Poze în premieră cu Liviu Dragnea înconjurat de prietenii Vasile Dâncu și Doru Bușcu, deasupra unui tort cu minioni. La 5 ani după, întrebarea este cine a fost Felonius Gru?

Dacă tot e plictiseală în spațiul politicii românești, și dacă am înțeles cu toții deja și acceptat deja că PSD trebuie să stea ca Moise în deșert și să împrăștie 4 ani în van sămânța reformei, în timp ce Klaus apare izbăvitor și retrimite poporul pesedist înapoi în surghiunul urii, m-am gândit că n-ar fi rău să depănăm niște plăcute amintiri.

Imboldul de-a umbla în raftul minții și-n folderul Iphone-ului mi-a fost dat azi la vederea paginii 1 a săptămânalului Cațavencii, una genială, absolut genială, în care Marcel Ciolacu și conducerea partidului o iau fin de tot la mumu chiar de la ziarul condus de Doru Bușcu. 

Cea mai stridentă ironie în exercițiul photoshopic al pamfletului vizual îl țintește pe Vasile Dâncu, profesorul, sociologul și, de sâmbătă, președintele legitim al Consiliului Național al PSD, culmea, fost prieten cu Doru Bușcu. 

Să nu considerați acest pamflet vizual un act de trădare a prieteniei pentru Vasile Dâncu din partea lui Doru Bușcu. Libertatea editorială, deși e greu de înțeles de către unii acest lucru, este mai presus decât facturile încasate de la PSD de către Bușcu sau Vasile Dâncu, spun asta pentru că și pentru mine, care am încasat bani de la PSD, în vremuri în care nu dețineam funcții politice, libertatea editorială de a-l critica pe Liviu Dragnea sau pe alți lideri mai mici din PSD a existat. Doar că, deși am 41 de ani, o vârstă apreciabilă pentru un jurnalist de investigații care face meseria asta de la 18 ani și care încă  nu a murit de cancer sau infarct (mai am timp), nu încetează să mă fascineze felul în care se alterează constant natura umană, felul în care prieteniile se încheagă și se distrug și, mai ales, felul în care bărbații se pot iubi mai presus decât sexul și sufletul, legați de liantul puterii. Puterea e însă ca orgasmul bărbaților, scurt, oh, prea scurt, și, dacă nu știi să te protejezi, te lasă borțos moral pe viață! 

Suntem în anul 2015 și capodopera de desene animate Despicable Me (Minions) a avut un succes năucitor, culmea, mai mult în lumea adulților. Minionii, caractere ficționale, haioase, incapabile să vorbească și, deci, fără posibilitatea de a fi auzite, comportându-se copilărește, seamănă cu noi, pulimea. Minionii sunt poporul român, folosibil și folosit de diverse partide, manipulabil mai dihai ca o sectă de baptiști ce văd un extraterestru coborând din ceruri. Și, în film, pe bune, ca și în viață, tot pe bune, minionii ajung să fie recrutați și să lucreze pentru cele mai demne de dispreț personaje - pentru ticăloși, hoți, infamii bandiți, printre care și Felonius Gru, poate cel mai demn de dispreț personaj. 

Suntem în 2015 și Liviu Dragnea își sărbătorește ziua în fața tortului, zâmbește relaxat înconjurat de două personaje, de doi apropiați, cu adevărat apropiați: Geniul și Prietenul. Geniul e Doru Bușcu, care îi dă sfaturi lui Liviu, abia ales președinte al PSD, și căruia îi prevede un mare viitor. Prietenul, cu P mare, este Vasile Dâncu, omul căruia Liviu i se confesează ca un frate, așa cum și Liviu este fratele pe care Vasile nu l-a avut. În fața lor, oameni ce, la un moment dat, în doar câteva luni vor începe să conducă și să fasoneze România, un tort absolut haios cu niște minioni simpatici supervizați de la înălțime de infamul Gru. 

Dacă ar fi să fim măgari, pe profesorul Dâncu l-am asemui cu Professor Flux, care, în desenul animat, își este și minion, dar sieși își este și stăpân. Dacă ar fi să fim porci, pe Doru Bușcu l-am asemui cu Herb Overkill, inventatorul care creează diverse arme, poate chiar și de manipulare. 

Deși au trecut atâția ani de atunci și, chiar dacă astăzi știu mai multe și mă răsfăț că sunt puțin mai înțelept decât atunci, încă nu îmi dau seama cine o fi cu adevărat infamul Gru. De ar fi fost Liviu infamul Gru, nu ar fi ajuns la pârnaie, părăsit de prieteni și de propriul său partid. Înseamnă că infamul Gru e încă deasupra noastră, atât de sus încât noi nu îl putem zări, iar el, din înălțimea ticăloșeniei, continuă să ne manipuleze prostia izbăvitoare, oricine am fi, orice am fi, oricare am fi: ciolaci, minioni, dânci, Maiori, colonei, acoperiți spre înafară și descoperiți spre înlăuntru. 

Ați ascultat emisiunea „Noapte bună, minioni!”, urmează știrile: „Vasile Dâncu a anunțat azi că PSD ia în calcul inițierea unei noi moțiuni de...”

Adauga comentariu