Reformele PSD, forjate de Ciolacu Tânguitorul și Dîncu, sunt statul capră în fața PNL și dormitul în Parlament

La circa 14 luni de la predarea Guvernului de către PSD către PNL am tot așteptat, așa cum aștepți curierul, și înfăptuirea minunatului program de reforme promise de către președintele Marcel Ciolacu și de copreședintele Vasile Dîncu, menite a schimba profund PSD, din partidul prăfuit și plin de baroni închistat în comunicare de lemn și țintuit de prejudecățile însămânțate de propaganda pesedistă, în partidul de stânga modern adaptat noilor tehnologii și nevoii de comunicare care să se despartă de trecut prin oameni de viitor și care să-și facă drum prin hățișurile unei societăți profund divizate. Destinația finală - o țară mai bună pentru noi toți. 

Nu trebuie să mă credeți pe cuvânt, dar dacă vă uitați în arhive vă veți aminti și dumneavoastră, așa cum îmi amintesc și eu despre promisiunile de reformă ale lui Ciolacu Tânguitorul și ale lui Dîncu Stelarul care ne povesteau despre cât de tare se impune reforma în PSD și cât de grăbiți sunt ei să o înfăptuiască. Reformele în PSD au fost de fapt re minus forme ale aceleiași mentalități care au distrus partidul: să dispară toți cei cu simț critic și mai ales potențiali competitori în interiorul partidului. Să fie dați afară toți cei care au pe buletinul politic paternitatea lui Dragnea sau maternitatea Vioricăi Dăncilă și să rămână doar șantajiștii politici precum Olguța Vasilescu, nevolnicii intelectuali precum Paul Stănescu sau slugile conducerii, adică șefii de filiale. Despre alte reforme nu ne mai aducem aminte.  

În foarte multe dintre județele țării în care PSD a scos rezultate slabe, fiindcă ei sunt slab istoric în respectivele zone, activitatea politică s-a redus până la nivelul de pâlpâială și pâlpâi-va spre spumegare încă patru ani căci ciuciu funcții, ciuciu Guvern și ciuciu speranță pentru propășire politică.  

Peste PSD Cluj, de exemplu, s-a așternut cenușa smogului politic. Filiala deja distrusă de Ciolacu și Dîncu rămâne cu un președinte interimar dezavuat, ciopârțită de primarii furați de PNL și cu câțiva aleși locali care latră a pustiu printre haitele tot mai numeroase de peneliști.  

Și la sediul din Kiseleff lucrurile au intrat într-o stare de anormalitate călduță, total nespecifică acestui partid. Nimeni nu mai vorbește despre datoriile lăsate de Dăncilă la partid, în fapt o golăneală de comunicare tipică lui Ciolacu ca să o defăimeze. Nimeni nu știe ce se întâmplă cu zecile de milioane de euro încasate de PSD în mandatul lui Ciolacu. Cel mai probabil se duc pe consultanță și plătit presa.  

Marele strateg politic, profesor doctor, consultant, sociolog Vasile Dîncu, pare că a îmbătrânit o sută de ani în doar câteva luni. Discursurile lui sunt slabe, iar, la partid, râde lumea de el cum se plimbă ca un coi în căldare, făcându-se că zâmbește.  

Cel mai mare partid din România nu a reușit să screamă nici măcar o bășină de Guvern în umbră, nici măcar să reorganizeze niște departamente de lucru. Din când în când Marcel Ciolacu iese în presa plătită și se preface că se zborșește la Putere, dar nu prea tare, ci se bate, așa cum se bat tocilarii, cu pumnii semi închiși ca și cum nu ar vrea să jignească sau să supere adversarul politic.  

În țară e haos, economia se apropie de default, campania de vaccinări e varză. Liberalii se scuipă între ei. România e umilită de Pfizer și trecută la coadă achizitorilor Europei, în timp ce Mossad-ul a presat astfel încât azi, mâine toată armata israeliană e deja vaccinată și frumos apretată. Dar Marcel Tânguitorul nu are voie să abordeze asemenea subiecte. Stăpânii săi l-au uitat în fața Parlamentului sugușat cu lesa strânsă așa cum lași caniche-ul în fața magazinului de cartier ca să nu aibă lesa prea lungă și să se mureze în vreo băltoacă.  

S-au dus dracului și speranțele de a vedea linia doi din partid că mai mișcă ceva. Doamna Olguța Vasilescu abia respiră în mediul de provincie. Paul Stănescu s-a autoșters cu radiera ca pe o virgulă între subiect și predicat, ceea ce și e. Sorin Grindeanu e ca bilele din vintre, a vrut mult să participe, dar nu s-a mai băgat. Până și unghiularul Cozmin Gușă nu mai captează atenția nimănui.  

Laitmotivul Winter is coming nu a însemnat nimic pentru PSD. Iarna a venit. Și nicio bătălie nu va avea loc. Balaurul Marcel i-a închis Viitorului ușa partidului, a înghițit cheia, încarcerând PSD-ul în întunecata temniță a supușeniei.  

P.S: Urmează să apară cartea Vioricăi Dăncilă cu partea ei de adevăr. Nu cred că va produce mare vâlvă, dar sunt sigur că merită citită. Viorica Dăncilă a fost demonizată în primul rând de haita Ciolacu-Stănescu-Manda. Presată și șantajată spre finalul ei de mandat să abdice de la guvernare și de la partid. O singură chestiune vreau să întăresc din teasing-ul făcut deja de Viorica Dăncilă, în rest se descurcă, fiindcă e fata curajoasă și puternică: faza în care Marcel Ciolacu îi propune tot felul de chestii, inclusiv promisiunea fermă a unui post de parlamentar în caz că va pleca din postul de președinte al partidului fără prea multe nazuri. Știu bine ce a fost cu acele discuții și vă asigur că Viorica Dăncilă nu s-a miorlăit autopropunându-se pentru un post eligibil de parlamentar, care oricum era o continuare firească pentru un om care a însemnat mult pentru România și care a însemnat și o parte importantă din istoria PSD. Adică măcar să ii oferi demnitatea de a rămâne în siajul partidului, onorându-ți fostul președinte așa cum se cuvine. Ciolacu este cel care a insistat asupra acestui schimb fiindcă el este expert la comerț politic stradal, având o lungă experiența în vânzare de plăcinte la Buzău. Doar că Ciolacu Tânguitorul este expert și în a-și încălca propriul cuvânt de onoare. Este practic branding-ul său, așa că aidoma unui gentlemen care nu a făcut duș de două săptămâni, și-a încălcat promisiunea făcută Vioricăi Dăncilă, arătând cam cât de puternic îi este caracterul.  

Adauga comentariu