Activistul clujean de mediu Szakáts István a făcut azi public un Raport (analiză) cu privire la cauzele care au dus la prăbușirea muntelui de gunoi de la Pata Rât peste “Centura de Diamant”. Multe dintre acestea erau bănuite, asupra altora s-a atras deseori atenția, fără nici o reacție din partea autorităților. Numai Ziar de Cluj scrie (degeaba) încă de la apariția sa în mediul public despre problemele de mediu din zonă, însă autoritățile au ales să pună haita de postaci pe noi în loc să ia măsuri. Aceleași autorități care știua, măcar din 2009, că noxele din deșeurile depozitate în zona Pata Rât omoară oameni, că au distrus sănătatea celor din Sânnicoară și Pata Rât – cu toate acestea, au ales să creeze în același loc alte focare de noxe: Centrul de Management Integrat al Deșeurilor și Rampa de deșeuri a RADP Cluj-Napoca. De ce, ce mizerii doreau să acopere, ce mânării? Citind atent acest Raport, lectură pe care le-o recomandăm procurorilor clujeni, aflăm lucruri noi. Acuma mortul de la groapă nu-l mai poți întoarce, așa că Vereș va fi vinovatul de serviciu pentru mânăriile făcute în zonă. Numai că Vereș nu putea face mai nimic fără complicitatea măcar a celor de la Garda de Mediu – așa că, numai trebuie urmărite datele de depozitare și văzut cine era șef pe la Mediu în Cluj și întrebat de ce nu a luat măsuri, conform legii, să nu se ajungă aici. De-o neglijență în serviciu tot se fac datori! Că din cauza lor, măcar în Sânnicoară și Apahida, a crescut până și incidența avorturilor – ceea ce înseamnă un atentat grav la viitorul acestei națiuni.
Și acum, mult-râvnita expertiză despre Pata Rât, Raportul despre Munte și Mare – adică despre gunoi și levigat. Ce aflăm și ce învățăm?
1. Aflăm că Muntele nostru de Gunoi de fapt s-a construit pe o tavă de argilă alunecoasă. Ce învățăm din asta? Că nu e bine să ridici un munte de gunoi de 22 hectare pe ceva așa de alunecos.
2. Aflăm că între 2006 și 2010 s-au mai aruncat haotic peste muntele asta 82.000 tone de nămol, și de care s-a uitat a-i zice constructorului (e doar vorba de 5000 camioane de 16 tone). Acum s-a descoperit că nămolul e acolo, și are pe alocuri o grosime de peste 6m. Și alunecă.
Învățăm de aici că e bine să ne ținem actele în regulă și memoria în formă.
3. Aflăm că levigatul e deja aproape la suprafață (3m sub nivelul depozitului).
De aici învățăm să nu mai tot mutăm și afânăm un munte de gunoi până ajungem să avem o savarină de gunoi bine îmbibată în zoft de levigat.
4. Aflăm că atunci când s-a strâns muntele de pe 22 hectare pe 18 hectare, s-a supraîncărcat terenul. Învățăm de aici că atunci când mai facem așa ceva să și testăm terenul înainte.
5. Aflăm că pentru a scăpa Centura, va trebui să ridicăm un zid între Centură și Muntele de Gunoi. Un zid de aproape jumate kilometru lungime și 3m înălțime , făcut din cam 4-500 piloți, peste 5 tone fiecare. Învățăm să ne apărăm Centura.
Și mai aflăm niște lucruri cu adevărat îngrijorătoare.
6. Zidul va trebui construit cu o retragere de 8m de drum, pe o lungime de jumate kilometru. O să fie de mutat zeci de mii de metri cubi de gunoi din marginea muntelui. Unde-i punem? Peste restul muntelui? Nu se poate că deja și așa vine peste noi. Lângă? Nu se poate, că în jur e numai teren privat. Îmburdăm în lacul de levigat? Nu e voie. Și atunci?
7. Aflăm că terenul de sub depozit este plastic curgător sau plastic moale cu structura afectată pe 3-6m adâncime. Cândva levigatul avea un debit de sub 40mc/zi, acum are un debit de 200-400mc/zi. Cât de adânc va trebui să punem pilonii să avem încredere că nu numai încetinim venirea muntelui peste drum, dar o și oprim?
8. Stația cu osmoză inversă (dacă ar fi montată, dar domnul Țișe tocmai a renunțat la ea) ar scoate 165mc levigat pe zi – adică mai puțin decât intră. Dar până lacul e acolo, mai greu faci zidul. Iar Apele Române vor să vadă levigatul curățat înainte să-l lase să curgă către Apahida. Și atunci care e soluția? Stație de epurare? Dar aia unde se montează? În cât timp? Și între timp ce face Muntele Nostru Mișcător?
9. Aflăm că gunoiul supraetajat excesiv va trebui descărcat. Vorbim de ce s-a adunat de pe 22 hectare pe 18 hectare, adică 4 hectare de gunoi, de o grosime variabilă, între un metru și 6. Na asta unde punem?
10. Și mai aflăm ceva care dureros. Degeaba avem autorizație de mediu pe rampa „temporară” până în 2020. Degeaba suntem acum cică la „42%” din capacitate. Muntele ăla nu-l mai dublezi în volum fără să-i extinzi aria. Și atunci începem să vorbim de autorizații? De stații temporar-temporare?
BONUS TOXICITATE
În 5 octombrie Universitatea Sapientia a prevelat câte 10 probe din lacul de levigat în amonte de Munte și din pârâul de levigat care șiroaie de sub Munte. Tocmai au venit rezultatele:
Clorid (Cl, mg/l) – depășire de peste 20 ori față de max. admis în apa potabilă
Lac: 1920
Pârâu: 5359
Valoare medie în râuri: 1-10
Max admis în apa potabilă: 250
Sulfat (SO4, mg/l) – depășire de peste 6 ori față de max. admis în apa potabilă
Lac: 764
Pârâu: 1640
Valoare medie în râuri: 1-20
Max admis în apa potabilă: 250
Amoniu (NH4, mg/l) – depășire de peste 4000 ori față de maximul admis în apa potabilă
Lac: 313
Pârâu: 2025
Valoare medie în râuri: –
Max admis în apa potabilă: 0.5
Nitrat (NO3, mg/l) – depășire de peste 20 ori față de maximul admis în apa potabilă
Lac: 76.1
Pârâu: 1226
Valoare medie în râuri: 0-1
Max admis în apa potabilă: 50
Bicarbonat (HCO3, mg/l) – depășire de peste 70 ori față de maximul admis în apa potabilă
Lac: 1852
Pârâu: 7168
Valoare medie în râuri: 25-100
Max admis în apa potabilă: –
Vom reveni pe aceste date după ce le prmim pe cele comandate de Ziar de Cluj și vom consulta niște experți de mediu cu privire la Raportul de mai sus.