „Pentru cei ce nu au posibilităţi materiale ca să cumpere o minge de baschet, o rachetă de tenis, eu pot să le pun la dispoziţie bugetul Primăriei pentru asta”.

Și, iar citez: „În ceea ce priveşte exigenţa pentru admiterea la liceu sau la facultate, familiile sărace nu îşi permit meditaţii. Pentru copiii care nu au posibilităţi materiale, Primaria le va pune la dispoziţie un serviciu gratuit de meditaţii”.

În 2004, viitorul primar pe viață, Emil Boc, promitea instituirea, prin lege, a unui ”Registru al promisiunilor electorale neonorate”. Pe care nu l-a promovat prin Ordonanţă de Urgenţă când a fost premier… Păi, jumătate din acel ”Registru” îl umple el.

Deputatul Emil Boc promitea în 2004 că dacă va ajunge primarul Clujului va înfiinţa un serviciu de consiliere juridică pentru vechii proprietari ai caselor naţionalizate.

Citez: „Nu putem să-i lăsăm pe oameni să moară cu dreptatea în mână. Nu ştiţi ce sentiment cumplit este să ai dreptate, dar să n-ai bani, este cumplit. Eu sunt jurist, sunt avocat, sunt membru în comisia juridică a Parlamentului, şi am întâlnit atâtea situaţii de oameni care au venit la mine cu sentinţe corecte, dar nu aveau banii să şi le execute, pentru că li se cer bani pentru executarea judecatorească”.

Așa de bine a onorat această promisiune de au trebuit să se judece ”felecanii” cu municipalitatea sa aproape 20 de ani ca să-și recapte parțial din drepturile pe ”Palaksay”…

A promis că va sprijini sportul clujean și implicit Universitatea Cluj dar n-a catadicsit să redea baza sportivă ”Dan Anca” clubului universitar. În schimb și-a pus la șefia clubului lipitorul de afișe care a făcut praf inclusiv promovarea în divizia A în an centenar.

În 2004, conştient că sportul este o alternativă la „găştile de cartier şi consumul de droguri”, Boc promitea construirea de terenuri de sport şi panouri de baschet cu instalaţie de nocturnă, în toate cartierele municipiului. Unde sunt azi terenurile şi panourile? Unele s-au pierdut, altele s-au stricat, altele s-au furat..

A, să nu uităm să felicităm Timișoara că ne-a suflat de sub nas titlul de Capitală Culturală Europeană 2012, alături de erenul nostru primar. Citez: „Felicităm încă o dată Timișoara și Haideți ca în 2021 să-i invitam pe toți europenii să vadă și Cealaltă Capitală, Cluj-Napoca, capitala Transilvaniei”.

Și să ne aducem aminte cum, în 2004, Emil Boc promitea transparență totală în actul administrativ. Prin ”transparenţă” înțelegem și publicarea unor rapoarte, precum cele ale Curții de Conturi. Să-mi ziceți și mie unde să citesc așa ceva.

Să nu uităm de ”Clujul verde”: Parcul Tineretului și Parcul Feroviarilor sunt proiecte pe care Emil Boc le reîncălzește de două-trei ori pe an. Poate nu uităm și despre promisiunea din 2012 prin care se angaja, alături de candidatul Mihai Hărdău, că vor prelua și transforma în parcuri pentru clujeni Pădurea Hoia și Pădurea Făget… Deocamdată sunt parcuri de exploatarea la negru a masei lemnoase pentru hoții de pădure.

Să nu uităm nici „Marea refaţadizare” promisă în 2004 și începută în 2013. Cum de la promisiunea că municipalitatea va lucra în parteneriat cu proprietarii și va trage sumele din impozit, s-a ajuns la amenințări introducerea impozitării de 500%! Dacă nu și-a onorat promisiunea, i-a amenințat pe proprietari. Dar a uitat să se amenințe și pe sine însuși în calitate ”proprietar” ca administrator public a multe spații centrale (fie ca unic proprietar, fie ca proprietar în cotă parte). Așa că multe clădiri stau în paragină – și așa au să stea până la Sfântul Așteaptă.

Și ar mai fi de zis, dar până și eu m-am săturat.

Așa că, gata!

PS: Mulțumesc pe această cale arhivei Ziar de Cluj care mi-a împrospătat memoria. Atât mie cât și altor papagali politici care-și scriu comunicatele de presă folosindu-se de munca colegilor mei (se știu ei care)!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *