Primaria Municipiului Cluj-Napoca are in evidenta familii care de trei generatii traiesc din ajutor social. E doar una din consecintele lipsei de interes a sistemului romanesc pentru problema abandonului scolar. Alta consecinta, dramatica, ameninta si o structura care s-a implicat enorm in aceasta zona, Fundatia Romana pentru Copii, Comunitate si Familie (FRCCF), nevoita sa isi inchida un program din cele patru derulate din cauza incheierii proiectului care ii asigura finantarea. Celelalte trei au fonduri asigurate pana in primavara anului viitor. Finantarile la care au acces ONG-urile din aceasta zona nu le asigura continuitate, asa ca solutia ar putea fi cea folosita de mult timp in alte tari europene: infiintarea de centre comunitare subventionate de stat, cel putin cate unul pentru fiecare cartier, care sa asigure atat servicii de tip after-school pentru copii din familii cu venituri modeste, cat st consiliere pentru parinti.
Proiectul care s-a incheiat recent a avut 200 de copii beneficiari, din Cluj-Napoca, la Viisoara si in Popesti, judetul Bihor.
„In Bihor e o zona saraca, fosta miniera, cu multe probleme de saracie si integrare si foarte putine servicii la indemana. Pe langa after-school, am incercat sa le dam si cate o masa pe zi, in orasele mari o masa calda si in cele mici o masa rece. Am angajat profesori, invatatori, psiho-pedagogi, asistenti sociali care sa se ocupe de copii din mai multe perspective. Am incercat sa ii ajutam sa isi imbunatateasca cunostintele scolare, le-am facut teste pentru a vedea unde se claseaza si apoi am intocmit planuri de interventie pentru fiecare. Aproape toti copiii au avut ceva mai bun la sfarsit. A fost, din pacate, un proiect scurt, de doua luni peste un an, dar toti copiii au beneficiat de pe urma lui. E pacat ca se intrerupe, pentru ca nu mai avem bani sa ne continuam activitatile in trei din cele patru centre FRCCF. Ne ajung banii pana prin martie sau aprilie, dupa care iarasi nu stim ce vom face si e pacat, ne intrerupem in perioada tezelor si a examenelor de sfarsit de an, cand copiii au cea mai mare nevoie de noi”, a dezvaluit Mihai Rosca, directorul fundatiei.
Foto: citynews.ro
Bugetul proiectului a fost de 250.000 de euro, din Fondurile Norvegiene.
„Fiecare program costa pentru un an cam 40.000-60.000 lei. Avem cheltuieli cu salariile educatorilor si invatatorilor, a specialistilor, pentru care ne-ar ajunge 40.000 de euro, insa, de fiecare data, e nevoie sa inchiriem o cladire relativ mare pentru a corespunde standardelor de licentiere cel putin. Costa chiria, iluminatul, incalzirea si personalul si atunci e relativ scump. Trebuie sa lucram cu parintii, e important sa inteleaga importanta demersului nostru, importanta scolii pentru copii”, a justificat Rosca.
Recent a fost inchis centrul FRCCF de la Viisoara, o zona cu multe probleme, in care foarte multi copii sunt romi.
„Nu cred ca in aceste zone se poate schimba ceva fara interventie, nu stiu de ce nu se intelege ca nu se intampla nimic bun de la sine. Chiar daca acum ar incepe un boom economic si s-ar intampla lucruri minunate in Romania, tot ar trebui sa cautam solutii pentru cei care nu au scoala si nu au ce sa lucreze. Degeaba se asteapta sa se intample miracole, peste tot in lume, serviciile sociale si cele ale statului intervin: fac scoala obligatorie, au politici de integrare, se vorbeste despre incluziune sociala. Toate sunt masuri active, nu se lasa nimic la voia intamplarii, se fac eforturi pentru angajare de specialisti si toate proiectele si planurile sunt astfel concepute, incat de ele sa beneficieze statul respectiv. Nu inteleg de ce la noi nu s-a facut si nu se face mai mult. Suntem o tara saraca, toata lumea stie acest lucru, dar mare parte din problemele sociale se repara in continuare prin imigratie. Au plecat multe probleme sociale, dar au si ramas multe. Ar trebui intervenit asupra acestora. Altfel, daca ramanem cu acest grad mare de abandon, nu e bine. Din cei patru care termina 10 clase, jumatate nu ajung sa isi dea bacalaureatul, deci doar jumatate ajung, poate, studenti. Din ceilalti doi ramasi unul pleaca afara. Asta nu e bine pentru Romania, o tara atat de complicata si atat de ramasa in urma fata de altii. Ar trebui sa alocam multi bani in aceasta directie, sa avem o populatie educata, care sa poata munci pentru castiguri decente, sa nu depinda de serviciile sociale. In Cluj avem, in continuare, prea multi copii cu cunostinte lacunare, care din clasa a 5-a nu mai vor sa mearga la scoala si abandoneaza scoala pentru a castiga bani si a-si ajuta familia. Sunt lucruri care se vor rasfrange asupra lor, a familiilor si a celor din jur. Datele de la primarie ne spun ca exista multi la Cluj la a treia generatie de venit minim garantat, in aceeasi familie. Asta nu se va schimba fara nici un ajutor. Daca nu facem nimic, vor continua sa fie asa, nu pot fi decat muncitori necalificati, gunoieri, oameni dependenti de servicii sociale”, a atras atentia Mihai Rosca.
„Piata” strangerii de fonduri pentru domeniul serviciilor sociale nu este una ofertanta la aceasta ora.
„Din pacate, greu se mai patrunde pe piata strangerii de fonduri, pentru ca e o competitie acerba. Cred ca cei care au bani sunt zilnic contactati de cazuri dramatice. Nici nu stiu daca ar trebui sa ne indreptam mai mult catre companii si persoane fizice. Cred ca statul ar trebui sa aiba un rol mult mai puternic de finantator decat il are acum. Peste tot in lume, cel mai puternic finantator al ONG-urilor este statul, sub o forma sau alta, fie bugetul central, fie bugetul local. Sistemele sunt de asa natura, incat acolo serviciile sociale sunt scoase la licitatie publica. Cine castiga, acela deruleaza serviciul respectiv, indiferent ca este propriul organ al statului, Persoana Fizica Autorizata sau chiar SRL ori companie. Cel care are oferta cea mai buna, din toate punctele de vedere, si calitativ, si in ce priveste costurile, acela castiga. La noi, nu prea se intampla asa. E un pic tarziu. S-a vorbit de multa vreme despre contractarea de servicii. Au fost studii, o simulare facuta de Ambasada Frantei la Bucuresti in urma cu aproximativ 6-7 ani, imediat dupa integrarea in UE, dar tot nu se intampla mare lucru. Se merge in continuare pe ideea de subventii, dar nu si de contractare de servicii. E foarte complicat sa se ajunga acolo”, a atras atentia directorul FRCCF.
Ceea ce ramane, din pacate, in aceasta situatie sunt fondurile europene, care nu sunt foarte potrivite pentru ONG-uri, in opinia acestuia.
„Persoanele fizice nu prea doneaza, pentru ca pot face gestul de a redirectiona 2% din impozitul pe venit, fara sa piarda bani. Daca nu fac asta, tot ce e dau e din buzunarul propriu, dintr-un venit deja impozitat. Nu se poate deduce din impozit suma donata unei organizatii neguvernamentale. Afara exista tot felul de interesare la donatie, ceea ce la noi nu se intampla. Mecanismele nefiind atat de bine puse la punct pentru ONG-uri si pentru a suplimenta serviciile sociale, raman extrem de putine surse de finantare. Noi traim acum din proiecte. Desi sunt o sursa buna de venit, dezavantajul lor este ca nu pot sa asigure o continuitate. Castigi un proiect, il poti derula 12 luni, 24 sau 18 luni, dar nu ies la timp alte oportunitati de finantare ca sa poti derula un serviciu cu o anumita continuitate”, explica Rosca.
Un alt dezavantaj al incercarilor de atragere de finantari este ca finantatorii isi doresc proiecte inovatoare, pionieri in materie, care sa abordeze perspectiva dintr-un unghi unic, sa aiba niste beneficiari unici, sau sa fie ceva nemaivazut.
„Asta e foarte greu. In domeniul social, ca sa stabilesti o relatie de incredere cu beneficiarul de servicii sociale dureaza mult, pana cand il cunosti, pana cand incepi sa implementezi planul de interventii, iar dupa ce ai facut sase luni un efort comun cu acesta, dureaza pana ce schimbi atitudini sau mentalitati. In domeniul social, proiectele de un an si jumatate sunt prea scurte. Nu apuci sa faci o schimbare majora. Poti, poate, sa ai un efect intermediar, dar nu neaparat de transformare a respectivului beneficiarului. Noi ne-am specializat pe preventia parasirii scolii. Sunt copii care, neavand o baza, cand au plecat pe drumul scolar, au lacune de cunostinte. Ei nu au la dispozitie adulti ca sa poata fi ajutati la teme. Parintii lor nu sunt suficient de educati sa ii poata sprijini. Uneori, nici nu sunt acasa”, adauga directorul FRCCF.
Un alt factor ingrijorator este faptul ca, in prezent, majoritatea parintilor se intorc de la serviciu la 18-19, cand nu mai au puterea sa isi ajute copii, iar acestia nu mai au rabdare sa isi asculte parintii.
