Proiectul de candidat pentru CSM al judecătoarei Andrea Chiș

Preluarea administrării bugetului instanțelor de către Consiliul Superior al Magistraturii, adoptarea unui Cod etic liber asumat de judecători, revenirea la programul de muncă flexibil pentru judecători sunt doar trei dintre propunerile interesante din proiectul de candidat pentru CSM al judecătoarei Andrea Chiș de la Curtea de Apel Cluj.

PROIECTul privind candidatura pentru funcția de membru al Consiliul Superior al Magistraturii din partea curților de apel este redat integral de clujust.ro.

 

Preambul

Am ales să devin judecător în urmă cu aproape 22 de ani, când am absolvit facultatea de drept. Profesia de judecător e singura profesie juridică pe care am practicat-o de atunci, singura pe care o cunosc din interior. În tot acest răstimp, am ocupat o funcție de execuție, fiind de acea parte a baricadei care se „mulțumește” să rezolve dosare, să observe cum se iau deciziile, să protesteze, să se revolte, să ceară altora o schimbare. Deciziile luate de cei de care depindea soarta mea profesională nu au fost întotdeauna cele la care m-am așteptat sau la care am sperat. De aceea am hotărât să candidez, apreciind că am dobândit maturitatea profesională necesară să fiu unul dintre cei care iau deciziile de natură să producă schimbări în sistemului judiciar.

Am ales să vă scriu ca și cum v-aș vorbi. Voi scrie despre mine, despre noi și despre așteptările noastre. Asociați cuvintelor o voce care se vrea auzită.

    Cine sunt și ce așteptări am ca judecător de la Consiliul Superior al Magistraturii

Am absolvit Facultatea de Drept a Universității „Babeș-Bolyai” Cluj Napoca în anul 1994. Am fost repartizată ca judecător stagiar la Judecătoria Cluj Napoca, unde am profesat timp de 5 ani. În anul 1999, am devenit judecător la Tribunalul Cluj, iar, din anul 2004, adică de aproape 12 ani, sunt judecător al Curții de Apel Cluj.

Am promovat în funcții de execuție în baza unor examene, cel din anul 1999 fiind primul examen de acest gen în sistemul nostru judiciar după anul 1989. Știu că e important să fii legitimat prin examen atunci când este vorba despre carieră și, în calitate de judecător de curte de apel, am participat în mai multe rânduri în diverse comisii de examinare, ajungând la concluzia că felul în care se desfășoară în prezent examenele de promovare în funcții de execuție nu reflectă întotdeauna nivelul de pregătire profesională și nu valorifică pe deplin experiența profesională a judecătorului. Consiliul Superior al Magistraturii are rolul de a adopta regulamentul privind desfășurarea unui astfel de examen, de a organiza un astfel de examen, precum  și obligația de a da aviz privind legile ce privesc sistemul judiciar, putând să sesizeze Ministrul Justiției, membru de drept al consiliului, pentru a iniția modificarea actelor normative ce vizează sistemul judiciar, inclusiv sub aspectul evoluției în carieră, iar viitorul consiliu trebuie să ia măsuri care să ofere soluții privind evoluția profesională a judecătorului care să măsoare în mod riguros capacitatea acestuia de a funcționa la o instanță de control judiciar.

Apreciez faptul că această profesie este o provocare, întrucât te obligă să citești legea și doctrina, să fii primul care aplică și interpretează un text de lege, să ai curajul să iei o decizie, inclusiv de schimbare a jurisprudenței și să o susții. Am scris, împreună cu colegul judecător Gh. L. Zidaru, o carte intitulată Rolul judecătorului în procesul civil, cu intenția declarată de a oferi fiecărui judecător un drum pe care poate păși în siguranță, indiferent de problema concretă cu care se confruntă la un moment dat. Cred, însă, că nu e suficient să fii un judecător mai mult sau mai puțin curajos în soluții, este important ca numele tău să nu fie asociat unui dosar, în nici un fel de termeni, nici laudativi, cu atât mai puțin denigratori. Consiliul Superior al Magistraturii, având rolul constituțional de garant al independenței judecătorului, are obligația de a fi un tampon între judecător și presiunile ce se exercită asupra acestuia din afara sistemului judiciar (presă, politic), iar uneori și din interiorul acestuia (inspecție judiciară).  Cred că un viitor consiliu ar trebui să fie mai eficient în sesizarea din oficiu a presiunilor ce se exercită asupra judecătorilor în anumite dosare, precum și în soluționarea în termen optim a sesizărilor de apărare a independenței sau reputației profesionale judecătorului.

