de Szakats Istvan
Mi se pare un pic ciudat mariajul ăsta dintre prințul PSD și prințesa PNL – în care, deja din drumul către altar, părțile sunt fiecare cu capul numai la divorț și partaj, căpătuială și supraviețuire.
O și vedeam ieri pe biata Cîțu piuind stins peste un titlu de proprietate PNRR frământat între mânuri – cum că ăla cică “nu se poate rediscuta în acest moment”. Ah vaaaai tu Florine… da’ amu realist așa, pentru ce crezi că te ia Marcel, pentru personalitatea ta debordantă?
Iaca, Prințul o și proclamă deja în gura mare în târg cum anume ți-a umbla el la borcanu cu smântână – și o face pe de o parte ca să nu te dai tu surprinsă, mai apoi ca să-ți bage alaiu’ în disperare, și mai ales ca să dea liber la gânduri indecente, de căpătuială, în rândul propriei Oaste. Zise Prințul: “Există la Comisia Europeană această posibilitate. În șase luni anunți, și într-un an poți să mergi la renegociere.”
E clar că În următorul an PSD va rupe cât poate – adică hălci cât de mari din PNRR. Mai e clar că PNL “săracul”, își va apăra prada până la ultimul dinte și până la Porțile Bruxelles-ului. Adică va încerca s-o apere… dar au o mică problemă: pe partea de argumentare plus credibilitate-către-Comisie ar avea nevoie de Ghinea, Drulă et al. – dar pe ăștia tocmai i-au aruncat peste bord cu echipă cu tot, odată cu ligheanul USR.
Având în vedere proaspătul anunț al USR de a se săpa cât de adânc în șanțurile opoziției, o consultanță pe PNRR oferită de USR ar fi (diferențiat pentru fiecare dintre cei doi Mari Beneficiari) un serviciu atât de extrem-de-costisitor politic, încât aproape nici nu merită imaginat. Iar ca vreuna dintre tabere să-i poată drafta pe un mercenariat exclusiv, pare chiar exclus.
Așa cum am mai văzut (v. cazurile cu CMID) pdf-urile cu cârâieli savante către Bruxelles o să stârnească cel mult iritații înainte să fie ignorate, iar USeReii care încă n-ar ști, vor descoperi cât de puțin contează de fapt o părere avizată atunci când interesul suprem al Înaltei Porți este ca lucrurile să meargă înainte.
Așa că, lipsiți de prea multă cizelare și rafinament în adaptarea Partiturii pe care se va juca Marea Rupeală până-n 2027, Mirilor le cam rămâne la dispoziție arma pe care o folosesc oricum cu cea mai versată îndemânare: forța brută politică. Atunci, ceea ce va determina cum se va reconfigura PNRR și până la urmă ce i-a pica cui, va fi o serie de iterări clasice de Negocieri – (Dosare) -Șantaje -Trădări și Da Capo.
De ce este PNRR așa o mare miză, și nu e, să zicem, PNDL 3? Pentru că (pe lângă banii care-s cât n-a mai văzut glandă de baron) PNRR mai e și un fel de Metaprogram de Guvernare, un fel de One Ring to Rule them Toate programele, progrămașele și subprogrămașele de guvernare din capul și de sub pixul oricui va sta și 5 minute pe-un scăunel în Palatul Victoria.
Care sunt părțile cele mai vulnerabile ale PNRR? E cât se poate de cinic și simplu. Părțile vulnerabile ale PNRR sunt cele apărate de personaje politice mai slabe. Corolar: în marea hărmălaie transpartinică categoria interbaroni, hălcile apărate de ăia mari, Titanii PNL vor rămâne. Hălcile apărate de ăia mai mici și slabi vor fi sacrificate.
Iar „sacrificarea” se înfăptuiește prin trădare internă: ca să-și salveze halca, Titanii PNL își vor arunca proiectele locotenenților slabi în gura dușmanului, na-vă dade v-ați sătura din căzăturile iste’ , câh bă hulpavilor cu ciumă, varietatea roșie.
În acest moment în PNL se conturează două cete: A) Titanii – băeți grei care merg să-și negocieze bogăția cu omologii lor Titanii din PSD, și B ) ne-Titanii – care tocmai de asta ar fi preferat ei “săracii” o nouă combinație cu USR+UDMR -și care se trezesc acum că de fapt trebuie să-și negocieze… sărăcia, cu proprii Titani PNL. Nici nu-i de mirare dacă la unii li se strânge stomacul.
PNL-iștii-de-sacrificiu (gen primari de comune și orașe mici) vor putea acum fie să se orienteze -căutându-și protecția unui Titan, fie să plece capul sub sabie, fie să dea cu copita în țarc – trend dealtfel abil speculat de baciul Orbanean.