„Dezavantajul cel mare este ca acesti copii care au pornit cu un bagaj de cunostinte redus, pentru ca au fost prea putin la gradinita sau chiar deloc, pentru ca sunt la o scoala primara unde nu prea mai merg, ajung in clasele ceva mai mari sa mearga la o scoala extrem de pretentioasa, care cere cunostitnte peste cunostinte, unde matematica este foarte grea si romana este foarte complicata. Acolo, neavand baza, ei nu se descurca si se descurajeaza. Sunt incapabili sa inteleaga ca toate cursurile de specializare le sunt destinate doar celor care au cel putin 10 clase. In consecinta, marele dezavantaj este ca ei pierd specializarea, ajung muncitori necalificati, oameni care au cele mai mari sanse sa aiba venituri modeste si sa aiba o familie mare. Raman, in acest fel, generatie dupa generatie intr-un angrenaj dependent de interventia serviciilor de ajutor social. Noi incercam sa intrerupem acest lant al slabiciunilor, sa ii alegem pe copiii cu cel mai mare risc de abandon social, fie din cauza absenteismului, fie din cauza performatelor scolare foarte reduse, ori ambele, plus un venit foarte mic. Incercam cu acesti copii sa facem si teme, si tehnici de invatare, si tehnici de recuperare a lacunelor din cunostinte, si activitati de dezvoltare personala coordonate de psihologi. Incercam sa ii facem mai stapani pe sine si capabili sa interactioneze cu colegii de aceeasi varsta, cu parintii, fratii si mediul social, ca sa poata sa termine 10 clase. Sa invete apoi o meserie si sa aiba venituri care sa ii scoata din saracie”, a mai spus acesta.
In Romania, 20% din copii nu termina nici 10 clase, iar unul din cinci copii nu ajung niciodata sa deprinda o calificare.
„Ma mir cum de nu se intervine deja in aceasta directie, cu toate ca si in Romania, ca si in toate celelalte tari europene exista un angajament, in cadrul programului Europa 2020, ca aceasta cifra sa scada la maxim 11,5%. In Romania trebuie sa facem reforma economica, dar nu va avea forta de munca calificata, nu va putea prospera cu unul din cinci copii necalifitati. Romania e foarte sus in continuare, foarte departe de tinta propusa pentru anul 2020. Suntem deja aproape in 2016. E pacat, pentru ca sunt copii care se pierd, sunt copii care nu vor putea sa faca o munca calificata”, a atras atentia Rosca.
Solutia propusa de directorul FRCCF ar fi crearea unor „after-school-uri de cartier”, centre de zi finantate de stat.
„Noi am zice ca e nevoie de mai multe, dar ar trebui sa fie cel putin cate unul in fiecare cartier. Ganditi-va, cati parinti sunt nevoiti sa isi lase copiii in strada, cu cheia de gat, pentru ca ei sunt ocupati. Sistemul e de asa natura incat si cei care ar putea sa mearga la semi-internat nu o fac, de multe ori din cauza banilor. Si cele organizate in cadrul scolilor costa destul de mult. Sunt doar 2-3 initiative ale ONG-urilor, care, impreuna cu primaria, organizeaza semi-internat gratuit, in rest costa cam 20 de lei pe zi. Elevii din clasele primare ies de la scoala la ora 12, dupa care, de multe ori, raman nesupravegheati. In cel mai bun caz, se vor uita la televizor, daca nu si la lucruri mai rele. In aceste conditii, nu mai fac fata cerintelor la fel ca cei care isi fac temele sub supravegherea unui invatator. Apar diferente, iar dupa clasa a cincea, lucrurile se agraveaza, mai ales ca nu mai exista semi-internat si pentru ei. Exista si copii care se descurca singuri, dar ei mai degraba sunt exceptii. In loc ca autoritatile sa le dea bani de chirie sau plata utilitatilor, ar trebui sa ii sprijine ca sa isi dea copiii la scoala, la semi-internat, asa cum se intampla in marea majoritate a statelor europene. In 1994 am vazut in strainatate niste centre comunitare destinate si copiilor, si parintilor. Se pot face si alte activitati, ar fi mult mai bine decat un after-school intr-o scoala, unde isi petrec cateva ore in clasa. Ii ai alaturi si pe parinti si se organizeaza activitati pentru familie, cu consiliere pentru toate problemele pe care le poate avea”, a explicat Rosca.
Aceste centre ar putea fi organizate, in cazul asigurarii conditiilor, si de catre FRCCF.
„Anul acesta am primit bani de la primarie pentru hrana copiilor de la semi-internatul pe care l-am amenajat in Scoala Horea. Noi aveam bani pentru dascali, primaria a asigurat hrana. Numai cu hrana, insa, nu se poate face un serviciu. Acum, de exemplu, nu vom mai avea bani pentru plata educatorilor si atunci vom intrerupe si acest serviciu, din februarie. Avem bani sa terminam primul semestru. Acolo avem 30 de copii, doi educatori si un psihopedagog cu jumatate de norma, plus un asistent social care are rolul de a tine legatura cu parintii”, a mai spus directorul.