Timp de 8 ani am fost președintele Filialei Cluj a Asociației Magistraților din România, iar, de 3 ani, sunt vicepreședintele acestei filiale. Filiala Cluj a fost singura dintre filialele din cadrul acestei asociații care s-a distins printr-o activitate și o voce proprie. Bunăoară, am fost asociația care, în anul 2005, am inițiat primul demers în justiție pentru înlăturarea discriminărilor salariale din sistem, susținându-l inclusiv printr-un studiu publicat într-o revistă de specialitate (Despre disriminarea salarială a magistraților, apărut în Curierul Judiciar nr. 12/2005), ce a stat la baza expunerii de motive a Ministerului Justiției pentru inițierea actului normativ ce a dus la egalizarea, la acel moment, a salariilor din sistem. Din păcate, pentru că bugetul instanțelor are ca ordonator principal de credite pe Ministrul Justiției, spre deosebire de cel al parchetelor, care îl are pe Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (deși, constituțional, procurorii funcționează sub autoritatea ministrului justiției, judecătorii nu), astfel de hotărâri au fost puse cu dificultate în executare. Nu e singurul motiv pentru care s-ar impune ca bugetul instanțelor să fie luat de sub controlul Ministrului Justiției și să treacă sub autoritatea președintelului Consiliului Superior al Magistraturii, cu o mai mare autonomie de decizie a instanțelor. Este firesc ca baza materială a sistemului să fie gestionată din interiorul acestuia, nu doar de Înalta Curte de Casație și Justiție, ci și de alte instanțe. Este adevărat că, față de posibilitatea actuală ca președintele consiliului să fie un procuror, o astfel de inițiativă ar presupune o schimbare constituțională în sensul, eventual, al creerii unor consilii judiciare diferite pentru procurori și judecători, o astfel de schimbare fiind nu doar una posibilă, ci chiar justificată și din multe alte considerente.

La propunerea Filialei Cluj a Asociației Magistraților din România, în anul 2005, s-a introdus în legea statutului concursul pentru ocuparea unor funcții de conducere în instanțe și parchete, din materii specifice unei astfel de poziții în instanță. În anul 2014, tot la inițiativa acestei asociații, Consiliul Superior al Magistraturii a dispus publicarea proiectelor celor care au ocupat funcțiile de conducere în urma concursurilor. Era un pas necesar pentru o mai mare transparență a procedurii de examinare și pentru a se putea verifica de către colectivele de judecători dacă cel care a câștigat concursul chiar are un proiect viabil pe care îl pune în aplicare în perioada mandatului și dacă mai e sau nu necesar să-l continue în perioada unui eventual al doilea mandat. Cred că ceea ce se mai impune să facă noul Consiliu Superior al Magistraturii este să creeze o bază de examinatori profesioniști, cu reglementarea unor conflicte de interese privind participarea în astfel de comisii a unor conducători actuali de instanțe sau chiar a foștilor conducători o perioadă de timp de la încetarea mandatului. O astfel de măsură este necesară pentru a încuraja mai mult pe cei care doresc să ocupe astfel de funcții să participe la un astfel de examen și ar elimina posibile suspiciuni privind obiectivitatea membrilor comisiilor de examinare.

Am participat la proiectul inițiat de Consiliul Superior al Magistraturii privind volumul de muncă al judecătorilor, într-o primă fază a acestuia, întocmind, cu cunoștințele empirice pe care le dețineam la acel moment, un studiu despre volumul de activitate al judecătorului civilist, civilul fiind specializarea mea. Consider că un nou consiliu trebuie să se implice în continuare în stabilirea unor criterii care să reflecte cu și mai mare acuratețe volumul de muncă real al fiecărei instanțe, pentru a lua măsurile necesare în vederea dimensionării corecte a personalului, ținând seama și de specializarea fiecărui judecător (o importantă garanție a independenței).

