Rasism! Strigă Pata de pe obrazul Clujului, jucându-se de-a „hoții și rasiștii”

Romii săraci de la Pata Rât au devenit subiectul „salvării” tuturor oamenilor de bine din acest oraș care, de ani de zile, organizează felurite acțiuni, mai mult sau mai puțin demagogice, pentru a îi salva pe romi din sărăcie și pentru a îi reintegra social. Cireașa de pe tortul salvator se numește Pata-Cluj, un proiect care a accesat 4 milioane de euro, fonduri norvegiene, bani care pur și simplu nu se văd pe teren. Acest proiect include, printre altele, mutarea unor familii de romi în 35 de apartamente situate în Cluj sau în zonele limitrofe, apartamente construite sau cumpărate care reprezintă, într-adevăr, o investiție palpabilă, reală, justificabilă, în valoare de 1 360 000 de euro (după cum afirmă reprezentanții proiectului). 

Întrebarea firească pe care și-a pus-o presa a fost: unde sunt restul banilor? În buzunarele cui s-au dus? Pe ce s-au cheltuit? Întrebare pertinentă, din moment ce, pe teren, se văd doar vag urmele trecerii acestui proiect. Bineînțeles că echipa de management a proiectului a ieșit în față, în spațiul public, cu raportări stufoase, cu sute de demersuri și de activități, care, în dulcele stil clasic românesc, dau foarte bine pe hârtie, dar, în practică, nu se traduc în efecte concrete. 

După ce presa a denunțat imensa tocare de bani, de milioane de euro, fără rezultate vizibile în nivelul de trai al romilor, echipa Pata-Cluj a scuipat în spațiul public ceea ce distinșii manageri de proiect, remunerați timp de 31 de luni cu aproximativ 1000 de euro pe lună (în medie), numesc „informare publică” (de fapt, o nouă dezinformare).

Pentru că diavolul se ascunde în detalii, putem da doar un exemplu, pentru a arăta mecanismul dezinformării publice: printre rezultatele proiectului, cu multe explicații, liniuțe, date, justificări, puncte și subpuncte, numere și cifre, toate pompoase și impresionante, chiar fastuoase, se regăsește, la capitolul „Ocupare”, și următoarea formulare: „10 persoane din Pata Rât au fost sprijinite în elaborarea unui plan de afaceri pentru microîntreprinderi”. Și atât. Punct. Fără vreo altă precizare. Pentru cine citește, sună bine? Sună! Numai că noi, de bună-credință, am investigat această informație, vorbind atât cu Gabriella Tonk, manager de proiect ADIZMC, cât și cu romii de la Pata Rât, pentru a afla în ce au constat aceste planuri de afaceri și ce s-a ales de ele. După cum ne-au explicat, atât Gabriella Tonk, cât și romii de la Pata Rât, nu s-a ales nimic! Diferența e că romii consideră că aceste demersuri, de care nu s-a ales absolut nimic, nu le-au folosit la absolut nimic, în timp ce Gabriella Tonk consideră că rezultatul a fost unul „important”, care a relevat că există totuși „un potențial mare în Pata Rât, contrar așteptărilor”.  Am încheiat citatul. „Contrar așteptărilor?”, ne putem întreba. Echipa de management a proiectului Pata-Cluj se aștepta ca la Pata Rât să nu existe potențial? Să fie un potențial scăzut? De ce? Pentru că acolo locuiesc romi săraci? Dă dovadă echipa de management Pata-Cluj de „rasism și discriminare”, așa cum acuză presa care critică, pe bună dreptate, proiectul?

„Recent au apărut în mass media articole care dau dovadă de atitudini discriminatorii și rasiste la adresa comunităților din Pata Rât. Aceleași surse încearcă să discrediteze munca echipei Pata-Cluj, de fapt încercând să stopeze mutarea familiilor de la Pata Rât în comunități integrate, punând sub semnul întrebării dreptul acestora, dar totodată al întregii minorități rome, la locuire decentă.

Refuzăm categoric acuzațiile aduse la adresa proiectului și condamnăm rasismul manifestat de unii jurnaliști, în acțiunile lor încălcând principiile elementare ale eticii profesionale. Dauna majoră cauzată de aceste articole tendențioase, care încearcă să dezinformeze publicul, nu este doar prejudiciul adus imaginii echipei ci în primul rând afectarea imaginii publice a persoanelor vulnerabile care au dreptul la locuire decentă, și a întregii comunități clujene”, este textul cu care echipa Pata-Cluj își începe „(dez)informarea publică”.


Dincolo de lipsa de proprietate a termenilor utilizați și fără a dori să intrăm într-o retorică a absurdului, ne putem totuși pune întrebarea: cine dă dovadă de „rasism și de discriminare”? Bineînțeles, „rasism și discriminare” cu un sens foarte larg, de: „atitudine nepotrivită la adresa romilor”, pentru că, nici din partea presei și nici din cea a managerilor de proiect, nu au existat manifestări propriu-zise de rasism sau de discriminare, noțiuni folosite în cazul de față în stilul isteric al persoanei disperate care, iritată că i-ai spus adevărul verde-n față, te face în schimb prost și alcoolist, fără proba vreunui test de inteligență, a etilotestului sau a evidenței.

