Toate animalele, cu exceptia porcului de Guinea, a liliacului vegetarian si a primatelor, sintetizeaza vitamina C. Cantiatea produsa variaza de la o specie la alta, dar in unitati de masura echivalente speciei umane, se situeaza de obicei intre valori de 1000 mg si 20000 mg pe zi. Majoritatea locuitorilor din tarile industrializate consuma in mod curent mai putin de 100 mg zilnic. In urma cu 40 de milioane de ani, stramosii nostri si-au pierdut capacitatea de a sintetiza vitamina C din glucoza; in consecinta, astazi noi depindem in totatlitate de sursele alimentare.
Scorbutul, deficitul de vitamina C
Aceasta mutatie genetica a survenit probabil din cauza cantitatii suficiente de vitamina C continuta de alimente. Intr-adevar, hrana inaintasilor nostri, bogata in fructe si alte produse vegetale, furniza cu usurinta cateva grame pe zi. Cand insa oamenii primitivi au migrat din regiunile tropicale pentru a se stabili in alte zone ale globului (in special in era glaciara, cand vegetatia era extrem de saraca), riscu de a face scorput (deficit de vitamina C) a crescut foarte mult.
Scorbutul este o afectiune fatala, caracterizata prin distrugerea tesutului conjuctiv care reprezinta un liant pentru structurile intregului organism. Acidul ascorbic (vitamina C) are un rol esential in sinteza colagenului si a elastinei, care asambleaza tegumentele, membranele celulare si celulele insele.
Primele semne prin care se manifesta scorbutul sunt sangerarile, consecinte ale ruperii vaselor de sange: peretii lor suporta presiuni mai mari decat oricare alta structura din organism, datorita fortei cu care este pompat sangele prin ele. Pierderile de sange datorate scorbutului au decimat echipajele vaselor ce starbateau oceanele in secolele trecute. Este, asadar, de la sine inteles ca decesele provocate de scorbut au afectat si specia umana, in special pe parcursul sutelor de ani din era glaciara.
Cum am supravietuit?
Dupa spusele dr. Linus Pauling si ale dr. Mattias Rath, s-ar putea sa ne fi dezvoltat capacitatea de a depozita grasimile de-a lungul peretilor arteriali, cu scopul de a-i proteja de distrugeri si sangerari si de a ne creste sansele de supravietuire intr-o perioada in care acidul ascorbic era deficitar.
Un alt grup de proteine, care in mod normal se acumuleaza la nivelul leziunilor vasculare pentru a le repara, este constituit din fibriogen si apoproteine. Lipidele si apoproteinele se combina si formeaza lipoproteina “a” care, daca se gaseste in exces, se considera a fi un predictor infailibil al riscului de imbolnavire la nivelul aparatului cardiovascular.
Lipoproteina “a” are capacitatea de a reparaarterele fisurate sau deteriorate dar, pe de alta parte, ea mareste si riscul de boala cardiaca, prin formarea de depozite pe peretii arteriali. Se pare ca aparitia lipoproteinei “a” constituie o replica genetica la eventualitatea unui deces prin pierderi excesive de sange. Ar fi putut fi acesta un mod natural de protectie in fata scorbutului ce punea viata in pericol? S-a estimat ca la maimute perioada necesara aparitiei lipoproteinei ‘a” coincide cu momentul in care, dupa toate probabilitatile, primatele si-au pierdut capacitatea de a sintetiza vitamina C.
Deficitul de vitamina C si boala cardiovasculara
Absenta totala sau cantitatile insuficiente de vitamina C duc la cresterea nivelurilor sanguine ale colesterolului, trigliceridelor, LDL-ului “rau”, ale apoproteinei “a”, lipoproteinei “a” si a scaderii valorilor HDL colesterolului. Posibilitatea ca toate aceste efecte sa fi coincis intamplator, in absenta unei legaturi intre ele, este extrem de mica. De aceea s-au facut cercetari mai amanuntite.
O ipoteza ar fi aceea ca, in timpul lunilor de vara, cand aportul de vitamina C era suficient, productia crescuta de HDL colesterol inlatura excesul de colesterol din sangele oamenilor primitivi. Pe langa acest efect, vitamina C contribuie la diminuarea supraproductiei de colesterol si stimuleaza o enzima-cheie care il converteste in saruri biliare (necesare procesului de digestie). Toate aceste actiuni au drept rezultat reducerea numarului de depozite aterosclerotice nedorite.
Rezultatele unui studiu au demnstrat ca administrarea zilnica de 500 mg de vitamina C a redus incidenta placilor de aterom (depozite aterosclerotice) intr-un intervala de mai putin de 6 luni. Aceasta teorie explica si de ce infarctele de miocard si accidentele vasculare cerebrale survin cu precadere iarna, mai putin primavara sau vara, anotimpuri in care acidul ascortic este crescut.
Vitamina C, un posibil medicament al bolilor cardiovasculare
Exista date certe care atesta faptul ca unii oameni, cu trigliceride, colesterol sau ambele marite au, in realitate predispozitie genetica in aceasta directie. Deficitul de vitamina C pune in evidenta o asemena predispozitie, aparuta pentru a ne proteja arterele de efectele scorbutului.
Angiopatia diabetica si homocisteinuria sunt alte doua exemple de boli cardiovasculare cu substrat genetic. In cazul diabeticilor, cantitatea mare de glucoza din sange interfereaza cu aportul de vitamina C si accelereaza leziunile degenerative arteriale. Un supliment de vitamina C nu numai ca poate preveni aceste probleme, prin cresterea concentratiei sale in peretii arteraili, dar are si capacitatea de a echilibra proportia dintre glucoza sanguina si insulina.
Homocisteinuria reprezinta o alta afectiune genetica cauzata de acumularea in exces a hocisteinei, care este toxica pentru organism. Depozitele de homocisteina afecteaza intregul aparat cardiovascular – 60% dintre pacienti prezentand semne clinice de boala cardiaca inca inainte de a implini 40 de ani. Cu riscul de a repeta, subliniem ca vitamina C poate preveni aceste efecte, precum si alte complicatii ale bolii, prin interventia sa corectoare asupra metabolismului homocisteinei.
Daca deficitul de vitamina C se dovedeste a fi o cauza importanta a afectiunilor cardio-vasculare la om, suplimentele de vitamina C vor deveni tratamentul universal al acestor boli. Se vrecomanda doze zilnice cuprinse intre 5 si 20 g de vitamina C, in asociere cu aminoacidul L-lizina. Dovezile epidemiologice si clinice sunt convingatoare intr-o masura rezonabila.