Sunt și profesor de drept procesual civil, având calitatea de lector al Facultății de Drept a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj Napoca, întrucât cred că e important să transmitem noilor generații cunoștințele noastre teoretice și, mai ales, practice și, mai mult decât atât, să oferim modele de gândire, un sistem de valori și să determinăm cât mai mulți absolvenți să devină judecători, pentru că ei vor fi viitorii noștri colegi de instanță, complet, birou. Pentru că am două locuri de muncă, iar mulți dintre noi avem cel puțin încă un loc de muncă implicit, constând în îndatoririle de soț, soție, mamă, tată, fiu, fiică etc.,  consider important  ca programul de muncă să fie unul flexibil, care să ne permită să lucrăm în intervalul de timp considerat optim de fiecare dintre noi, care ne permite să fim maxim de eficienți. Cred că este important, așadar, ca noul consiliul să revină la decizia privind programul de muncă flexibil pentru judecător, cu stabilirea clară a condițiilor când prezența la serviciu este obligatorie, inclusiv previzibilitatea ședințelor de secție, respectiv a zilelor în care acestea ar trebui să se desfășoare și a intervalului de timp în care trebuie anunțate, precum și a modului în care judecătorul de pe lista de permanență trebuie să fie la serviciu în timp util pentru soluționarea incidentelor ce implică prezența sa.

Asociația profesională din care fac parte a fost implicată într-un proiect inițiat de consiliul anterior privind un  Cod etic al judecătorului (separat de un Cod etic al procurorului, datorită specificului celor două profesii), proiect care, din păcate, a rămas nefinalizat, fiind reluat de actualul consiliu. Actualul consiliu a demarat un proiect  în cursul acestui an, însă fără a implica cu adevărat judecătorii, aşa cum era necesar. Cred că proiectul unui nou cod etic trebuie continuat și finalizat de noul consiliu, în sensul adoptării unui Cod etic liber asumat de judecători, ei fiind cei care cunosc cel mai bine valorile profesiei lor. Mărturisesc că m-am exprimat în favoarea constituirii instituției consilierului de etică cel puțin la nivelul fiecărei curți de apel. Credeam că rolul unui astfel de consilier, judecător specializat în chestiuni ce țin de etica profesiei, ar fi fost acela de a prelua atribuția colegiilor de conducere privind consilierea în problema conflictelor de interese. Este în interesul și pentru protecția judecătorului care se află într-o dilemă privind un posibil conflict de interese, o situaţie de incompatibilitate fundamentată cel puţin pe o atingere adusă aparenţei de imparţialitate, ca acesta să poată discuta cu o persoană specializată și ținută de secretul profesional  și să știe când e cazul, de exemplu, să se abțină și când nu e cazul să se abțină doar pentru a fi protejat printr-o soluție de respingere a cererii, cu riscul inducerii unui dubiu în mintea justițiabilului privind imparțialitatea sa. Am constatat, însă, că sistemul a fost reticent în acceptarea acestei instituții, de aceea cred că, până la urmă, orice coleg judecător în care avem încredere poate fi consilierul nostru de etică. În acest scop, apreciez că este necesară organizarea mai multor seminarii de etică în cadrul formării profesionale continue, la care să participe cât mai mulți judecători dintre cei care doresc să participe la astfel de seminarii și care să împărtășească experiența dobândită.

Tot prin contribuția asociației am fost implicată într-un proiect privind o serie de seminarii de comunicare cu Baroul Cluj, proiect desfășurat și cu colaborarea Curții de Apel Cluj, pe parcursul unui an, finalizat cu o propunere de Ghid de bune practici privind cele două profesii, adoptat de Adunarea generală a Baroului Cluj. Pentru că au existat colegi care au simțit nevoia implicării Consiliului Superior al Magistraturii într-un astfel de proiect, condiționând participarea lor la proiect de un gir al consiliului, cred că viitorul consiliu trebuie să fie mai implicat în comunicarea interprofesională, prin încheierea unui protocol sau finalizarea unui ghid de bune practici, o bună comunicare fiind necesară pentru asigurarea unui climat confortabil în sala de judecată.

    Care ar trebui să fie profilul moral și profesional al unui membru al Consiliului Superior al Magistraturii ales de judecătorii curților de apel

În opinia mea, un membru ales de curțile de apel în Consiliul Superior al Magistraturii trebuie să fie suficient de matur profesional pentru a cunoaște problemele sistemului judiciar, dar și suficient de tânăr pentru a nu-și încheia cariera prin pensionare din calitatea de membru al consiliului, dorindu-și să se întoarcă la nivelul instanței de la care a plecat, unde să-l întâmpine condiții de muncă mai bune datorită activității sale în timpul mandatului de 6 ani în consiliu.

Un astfel de membru trebuie să fie deschis la nevoile sistemului și ale fiecărui judecător ce-l compune și suficient de modern pentru a accesa orice mijloc care să-i permită să rămână permanent în contact cu cei care l-au ales, inclusiv pe calea grupurilor specializate de pe internet.

Trebuie să fie realizat profesional, pentru ca această calitate să nu fie în sine o realizare profesională care să-l facă să pună mai presus interesele personale de cele ale celor care l-au votat.

Trebuie să fie un idealist, care să nu înceteze să creadă în schimbarea în (și mai) bine a sistemului din care face parte.

Dacă cred că am aceste calități? Răspunsul este unul pozitiv, altminteri nu aș fi ales să candidez.

    Ce îmi propun să realizez în calitate de membru al Consiliului Superior al Magistraturii

Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei justiţiei , având dreptul, dar mai ales obligaţia de a apăra judecătorii împotriva oricărui act care le-ar putea afecta independenţa sau imparţialitatea ori ar putea crea suspiciuni cu privire la acestea.

În calitate de membru al Consiliului Superior al Magistraturii, îmi propun să contribui la realizarea acestor obiective, pe următoarele paliere:

3.1. Apărarea independenţei judecătorilor de presiuni din exteriorul şi din  interiorul sistemului.

CSM trebuie să acționeze ca un tampon între sistemul judiciar și presiunile care se exercită asupra acestuia, indiferent de sursa lor, chiar dacă vin din partea unor instituții publice din afara sistemului (cum ar fi SRI) ori din interiorul acestuia (inclusiv inspecția judiciară). Judecătorul nu are timpul și mijloacele necesare să se apere în astfel de situații, iar asociațiile profesionale au, la rândul lor posibilități mai limitate decât un organism care dispune de personal de specialitate în acest scop. De aceea, cred că viitorul consiliu ar trebui să:

– se sesizeze din oficiu, atunci când e cazul, actele de imixtiune în activitatea profesională a judecătorului;

– soluţioneze în termen optim sesizările de apărare a independenţei justiției sau a reputaţiei  profesionale a judecătorului.

3.2. Finanțarea sistemului – parte componentă a independenței justiției

a) Asigurarea unei finanțări adecvate unei justiții eficiente și profesioniste

Apărarea independenței justiției de către CSM impune o implicare substanțială a acestuia în problema finanțării justiției, prin analiză de bugete comparate, sublinierea importanței justiţiei în arhitectura unui stat de drept, comunicarea mai eficientă cu instituțiile și cetățenii, pentru a-i convinge cu privire la  necesitatea unei finanțări corespunzătoare ca și condiţie a unei justiții independente și eficiente.

Este în continuare necesară finanțarea unor noi posturi de judecători și, mai ales, de personal auxiliar, în vederea implementării noilor coduri. Ca membru CSM, voi depune eforturi pentru normalizarea situației resurselor umane și folosirea cât mai eficientă a acestora.

Trebuie acordată o atenție sporită și bazei materiale, în special prin actualizarea sistemului informatic.

b) Preluarea administrării bugetului de către Consiliul Superior al Magistraturii

Administrarea bugetului instanţelor de către Ministerul Justiției este o anomalie, cu atât mai evidentă cu cat Procurorul general este ordonator principal de credite, deși, potrivit Constituţiei parchetele își desfășoară activitatea sub autoritatea Ministrului Justiției.

Problema nu este doar una teoretică, ci are consecințe practice semnificative. Un exemplu actual în acest sens îl constituie modul de aplicare a Legii 71/2015 pentru aprobarea OUG nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice. CSM a interpretat, în  acord  cu  punctul  de  vedere  exprimat  de  Înalta Curte  de  Casaţie  şi  Justiţie şi  Colegiul  de  conducere  al Parchetului  de  pe  lângă  Înalta  Curte  de  Casaţie  şi  Justiţie, că textul vizează atât personalul nou încadrat, cât și personalul numit/încadrat  chiar  anterior  intrării  în  vigoare  a  legii, precum şi personalul promovat în funcţii/grade/trepte. Ministerul Justiţiei a avut, însă, o opinie contrară, în sensul că norma respectivă nu  se  aplică  judecătorilor  şi procurorilor,  textul  vizând  doar  personalul  din  aparatul  de  lucru  al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi  nivel,  categorie  în  care,  din  sistemul  justiţiei,  intră  numai funcţionarii  publici  şi  personalul  contractual,  singurii  care  sunt salarizaţi  la  acelaşi  nivel  cu  personalul  din  aparatul  de  lucru  al Parlamentului. Ca atare, judecătorii au fost singurii care au rămas în continuare într-o situație de evidentă discriminare, adică salarizați diferit în raport de data încadrării în funcție sau trecerea în altă treaptă de salarizare, fiind de neacceptat ca aplicarea legii să fie diferită în funcție de interpretarea, curajul ori gradul de asumare a responsabilității de către ordonatorul de credite.

