Prizonier in cercul vicios al dependentei

De multe ori, persoana dependenta nu mai simte decat nevoia oarba de drog, nu dorinta de a-l savura. Programarea creierului pentru drog, si nu placerea bauturii sau a fumatului, este cea care mentine dependenta.

 

Asta nu inseamna ca stupefiantele nu pot avea un efect placut. Desigur ca tigarile, berea si chiar drogurile mai puternice te fac sa te simti bine. Cel mai bun exemplu este heroina, care seamana din punct de vedere chimic cu opioidele si induce o stare euforica. Pe cai ceva mai complicate, si nicotina si alcoolul ajung sa aiba acelasi efect. Daca nu cedam decat ocazional acestor placeri, consecintele nu sunt de durata.

 

Persoanele care consuma regulat droguri au nevoie de cantitati din ce in ce mai mari; efectul lor dispare, creierul nu mai reactioneaza la ele. Placerea se pierde treptat si cu timpul nu mai e vorba de stari cat de cat normale. O zi fara drog pare trista. Substanta stupefianta restabileste pentru cateva ore vechea bucurie de a trai, dar, in acelasi timp, creierul devine treptat insensibil. Consumatorul de droguri se afunda tot mai mult in dependenta. De la o vreme, nici macar fumatul “tigara de la tigara” sau votca la micul dejun nu mai poate oferi vreo bucurie dependentilor. Nici vorba de placere in aceasta faza – singurul motiv pentru care continua este ca nu se mai pot opri.

 

De indata ce substanta lipseste, corpul e cuprins de tremur si de friguri. Dar sevrajul fizic e relativ usor de suportat, cel putin in comparatie cu ceea ce vine dupa. Frisoanele, tremuratul, greata si delirul se pot atenua cu ajutorul medicamentelor si dispar dupa cateva saptamani. Mult mai greu este sa controlezi tot restul vietii dorinta de drog, care a ramas inregistrata in creier.

 

Multi presupun ca o persoana dependenta consuma drogul in primul rand ca sa evite aparitia simptomelor de sevraj. Dar asta nu explica de ce poti redeveni dependent si dupa decenii intregi. Insensibilitatea creierului la drog dispare in scurt timp, pe parcursul dezintoxicarii. Cu toate acestea, numarul celor care incep sa-si aprinda din nou tigara dupa ce au fost multa vreme “curati” este foarte mare.

 

Recidiva nu poate fi inteleasa decat daca tinem cont de faptul ca vointa si placerea sunt declansate in mod diferit de creier. Dependenta perverteste ambele mecanisme. Daca viata fara drog ti se pare fada, asta se datoreaza faptului ca stupefiantul a afectat capacitatea de a simti placere. Nevoia obsesiva de drog apare pentru ca substanta a reprogramat circuitele cerebrale responsabile pentru vointa. In timp ce insensibilitatea la placere este reversibila, sistemul de anticipare ramane afectat pe termen lung.

 

O persoana dependenta poate incerca sa ocoleasca vocea de sirena a drogului. Sau poate sa-si controleze impulsul de a ceda tentatiei. Ambele metode sunt greu de pus in aplicare. Creierul nu asociaza doar substanta cu dependenta, ci si stimuli care o insotesc: fumul din bar, intalnirea cu vechi prieteni, aroma celor cateva picaturi de rom din tort.
Asta nu inseamna ca oamenii sunt neajutorati in fata dependentei. Patima poate fi depasita. Fostii dependenti trebuie sa-si ia boala in serios, asa cum o persoana care a suferit un infarct trebuie sa-si schimbe modul de viata daca nu vrea sa mai aiba unul… fatal.



Adauga comentariu