Putem estima cât de mare va fi măcelul înfăptuit de Titani – această Noapte a Săgeților Galbene pe fond Albastru – în interiorul PNL? Pe baza proporțiilor din Parlament și mai ales pe baza recentelor sondaje, PSD are garanția că va putea domina PNL-ul. Într-o țară care dovedește o creativitate ieșită din comun în a da cu PICul peste semnături, mai bine de jumătate din PNRR ar putea fi amenințat de preluarea PSD-istă și deci de pierderea PNL-istă.
Asta ar înseamna mai bine de jumătate din furajul PNRR-ist pentru liberali. Dar care furaj oricum nu era uniform distribuit între ei: primarii Titani ai orașelor mari au proiecte mult mai mari ca și primarii unor comune jigărite, luați chiar și la vrac.
(Bașca, nu puțini dintre primarii mici fost importați recent din PSD – vezi cazul județului Cluj, unde Alin Tișe a momit aproape 30 primari peszedei să sară pârleazul. E, cine o să fie ăia sacrificați primii?)
Dacă PNRR-ul de acum se hâie 75%-25% către PNL, rebalansarea la un 50%-50% înseamnă relocarea a 25% din bani, care înseamnă 33% din 75%-ul PNL-ist inițial. Având în vedere împărțeala inegală a resurselor menționată mai sus, o hemoragie financiară de 33% per partid ar putea afecta generos jumătatea efectivului.
Dar chiar dacă există o democrație internă desăvârșită în PNL(sigur e așa) iar hemoragia de 33% este asumată în mod echitabil, devine clar că oricât de mult i-ar da mâna să-i sature pe omologii lor PSD-iști pentru a-și salva propriile proiecte, Titanii PNL nu pot sacrifica prea mulți din proprii minioni – că să sparie ăia micii drac’ și fug la Orban sau la duamnie feri (înapoi) la PeSzeDe. Așa că trebuie să mai lase și Titanii de la ei, din a lor halcă.
Și așa ajungem la Primarul Boc și proiectul său fantomă, așa-zisul “metrou” din Cluj.
Notă: Întrebarea nu este “dacă se mai face metroul dacă nu vin banii din PNRR”. Era demult evident că nici nu s-a urmărit vreodată “să se facă” vreun “metrou” din banii PNRR. “Metroul” din Cluj a fost doar (încă) un publicity stunt (pe lângă zeci de alte publicity stunt-uri) ale Instituției Primarului. Metrou în 30 ani? Să zicem. Metrou în 3 anișori? Fuj domne.
Ultimele declarații ale lui Emil Boc indică ferm că am ajuns – și de data asta – la finalul coregrafiei PR-istice bine exersate în cei 17 ani și 4,25 mandate: balerinul aruncă cu un gest elegant pisica moartă a realizării proiectului (necopt) în curtea guvernului (lefter), se spală pe mânuri, aplauze, cortină, și mâine începe un alt spectacol.
Întrebarea cheie este dramaturgia finalului – o temă complexă și nerezolvată. Opțiuni.
Dacă Primarul Boc A) lasă halca retorică a “metroului” dintre dinți, de banii ăia Partidul salvează o grămadă de alți primari liberali mai niumuruci… daaaar mvaaai, Primarul pierde imagine politică, yuck yuck yuck.
Dacă în scrimb Primarul Boc B ) nu lasă halca retorică a “metroului” dintre dinți, sacrifică o grămadă de niumuruci politici pe altarul jertfei către Titanii PSD. Dar cei jertfiți ar putea fi nemulțumiți să afle că utilitatea morții lor este doar ca să furajeze Automitologia unui Titan. Cum e cel mai bine pentru Partid?
Varianta Cîțu prim-ministru, crește probabilitatea opțiunii B ) Varianta Ciucă prim-ministru crește probabilitatea opțiunii A).
Varianta A) înseamnă un deznodământ retoric scurt, cam într-un an, și kонец фильма.
Avantaje: Ceva mai bine pentru partid. Timp pentru a sări cu un nou construct retoric, că vin alegerile.
Dezavantaj: Mai puțini bani la pretenari.
Varianta B ) înseamnă prelungirea agoniei retorice până-n buza următoarelor alegeri.
Avantaj: ceva mai mulți bani la pretenari.
Dezavantaje: Mai rău pentru Partid. Zero timp pentru a sări cu un nou construct retoric. Și vin alegerile.
E ca în bancul ăla când iarna se întâlnesc doi cerbi în pădure. Unul e falnic, mare, bine hrănit, și cu coarne imense. Celălalt e mai mic, jigărit de slab, numai piele și oase.
Cei doi cerbi se salută:
– Salut Cornel.
– Salut Costel.
Eu salut oricare din variante, numai să se ducă odată.