Exemplul de mai sus relevă necesitatea unei gestionări unitare a bugetului alocat parchetelor și instanțelor, iar singura instituţie care își poate asuma acest rol la momentul actual este Consiliul Superior al Magistraturii, compus în prezent din ambele categorii de magistrați.

3.3.  Cariera judecătorului

a) Provomovarea în funcția de judecător la Înalta Curte de Casaţie și Justiție

Promovarea în funcția de judecător la ÎCCJ, deși în prezent are la bază un concurs, a rămas în continuare insuficient de transparentă, obiectivă și previzibilă. Ceea ce s-a reproşat modalităţii anterioare de evaluare a fost lipsa de previzibilitate a rezultatului votului membrilor Plenului în urma unicei probe a interviului dat în faţa acestora. În prezent, deşi au fost introduse şi alte probe, CSM are în continuare o implicare substanțială, proba interviului pentru evaluarea integrității desfășurându-se în fața Plenului şi fiind eliminatorie, candidaţii neavând posibilitatea să cunoască în concret motivul pentru care nu au obţinut punctajul necesar pentru a fi declaraţi admişi.  Se impune modificarea legii care permite implicarea procurorilor în cariera judecătorilor, cu atât mai mult cu cât judecătorii nu au vreo implicare în cariera procurorilor pe niciun palier, aşa cum este normal să fie. În opinia mea,  este necesară, în principal, crearea a două consilii, pentru fiecare profesie, iar, până la modificarea Constituţiei, cel puţin o modificare a legilor sistemului judiciar în sensul trecerii acestei atribuţii exclusiv în competenţa Secţiei pentru judecători a consiliului. Ceea ce poate fi realizat imediat de consiliu este modificarea Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare în funcţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în sensul întocmirii unei singure fişe finale de evaluare nominală a integrităţii după modelul raportului privind evaluarea hotărârilor judecătoreşti .

b) Concursurile pentru numirile în funcții de execuție

Abordarea acestui concurs strict prin verificarea componentei teoretice permite promovarea judecătorilor fără verificarea şi a altor componente importante, cum ar fi integritatea, modul în care aceştia au activat efectiv ca judecători, fapt reflectat în hotărârile pronunţate, în modalitatea conducerii şedinţelor de judecată sau raportarea la colectivul din care fac parte.

Din acest motiv, susţin modificarea legii statutului şi a regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor, în sensul valorificării şi a experienţei profesionale şi reflectării cu maximă acurateţe a nivelului de pregătire profesională, eventual, prin folosirea ca reper a modului de organizare a concursului pentru ocuparea unui post de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

c) Concursurile pentru numirile în funcţiile de conducere

Concursurile pentru ocuparea funcţiilor de conducere au suscitat discuţii datorită insuficientei transparenţe privind numirea membrilor comisiilor pentru evaluarea proiectelor de management şi a modului în care sunt acordate notele pentru aceste proiecte. Consiliul actual a hotărât abia în anul 2014, la sesizarea AMR – Filiala Cluj, publicarea proiectelor câştigătoare, fără a verifica, însă, ulterior, dacă această hotărâre a fost implementată în practică.

Susţin crearea unei baze de examinatori profesionişti, judecători care au urmat cursuri de management şi comunicare. Este necesară, de asemenea, reglementarea unor conflicte de interese privind participarea în comisiile de examinare a preşedinţilor în funcţie sau a altor persoane cu funcţii de conducere din instanţe, dar şi a foştilor preşedinţi de instanţe sau altor persoane cu funcţii de conducere o perioadă de 3 ani de la data încetării mandatului, precum şi privind participarea ulterioară în calitate de candidaţi a unor membri ale acestor comisii un număr de 3 ani de la data radierii acestora din baza de date. Această măsură este necesară pentru a se elimina orice posibile suspiciuni privind evaluarea candidaţilor şi pentru a se asigura egalitatea de şanse între cei care nu au mai ocupat funcţii de conducere sau nu au fost membri ai unor astfel de comisii şi cei care au avut deja această experienţă.

De asemenea, ceea ce poate face noul CSM este să publice pe site-ul acestei instituţii proiectele câştigătoare şi, eventual, cu acordul celor care nu au fost numiţi în funcţii de conducere în urma acestui examen, şi a celor necâştigătoare.