Așadar, trecând peste caracterul isteric al discursului, înțelegând, în cazul de față, prin atitudine discriminatorie și rasistă, o atitudine nepotrivită față de comunitatea din Pata Rât, să vedem, cui i se poate aplica această etichetă? Presei, care a investigat utilizarea fondurilor, lucru care vine în sprijinul romilor de la Pata Rât, care nu văd, în prezent, rezultatele banilor cheltuiți, vorba vine, în sprijinul lor? Au o atitudine discriminatorie și rasistă, la adresa lor, chiar romii de la Pata Rât, atunci când acuză, întrebați de presă, echipa proiectului, că nu a făcut nimic pentru ei de banii norvegieni cheltuiți? Sunt rasiști și se autodiscriminează romii de la Pata Rât atunci când devin sursele care, prin declarațiile lor din presă, „discreditează” munca echipei Pata-Cluj? Este rasistă și discriminează însăși realitatea, care ne arată, fără doar și poate, rezultatele penibile ale proiectului de milioane de euro? Sau a fost „discriminatorie și rasistă” tocmai echipa proiectului Pata-Cluj, prin modul în care a înțeles să implementeze în teren acest proiect, prin modul în care a cheltuit fondurile norvegiene, care nu se văd în creșterea nivelului de trai, de integrare socială, de sănătate, de educație a romilor? 

Nu presa prejudiciază imaginea echipei Pata-Cluj, ci rezultatele dezastruoase ale proiectului care a costat mult, dar a făcut puțin pentru comunitatea de la Pata Rât. Imaginea echipei o prejudiciază imaginea dezolantă care persistă la Pata Rât. O imagine care face cât 4 milioane de euro. 

Care ar fi modul în care a fost afectată de presă „imaginea publică a persoanelor vulnerabile care au dreptul la locuire decentă”, doar echipa de proiect ne-ar putea explica, o echipă obișnuită însă cu un verbiaj masiv, cu declarații umflate, fără un substrat real. 

Cât despre imaginea întregii comunități clujene, aceasta, de asemenea, este afectată de persistența ghetoului de la Pata Rât, persistență de care nu este vinovată presa, ci municipalitatea și cheltuitorii de bani norvegieni pe acțiuni care s-au dovedit praf în vânt și în ochii prețioasei opinii publice - singura care contează la Cluj și care, pentru a fi satisfăcută, trebuie hrănită mereu doar cu raportări la hectar, ca pe vremurile antedecembriste; în timp ce, la Pata, romii se hrănesc din gunoaie! 

„Articolele în cauză folosesc arbitrar și fără precizarea contextului unele informații publicate pe pagina web a proiectului, ignorând pe de altă parte informațiile care atestă rezultatele acestuia”, mai afirmă reprezentanții Pata-Cluj, în „informarea” lor publică. 

Informațiile care atestă rezultatele proiectului însă, cele mai relevante informații, pot fi culese doar la fața locului, la Pata Rât, unde barăcile insalubre și „beneficiarii” milioanelor de euro vorbesc despre neantizarea banilor norvegieni. 

„Suntem conștienți de efectele nefaste ale acestei campanii mediatice negative la adresa proiectului și la adresa comunităților de romi din Pata Rât. Credem că acestea trebuie contracarate prin orice mijloace pentru a asigura sustenabilitatea proiectului, asumată de către ADIZMC din fonduri proprii, și pentru a asigura viitoarele intervenții pentru a susține desegregarea teritorială și incluziunea socială a comunităților din Pata Rât. În același timp precizăm că, pe tot parcursul implementării proiectului, echipa Pata-Cluj a lucrat în parteneriat cu mediul academic și ONG-uri relevante în domeniul incluziunii sociale, rezultatele obținute fiind recunoscute de mediul profesional activ în domeniul incluziunii sociale ca fiind extrem de relevante din punctul de vedere ale politicilor și practicilor existente la nivel național și european și primind aprecierea specialiștilor din domeniu la nivel european”, își încheie reprezentanții Pata Cluj expozeul justificativ.

Ce trebuie să înțeleagă cheltuitorii fondurilor norvegiene este că singurele efecte pe care le vizează articolele de presă pe această temă vizează doar aflarea adevărului în privința modului în care au fost cheltuite milioanele de euro, tocmai pentru ca familiile de romi din Pata Rât să poată beneficia, măcar de acum încolo, de viitoarele proiecte, care să fie unele cu efecte pozitive reale, palpabile, și nu doar unele încărcate de acțiuni lipsite de efecte sau formale, pe cât de inutile, pe atât de costisitoare. 

Cât despre parteneriatele sforăitoare cu mediul academic, știm cu toții ce înseamnă recunoașterea academică la Cluj și în România: eu te laud/ajut pe tine, tu mă lauzi/ajuți pe mine, nu facem nimic concret și totul este bine! Pentru mine, pentru tine…

Să vedem, în schimb, ce spune Teodor Pop-Pușcaș, fostul șef al Poliției clujene (așadar, un specialist cu experiență, dacă tot ne jucăm de-a „hoții și rasiștii”), despre proiectul Pata-Cluj:


Restul e poveste. Sau povești. În timp ce unii spun povești pe 1000 de euro pe lună, alții trăiesc o eternă și tristă poveste, trăind și mâncând din gunoi. Asta este diferența.

Adauga comentariu