REFERENDUMUL este despre VOINȚA POPORULUI exprimată prin vot, nu despre dorința exprimată public, de conducerea CpF, ca partidele politice să fure voturi pentru a valida o temă de discuție

Poate se termină odată și cu acest șantaj al „uite câte voturi pot să-ți aduc” și ne vedem serios de viața civică și de drepturile și libertățile cetățenești...

În rest, după aproape doi ani de proteste publice, după regretabilele incidente din 10 august, nu poți să vii să pui o întrebare neclară într-un buletin de vot și să o promovezi în spațiul public pesonaje politice care și-au mâncat mălaiul încrederii și să te aștepți să câștigi.

Tema acestui Referendum eșuat zăcea în sertarele politicienilor de aproape doi ani. Nu poți să o scoți la iveală și să o arunci în spațiul public, ca nuca în perete, în timp ce unii de pe margine încep să agite tema ROEXIT-ului. Cele 3,5 milioane de români (poate chiar patru) care sunt la muncă peste hotare nu au plecat de la prea mult bine din țară și știu bine câți bani trimit rudelor sărace rămase acasă să păzească praful de pe toba spartă pe care o bat politicienii români. Cât de prost să fii să începi să agiți spiritele că le tai românilor pe care te bazezi la vot o sursă consistentă de finanțare?

Apoi, greșeală a fost că s-a modficat regula jocului în sensul ridicării unor mari suspiciuni depre o potențială fraudare a votului: fără camere de supraveghere, fără confirmare electronică a votului, fără cheie de închidere și, colac peste pupăză, anunțarea că se va considera prezență la vot pentru validare semnătura de pe listă, nu numărul de voturi valide din urnă. Acesta a fost un îndemn explicit pentru boicot.

Cele două zile de vot nu sunt o noutate. La fel s-a întâmplat și în 2003 la cealaltă modificare de Constituție și, la fel, era cât pe ce să cadă dacă nu se mobilizau partidele politice. Ori, să țineți minte un lucru: REFERENDUMUL (indiferent de temă) este despre VOINȚA POPORULUI exprimată prin vot, nu despre cea a conducerilor partidelor politice care-și mobilizează membri și simpatizanții la vot. Din start cei de la Coaliția pentru Familie au pornit de la premisa ticăloasă (care pervertește actul democratic al votului pentru un Referendum) că ei au adus semnăturile, iar partidele politice sunt obligate să le răsplătească, prin mobilizare, efortul. Practic au făcut greșeala majoră de a se crede egali și asociați cu aceste partide. S-a văzut în modul arogant și agresiv în care au tratat problema în spațiul public, în modul în care au crezut că sunt capabili și îndreptățiți să cenzureze informația scoțându-i afară pe jurnaliști. Cred că s-ar fi hărnicit, dacă le ieșea pasiența, să-și tragă și partid (și atunci, de ce să le suporte PSD concurența?).

Deci, două zile nu sunt o problemă, ele sunt bune când se mobilizează rețelele de partid pentru a produce mobilizarea simpatizanților și/sau pentru tentative de fraudare – adică exact ceea ce se așteptau cei de la CpF că se va întâmpla, ca partidele politice să se apuce să cumpere alegători și să fure voturi. În mod tradițional, cum s-ar zice. Până și eu am crezut acest scenariu, așteptând, în urma validării Referendumului un război între actanți pentru însușirea rezultatului – tragerea spuzei peste turta personală. Acum vom avea parte de un meci de ping-pong cu cadavrul acestui Referendum – abia aștept să văd în curtea cui va ateriza și va fi lăsat să putrezească la vedere.

CITEȘTE: Despre un război politic PSD-PNL (și alții), transformat într-unul religios prin intermediul Referendumului pentru Familie

Ei, uite că nu s-a întâmplat cum am crezut și eu că se va întâmpla. De ce? Păi, să vedem.

Știm că aceste rețele de campanie ale partidelor politice nu se activează decât dacă sunt motivate și că, în lipsă de motivare, nu se mobilizează, oricâte zile ar avea la dispoziție ca să o facă. Și ce-i mână pe cei din rețele în luptă, care este MOTVAREA? În primul rând, cum mai spuneam, beneficiul. Dar ca să ajungi la el și să ți-l dorești, cineva trebuie să ți-l explice. Ori, în acest caz nimeni n-a mai dat ordin de mobilizare. Iar partidele politice au fost principalii actori ai boicotului. La PSD putem discuta despre două scenarii: cel al baronilor locali care s-au răzbunat pe “centru” (și să ne aducem aminte despre ce anume vorbea Firea cu ocazia ultimului puci intern, că sunt primari cărora le este rușine să mai vorbească cu votanții lor), fie cel al faptului că Dragnea a acționat corect pe “damage controll” și, dacă a promis un Referendum, l-a livrat, iar adcă le-a promis socialiștilor europeni că rezultatul va fi cu NU, s-a ținut și de această promisiune. Aici va trebui să așteptăm o vreme să vedem de ce scandaluri interne vom avea parte în PSD. Dar, eu înclin să cred mai mult în scenariul doi – mă uit la prezența la vot din județele “roșii”: Teleorman, Vaslui, Olt și văd că e mult sub cea pe țară. Mai mult, ruralul, locul în care se fac cele mai multe jocuri de cabană pe vot, este ca și inexistent.