3.4 Condiţii de muncă în instanţe:

O justiţie modernă, adaptată standardelor europene,  presupune nu doar o justiție independentă, ci și una eficientă. Pentru aceasta, este necesară asigurarea unor condiţii adecvate de muncă în instanțe, atât din punct de vedere al unui volum de muncă ce să permită un act de jusțitie de calitate, cât și a unui climat organizațional adaptat specificului muncii de judecător.

În realizarea acestui scop, propun următoarele măsuri:

– stabilirea unor criterii care să reflecte cu cât mai mare acurateţe volumul de muncă real al fiecărei instanţe, în vederea dimensionării corecte a personalului, ţinând seama de specializarea fiecărui judecător;

– reintroducerea programului de muncă flexibil, cu stabilirea clară a condiţiilor în care prezenţa la serviciu este obligatorie, inclusiv previzibilitatea şedinţelor de secţie, respectiv a zilelor din săptămână, în funcţie de instanţă, în care acestea ar trebui să se desfăşoare şi a intervalului de timp în care trebuie anunţate, precum şi a modului în care judecătorul de pe programarea de permanenţă trebuie să fie la serviciu în timp util pentru soluţionarea incidentelor ce implică prezenţa sa;

– încheierea unui protocol de colaborare cu Uniunea Naţionala a Barourilor din România, adoptarea la nivel naţional a unui Ghid de bune practici, discutarea necesităţii încheierii unor astfel de acte şi cu alte profesii juridice;

– includerea în curricula de formare profesională continuă a unor seminarii comune cu alte profesii juridice, pe teme de drept şi comunicare.

3.5. Previzibilitatea conflictelor de interese și a angajării răspunderii disciplinare a judecătorilor

Independența judecătorului trebuie văzută în mod firesc în corelație cu responsabilitatea sa. Revine CSM rolul de a sigura acest echilibru fragil, dar esențial, între cele două fațete ale unei justiții eficiente. Angajarea răspunderii judecătorului trebuie să excludă orice imixtiune în activitatea sa de judecată. Un judecător care pronunță o soluție care nu este dictată de lege și de conștiința sa, ci încercând să anticipeze dacă acea modalitate de interpretare a legii nu poate fi catalogată ca abatere disciplinară, sau, mai grav, ca abuz în serviciu, este un judecător care și-a pierdut independența. Acest fapt este subliniat de Consiliul Consultativ al Judecătorilor europeni, care, vorbind despre atragerea răspunderii penale a judecătorilor pentru soluțiile date, a precizat în Avizul nr. 3, pct. 53 că ” CCJE nu priveşte introducerea acestei răspunderi nici ca general acceptabilă şi nici ca fiind de încurajat. Judecătorul nu trebuie să lucreze sub ameninţarea unei pedepse pecuniare, cu atât mai puţin a uneia cu închisoarea, a cărei prezenţă poate, chiar subconştient, să îi afecteze judecata.” Necesitatea asigurării unei jurisprudențe unitare şi previzibile este legitimă, dar, în momentul în care este absolutizată, devine un pericol la adresa independenței și a rolului fundamental al judecătorului. Societatea are nevoie de judecători profesioniști, independenți si curajoși, capabili să rostească dreptul, şi nu doar să se limiteze la aplicarea strictă a literei legii, sacrificând interpretarea creatoare, vie a legii pentru siguranța personală.

Pornind de la aceste principii, voi susține, în principal, adoptarea următoarelor măsuri:

    publicarea, cu condiţia anonimizării în cazul soluţiilor de clasare, a tuturor actelor Inspecţiei Judiciare privind răspunderea disciplinară a judecătorilor, în vederea identificării posibilelor situaţii de practică neunitară la nivelul acestei instituţii, precum şi pentru previzibilitatea jurisprudenţei acesteia, ca măsură de protecţie a judecătorului;
    adoptarea unui Cod de etică al judecătorului și organizarea unor seminarii de formare în acest domeniu pentru a oferi posibilitatea tuturor judecătorilor care doresc să se documenteze în acest domeniu să participe;
    publicarea, atunci când este posibil, sub condiţia anonimatului, a chestiunilor etice ivite în practica soluţionării unor cereri de abţinere sau care chiar nu au avut ca urmare formularea unor astfel de cereri.

Rămân deschisă oricăror propuneri cuprinse în proiectele altor candidaţi sau venite din partea judecătorilor.

Judecător Andrea Annamaria Chiş

Adauga comentariu