Editorial

PSD dă moţiune la tot cartierul

Cică luni Partidul Social Democrat va depune moţiune de cenzură. Care moţiune va trece în stare de „interâmat” Guwernerul Klaustrare pe o perioadă nedefinită de timp. Dacă va trece. Dacă nu, nu.

Dacă trece, să nu cumva să credeţi că mult prea atentul şi îngrijoratul de preocupare preşedinte, Klaus Werner Iohannis, va numi vreun premier de la PeSeDe să facă noua guvernare – dacă nu-l cheamă Ludovic Orban şi nu e de la PNL.

Politica a fost dintotdeauna despre război, despre chisăliţă de creier de duşman şi mame trimise la munca cu gura pe centura suburbană a exprimărilor de „pension” executat la Rahova, Gherla, sau orice altă „academie”. Nici morţii nu scapă nedezgropaţi şi neexploataţi verbal. Apoi sunt trimişi să voteze.

Trecutul, prezentul şi viitorul aparţin gloatei, ştampilei cu care a fost înarmată şi a credinţei că numai „ceilalţi fură”. „Ăştilanţii”, „ai noştri”, „fură, dar mai şi dau”.

Faceţi cunoştinţă cu Guş Stere, nucleul dur al votantului, indiferent de-al cui e. Guş Stere este întotdeauna de parte cui nu-i taie „penzia”, îi măreşte alocaţia şi nu se bagă în familia lui tradiţională alcătuită dintr-o nevastă abuzată fizic, o fiică abuzată şi sexual şi un fiu copy-paste care, la rândul lui, are familia sa tradiţională, care va plodi o altă familie tradiţională. Un şir lung de familii tradiţionale vor rămâne de pe urma lui Guş Stere. Familia tradiţională umblă veşnic cu ochii învineţiţi, dinţii lipsă şi burta la gură.

Acesta este Guş Stere: un individ cam slinos, tot o coastă și-un tendon răsărinde din maieul tetra-clasic, nițeluș gălbui, săltat bine peste 55 de ani, dar arătând măcar cu 10 – 15 ani mai în vârstă. De obicei se descopitează, lățit pe treptele de la intrarea în scara blocului, în timp ce gâjâie printre dinții periaţi doar în zi de sărbătoare despre născătoarea neveste-sii.

Este omniprezentul vecin de la parter, vigilentul de serviciu de când s-a pensionat (“penzionat”, zice el) pe la vreo 44 de ani cu salarii compensatorii (“și din caz dă boală, vecine, dă boală c-am muncit dăstul nimica pă tarlaua patriei”).

Nimic nu mișcă pe o rază de trei blocuri de geamul său – se hrănește cu viața tuturor celor care au neșansa să locuiască sau să treacă pe lângă el. Și veșnic e nevorbit, veșnic informat de la „Diji”, Antene, Realitatea şi România TV. Are patru televizoare, câte unul pentru fiecare post.

“Dacă nu se-muia proteveu’ îmi mai luam un aparat din compensatorii”, mi-a mărturisit – “să văz cum îi sparge la dinți pe Ciolannis. Dar era mai fain când le dădea la gură lu’ Chioru’, Blonda și Piticu’, muma lor dă hoți că nu-i mai satură!”.

Nu-s ideile lui, da-s fixe (și mai ales bine fixate după atâția ani de lustruit creierul cu poveștile din tubul catodic). E omul singurei iubiri după ce i l-au mătrășit pe Ceaușescu şi i-a îmbătrânit Iliescu: votează numai cu „ai noștri, vecine, numai cu uom, sireac și cinstit”. Încă i se mai umezesc ochii când își aduce aminte cum le-a spart el gura la „lejionari” în anii 90 și-o alergat-o „pă Doina Cornea, cu tăt cu blujii ei”.

Jucător împătimit de „Caritas”, încă mai are vreun kilometru de chitanțe ținute cu sfințenie în șifonierul cu oglinzi, “că nu să știe, când l-or relua, mai știi?”

Îl urăște sincer pe „Piti-Boc” că „i-a tăiat penzia dă maistru militar”, „dă la un’șpă milioane dă lei cât primeam ma ‘nainte pă lună, la doo mii uopt sute dă flecușteți”.

„Păi, ți-a mărit-o, vecine!”, am îndrăznit eu să-i spun cândva. „Ce-a mărit? C-am văzut io la televizor că la tăți ni-o tăiat, că și-o șî dat unu’ foc la Cotroceni, arză-i-ar focu’!” – mi-a tăiat-o el scurt.

Dar, când îl întreb cu cine a votat la primăria din Cluj-Napoca în ultimii 16 ani, mi-o taie scurt: „Cu Boc-al-nos’. Cu răchiteţeanu’, că-i ca minie, băiat dă la ţară, muncit şi cinstit, chair dacă l-o obligat Chuiru’ să-mi taie penzia. Uom bun ca Funaru’”.

– Vecine! – mi se hlizește-n sus cu superioritatea pe care ți-o dă știința cunoașterii a tot ce se spune pe televiziunile de știri, „die luni nu ţi-l mai văd pe Uorbanu’ tău! Îl ţi mi-l mătrăşeşte Ciolacu de nu se vede! Şi-amu’ liberalii tăi sunt disperați să organizeze alegerile în anul 2020. Că-n 2021 se anunță măsuri de austeritate şi-o să-mi taie iar penzia ceea ce o să le fie fatal din punct de vedere electoral.”

– Ai mei?

– Ai tăi!

Ne-am șuierat câte un “znăzâua” printre dinți și ne-am văzut de treburile noastre.

Cele mai multe minciuni se spun înainte de alegeri, în timpul sexului, după o partidă de pescuit și mai ales pe la talk-show-uri şi CEx-urile partidelor.

Klaus şi Marcel sunt ca doi mahalagii, în şlapi şi maieu mulat şi bine pătat de la multiplele transpiraţii care l-au scăldat, care se ceartă cu plasa de rafie în mână în faţă la sifonărie: „luaţi-l de pe mine că-l omor”! Ludovic e ca ăla micu’ şi agresivul de la care se lasă întotdeauna cu păruială.

Şi, gata!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *