Raul are 28 de ani si cancer cu metastaze. Dar asta nu e povestea lui

M-a sunat ieri pe la 5. “Am numarul dumneavoastra de la domnul profesor, de la Oncologie. Stiti, e vorba de baiatul meu... Avem nevoie de ajutor”. Ne vedem in fata redactiei, e din Oradea, nu stie zona prea bine, a parcat mai departe si vine, alearga spre adresa. Un om marunt, imbracat in culori inchise, cu ochelari. Isi cere scuze si multumeste de multe ori. Vorbeste repede, parca s-ar gandi ca fiecare secunda conteaza. Strange in mana o reteta mototolita. Pe spate, numarul meu de telefon si un cuvant: trombocite. E cuvantul pe care il repeta obsesiv, de acele trombocite atarna viata copilului sau, trombocitele care se incapataneaza sa se mai produca.

Il asez in bucataria redactiei, nu vrea cafea, nu vrea nimic. “Intr-un minut va spun despre ce e vorba”, spune el sfarmandu-si caciula in maini. Ma astept sa fie un nou caz sfasietor in care tratamentul salvator costa mii de euro si e nevoie de strangere de fonduri. Dar nu, Nelu Coste e dispus sa vanda tot ce a agonisit intr-o viata ca sa il salveze pe Raul, baiatul sau de care e mandru. Care e un inginer foarte bine vazut acasa, la Oradea, care abia de cateva luni si-a inceput viata de om casatorit.

Nelu Coste e in bucataria redactiei noastre pentru ceva ce banii nu pot cumpara: bunavointa oamenilor. Raul are nevoie de transfuzii de trombocite zilnic, pentru a-l mentine pe linia de plutire pana cand medicii vor putea spune cu precizie de unde a pornit cancerul care ii macina tot corpul.

“Trombocitele ii sunt foarte mici, este risc de hemoragie tot timpul. Cand scad la 10.000 sau sub 10.000 este risc de hemoragie. Sambata nu au fost trombocite la Centrul din Cluj si i s-a administrat preventiv ceva plasma. Domnul doctor spune ca va avea nevoie in fiecare zi de trombocite pentru ca maduva lui nu le mai produce, fiind infectata. Stiti, maduva produce trombocitele. De aia sunt aici, sa fac un apel, sa se doneze. El are grupa 01 Rh pozitiv, dar orice grupa e bine pentru trombocite”, spune barbatul intr-un suflet.

Diagnosticul de Carcinom cu metastaza osoasa, cu punct de plecare nedeterminat suna ireal. Parca nici lui nu ii vine sa creada ca asta i se intampla baiatului lui care aproape a ajuns in lotul national de karate.

“Face niste sedinte de radioterapie, a facut si trei de chimioterapie ca sa mai stopeze putin, dar pentru ca nu se cunoaste punctul de plecare nu poate sa ii faca agresiv. Nu i se poate administra nimic care sa ii creasca trombocitele, cu transfuziile astea sa il mentinem la nivelul acesta, pentru cat timp, nu stiu...iar pentru asta e nevoie de masa trombocitara. A fost mereu sanatos, a fumat vreo trei ani, dar s-a lasat de un an si ceva. Poate e de la plamani...”, rosteste Nelu Coste cu voce tare ipotezele pe care cu siguranta le-a intors pe toate partile in ultimele doua luni.

Calvarul a inceput cu o banala durere de genunchi, pentru ca apoi sa afle ca are o tumoare maligna. Apoi sa vina vestea ca sunt deja metastaze.

“Doctorul Maior ne-a spus ca este destul de grav, urgent de operat, ca are o tumoare de 35 de milimetri care comprima nu numai pe vertebre, ci si pe maduva. I-au luat proba din maduva osoasa. Acolo sunt celule maligne. Sunt si pe coloana, pe oasele bazinului si mai nou si la mandibula si chiar la cap”, spune omul, parca distant si calculat, dar deznadejdea i se citeste in ochi.

Ii cer o poza cu baiatul. Cu mana tremuranda se scotoceste in telefon: “Am de la nunta...aici era cu catelul, stati, ca poate am numai cu el”. Il cautam pe Facebook – Raul Ioan Coste.

“Stiti...are 28 de ani, el a spus ca o sa lupte, ca vrea sa traiasca”.

Ma simt neputincioasa si mi-e rusine. Ce ii spui unui parinte care-si vede copilul rapus de cancer? Orice incurajare paleste in fata diagnosticului crud. Pot sa ii spun ca insusi sistemul e bolnav, ca procedurile sunt intangibile? Pot sa ii spun ca “daca nu au fost trombocite, inseamna ca spitalul nu a facut comanda la noi; e o procedura complexa, nu e ca si cum tinem in frigider trombocite cinci zile”?

Nu. Pot doar sa ii promit ca o sa va rog pe toti cei care cititi acest text sa mergeti sa donati trombocite la Centrul de Transfuzii. Il cheama Raul Ioan Coste, are 28 de ani si vrea sa traiasca.