Pictorul ardelean ne vorbește astăzi despre viața trăită într-o colonie de artiști din Germania, despre perioada în care a devenit cunoscut vindecând animale de companie, dar și despre lumile spirituale pe care le desenează, despre geometria sacră și științele de frontieră, care toate stau la baza tablourilor sale fascinante.
Reporter: Suntem încântați că vă avem alături de noi, maestre și suntem chiar în atelierul dumneavoastră, înconjurați de multe dintre tablouri, unele în lucru, altele aproape gata, pe care le pregătiți acum. Sunteți unul dintre cei mai bine cotați artiști. Fiecare dintre tablouri este o lume în sine. Spuneți-ne de unde aveți inspirația, de unde vă vine ideea pentru următorul tablou.
Pictor Ovidiu Avram: Multă lectură, multe experiențe în domeniul ăsta, să spun ezoteric, chiar religios, medical, dar pe undeva, o medicină mai de frontieră, care nu prea intră in mainstream, în cadrele oficiale.
Fiind la Koln intr-o vreme, fugit fiind, am cerut azil politic în Germania, l-am primit și am făcut școli. Și acolo am urmat ceva cursuri și școli, ei le numesc de “practici vindecătoare”. Le combinam o vreme cu frecventarea în fiecare zi a unei biblioteci din Koln, Complex Gonski se numește, deci era ceva cât o hală. Aveau de toate, sigur, aveau și o crâșmă mică în mijlocul bibliotecii, unde puteai să stai liniștit la o cafea, la o vodcă.
Reporter: Cafenea și bar în mijlocul bibliotecii?
Pictor Ovidiu Avram: Da, da, îți luai vraful de volume și studiai. Patru ani, stând acolo aproape zi de zi, sigur că devii tobă de carte. Vrei, nu vrei, Grigore bei agheazmă! Asta este una dintre sursele de inspirație.
Pe parcurs, sigur, domnii ăștia care s-au ocupat puțin mai serios de imaginar, Mircea Eliade, Culianu, Steiner.
Reporter: Din câte știu, Rudolf Steiner este unul dintre autorii dumneavoastră preferați și o resursă important de creativitate de fapt, aș spune asta.
Pictor Ovidiu Avram: Da, textele lui sunt confirmate acum de descoperirile științifice. Și citit printr-o anumită grilă, este extraordinar de fecund, din punctul de vedere al creativității și al soluțiilor sociale: este inventatorul agriculturii biodinamice, al școlilor Waldorf, un alt tip de educație, care ne cam lipsește la ora actuală.
Reporter: Știu că, pe lângă lupa artistică prin care vedem tablourile dumneavoastră, există și o componentă terapeutică. Practicați de mult timp arta terapeutică. Ce înseamnă terapie și pe ce filon ați venit în direcția aceasta, prin tablouri și prin alte proiecte pe care le aveți în ultimii ani?
Pictor Ovidiu Avram: Destul de complicat, pentru că e o suprapunere de cromoterapie, cristaloterapie, studiu de formă, pornind de la teoria culorii a lui Goethe, foarte draga lui Steiner și cu alt mod de abordare. La vremea aceea, băieții ăștia fiind și puțin inițiați, râdeau puțin de Newton.
Reporter: Ceea ce vedem în tablourile dumneavoastră este o lume dincolo de lumea reală, palpabilă, cea în care trăim noi.
Pictor Ovidiu Avram: Bine ați spus, palpabilă. Modalitatea senzorială este, la ora actuală, absolută. Există sigur ceva, dincolo de senzorial, pe care îl cam ignorăm. În momentul în care eludăm o parte a realității, asta nu înseamnă că suntem realiști.
Reporter: Iar ceea ce nu cunoaștem, dacă este dincolo de orizontul limitat al nostru, ajungem să negăm.
Pictor Ovidiu Avram: Sau dimpotrivă, se ridică chiar o inchiziție în domeniul ăsta, începe vânătoarea de vrăjitoare. Nu ești pe linia asta, deranjezi.
Reporter: Sunteți cunoscut pentru o legătură apropiată cu lumea spirituală, pe care încercați să o aduceți în fiecare dintre tablouri. De ce vă ancorați atât de mult în ea, de ce puneți accentul în toate picturile pe această lume, dincolo de ceea ce vă aduce aproape văzul, tactilul?