În schimb, la PNL lucrurile stau mai limpede: Orban și-a luat-o în freză de la baroni – în primul rând de la cei ai PD-L ai PNL. Ardealul, altă dată “fruncea” votului, plin de neo-protestanți în conducerile județene și locale ale partidului, și-a văzut liniștit de week-end. Cum s-a conturat rezultatul final al votului, cum Orban a primit un set de scrisori similare care-i cereau să-și asume și să se retragă. Iar răspunsul său, predictibil, a fost să arunce pisica moartă în poala lui Dragnea. Azi, Dragnea este ocupat la completul de 5 al ÎCCJ. Sunt curios ce are să zică după ce iese de acolo.

În rest, rămâne cșar că doar CpF și Bisericile au fost cele care au încercat să scoată lumea la vot.

Dar și cu Bisericile avem o problemă similară scenariului unu aplicabil PSD: Referendumul a fost susținut mai mult de către conducerile acestora,decât de “talpi”. Mulți preoți nu au vrut să fie contra convingerilor comunităților de credincioși păstorite. Care comunități, din ce în ce mai mult, nu mai sunt de multă vreme alcătuite din persoane cărora să le spui ce vrei și să te creadă fără a cerceta (prin contactul cu exteriorul, cu tehnologia).

Iar aroganții aceia de la CpF, apăruți brusc, de nicăieri, să fluture trei milioane de semnături, n-au găsit altceva de cuviință să spună decât că “Partidele au boicotat”. Confirmând faptul că se bazau mai mult pe fraudă decât pe un vot. Uitând că au declarat și susținut că "REFERENDUMUL NU ARE LEGĂTURĂ CU POLITICA"…

Revin și întreb: partidele politice trebuie să voteze sau poporul? Era vorba despre un SCRUTIN DE ALEGERI POLITICE, sau despre un REFERENDUM?

Partidele au votat în Parlament și le-au făcut damblaua. Deci au susținut ceea ce era legal să susțină. Cei trei milioane de cetățeni din CpF au vrut să ajungă cu propunerea lor de modificare a Constituției în fața judecății poporului și au ajuns. Unde este boicotul? În lipsa de educație civică și neînțelegerea scopului și temeiului votului democratic. Prin fraza azvârlită public, practic conducerea CpF a recunoscut public că aveau nevoie de fraudă, că au vrut să-și impună, prin furt, dorința lor minoritară, majorității. Lăsat de capul lui, poporul român este suficient de tolerant – el aglutinează în ură numai împins de la spate. Lăsat în pace, își găsește, natural, rezervele de bun simț, rezerva de “lasă-mă, să te las” (deseori este de bun simț și se traduce în “trăiește și lasă-i și pe alții să o facă”).

Cred că are să urmeze o punere la punct a Bisericilor de către politicieni. S-a demonstrat cu ocazia Referendumului că primarii fac adevărata mobilizare, nu Biserica. Lumea uită că BOR, de exemplu, scade în sondaje constant, fiind creditată cu puțin peste 50% încredere la ora asta. Și cred că lumii îi e rușine să spună că, de fapt, nu mai creditează cu încredere BOR de prea multă vreme – că se declară creștini doar din tradiție.

Deci: s-a cam terminat cu pretenția Bisericilor că mobilizează oameni la vot. Capii Bisericilor au riscat și au ajuns la mila partidelor care nu mai au de ce să se ploconească în fața lor cu bani și alte denii pentru așa-zisa putere de mobilizare la vot. Biserica nu a înțeles ceea ce a înțeles Armata în 2004 când li s-a interzis militarilor să mai voteze în localitatățile în care își executau stagiul militar. Și, ca să fie totul clar, s-a scos și stagiul militar obligatoriu din meniul de șantaj. Armata a înțeles că nu mai poate alinia la urnă coloane de militari și s-a profesionalizat.

Urmează să se profesionalizeze și Bisericile și să înceapă să se preocupe strict de menirea lor pe Pământ: ajutorarea comunităților defavorizate, grija față de sărmani și bolnavi, nu Catedrale faraonice și șiruri de limuzine luxoase. Ceea ce este un câștig, dacă nu se vrea să se piardă cu totul fondul de enoriași.

PS: În ceea ce privește PSD, se poate citi și în această cheie: pe cel mai popular subiect (cei 80% dintre respondenții sondajelor care s-au declarat împotriva căsătoriilor homosexuale nu au dispărut, sunt tot acolo), un partid care a aruncat cu bani în salarii și pensii, a eșuat să facă un cvorum rezonabil (30%).

Dar asta ne zice doar cât de mult este dispus să piardă PSD pentru a nu fi dat afară din familia europeană socialistă. Deci discuțiile despre ROEXIT sunt de un tembelism feroce.

Adauga comentariu