Pictor Ovidiu Avram: Arta ar trebui să vindece, nu să smintească! Atunci la toate smintirile contemporane, probabil ceva-ceva trebuie făcut. Mircea Eliade, cred că prin anii 70, spunea că o tehnologizare excesivă nu va face, nu va crea oameni uniformizați sau tehnologizați, ci va crea bestii. Și nu e tocmai viitorul la care visez.
Reporter: Și vreți să păstrați atunci ancora aruncată înspre latura umană, înspre latura aceea sensibila din fiecare dintre noi.
Pictor Ovidiu Avram: Stau să mă întreb ce o să devenim dacă pierdem ancorele astea?
Reporter: Știu că ați fost un apropiat al lui Nicolae Steinhardt. Ne puteți pomeni poate o amintire dragă pe care o aveți cu dânsul?
Pictor Ovidiu Avram: Cred că era prin 82-83, un simpozion interdisciplinar ce are loc la Dej, cu Radu Țuculescu, Săplăcan, Ion Mureșan, multă lume, tot tacâmul. Aveam o expoziție, Nicu (n.r. Nicolae Steinhardt) mi-a făcut vernisajul, deci a fost vorbitorul la vernisaj și a fost interesantă treaba, că așa de mare a fost succesul, că după aceea, toată conducerea UTC-ului a fost destituită.
Zilele trecute am găsit o carte de-a lui Steinhardt, Critică la persoana întâi, în care am văzut o dedicație de-a lui. Uitasem de ea, a fost așa, îmbucurător. El a scris câteva texte despre ce fac, despre lucrările mele, foarte, foarte bune texte, unele dintre cele mai beton texte, vizavi de ce lucrez.
Reporter: Care este modul în care alegeți să pictați? Așa cum spuneam la începutul discuției, sunt multe tablouri în jurul nostru, în diferite etape de execuție, unele începute, altele aproape de finalizare. Lucrați în funcție de cum simțiți chemarea către unul sau altul?
Pictor Ovidiu Avram: Da, da. Și tehnicile le aleg în funcție de dispoziție. Pot fi tehnici diferite, lucrate pe același tablou. Folosesc decupaje, aerograf, role, normal pensule de pictură, dar, de exemplu, foliile de ambalaj, din plastic, cu care reușesc să scot amprente, pe care altfel… Sunt chestii de tehnică, de bucătărie.
Asta mi se trage tot de la nemți, un an am locuit într-o colonie de artiști, în Koln, era o fostă fabrică de lumânări și era o colonie internațională, cu artiști din toată lumea. Și acolo, elementul de coagulare erau o crâșmă și un teatru în mijloc, acolo seara se întâlnea toată lumea, ne cunoșteam…
Reporter: Se întâlneau lumile.
Pictor Ovidiu Avram: Da, sigur. Într-o vreme am început să îmi practic și eu meseria de vindecător de mâțe și de câini, deci de animale de companie. Nemții nu se dădeau pe mâna unui străin, ca să îi vindece pe ei, dar cu animalele mai făceau experimente. Și după o serie de succese, sigur că nu cu lucrările am devenit mai cunoscut, ci cu vindecarea pisicilor.
Sigur, astea mergeau în paralel cu studiile legate de unda de formă, de frecvențe, care au o istorie grea, merg până la Platon, Fibonacci. Nemții chiar se preocupau de geometrie, dar din păcate geometria sacră este foarte puțin abordată în învățământul artistic.
Reporter: Cum legați, în concepția dumneavoastră, ceea ce înseamnă materia și emisia de energie, cu cealalaltă lume, cu lumea aceea spirituală, prin intermediul căreia, spuneți deseori în interviuri, că pe calea aceea vine inspirația, muza, că sunteți doar un instrument care doar transpune pe pânză.
Pictor Ovidiu Avram: Tiparele vin din lumea spirituală. Dacă ne uităm la toate sistemele care au încercat să explice lumea, sistemele religioase, Eliade, Culianu, revelau faptul că sunt niște tipare care vin din lumea spirituală și pe care materia le îmbracă. Formele fundamentale vin din lumea spirituală.
Reporter: Dacă facem câțiva pași înspre începuturile carierei dumneavoastră, știu că vă trageți din Teiuș și trenurile, gările, nu v-au fost străine. De aceea, locomotiva cu aburi se regăsește ca un leit-motiv, în multe dintre tablouri. De ce v-ați atașat atât de tot ce înseamnă trenuri?
Pictor Ovidiu Avram: Păi la atâta navetă….
Interviul complet este disponibil mai jos: