Luana Șeu e o tânără actriță, ce la numai 17 ani a avut șansa de a își pune în valoare talentul pe scena Teatrului Național Cluj, în spectacolul ,,Când un mim iubește luna”. O mare parte din copilăria ei a fost acaparată de dansul sportiv, iar adolescența de teatru. Pe viitor își dorește, și are șansa concretă, de a se realiza ca actriță de film.
Luana e foarte tânără și în același timp foarte matură în gândire, e o fată frumoasă, pentru care nu vorbește doar frumusețea. Sociabilă și dezinvoltă, își povestește viața, pasiunile și convingerile, alegându-și cu grijă cuvintele, cu expresivitate și inteligență. Luana Șeu va fi o artistă charismatică, ce cu siguranță ne va încânta, în viitorul nu foarte îndepărtat, pe micile – marile ecrane și pe marile scene.
Marea artă a studiat-o de mică
Luana Șeu s-a născut în Bistrița, părinții dorindu-și ca fiica lor să facă artă de mică. Așa că s-a înscris la Liceul de Muzică ,,Tudor Jarda” din localitatea natală, unde a studiat timp de 8 ani pianul și 2 ani flaut și canto. A continuat apoi pe linia pasiunii sale artistice, dar alegerea Liceului de Coregrafie si Arta Dramatica ,,Octavian Stroia”, din Cluj, secția de teatru, a fost o pură întâmplare:
,,Eram în avion cu mama, mergeam spre Frankfurt, și era momentul acela când elevii trebuie să își pună opțiunile pentru liceu. Eu voiam foarte tare să rămân în Bistrița, pentru că țineam foarte mult la prietenii mei. În avion am găsit o revistă care promova Liceul «Octavian Stroia», mama a rupt pagina respectivă, a pus-o în buzunar și a păstrat ideea pentru mai târziu.”
Când a venit momentul să opteze pentru un liceu, mama i-a sugerat fiicei să aleagă Clujul. Prima reacție a Luanei a fost ,,un NU mare”, pentru că se temea de un nou început. În orașul ei se simțea bine și evita ieșirea din zona de confort, până când a mers la probe, la liceu, și a intrat cu medie foarte mare, 9.90:
,,Și momentul acela a fost ca și când am vizualizat că Dumnezeu îmi deschide o portiță și eu trebuie să accept, că dacă nu, l-aș supăra – asta am avut eu în minte atunci.”
Luana a fost crescută foarte strict de părinții ei, care voiau ca fiica lor să se realizeze în viață. Așadar, copilăria i-a fost dominată de ore, zile și ani de pregătire în domeniul artistic. Pe lângă studiul la pian, a făcut și dans sportiv de performanță timp de 6 ani. Weekendurile le petrecea la concursuri, iar în timpul săptămânii stătea ,,închisă” într-o sală de dans, timp de două ore pe zi. Asta a educat-o într-un spirit al responsabilității, conștientizând-o totodată că toată viața va trebui să muncească pentru a obține performanțele pe care și le dorește.
De altfel, lucrul care o ținea cel mai tare legată de Bistrița era dansul:
,,Eram atât de absorbită de gustul de a câștiga, încât ideea că ar fi o șansă să renunț la dansul sportiv mi se părea inexistentă. Nu puteam să concep să îmi las partenerul și să îi distrug și visul lui, și al meu. Am crescut împreună, mergeam împreună la toate concursurile, eram ca frații.”
,,În viață și singur trebuie să lupți”
După ce a intrat la liceu, Luana a realizat că viața nu poate fi doar un vis al copilăriei în pași de dans, alături de partenerul ei, ci că ,,în viață și singur trebuie să lupți”.
La Cluj, cel mai tare o speria inițial gândul de a sta la internat, dar s-a acomodat foarte repede cu noul mediu și cu ideea ,,de a împărți totul cu toată lumea, de a avea mereu oameni în jur, și de a te bucura de tinerețe.” De la începutul liceului, împreună cu alte trei colege, Sabina Lazăr, Teo Cociș și Andrada Oltean, Luana a format și o trupă de muzică, Wings, o trupă ca o familie:
,,Lângă aceste fete am simțit ce înseamnă unitatea, onestitatea și prietenia adevărată.”
La ,,Octavian Stroia”, de arta dramatică s-a îndrăgostit ,,la prima vedere”:
,,Am înțeles că este singura artă care cuprinde tot ce am învățat eu până atunci: muzică, dans, și era momentul – simțeam că venea momentul meu.
În primul an în clasa de teatru te imaginezi atât de mic, într-o sală atât de mare! Ești înconjurat de atâtea talente, care vor să facă aceleași lucruri, care vor să facă ce vrei să faci și tu, și realizezi că nu ești pregătit să te vadă și ceilalți. E un proces foarte îndelungat până când ajungi să spui cu tărie că ești pregătit să demonstrezi tuturor că tu ești bun.
Acum, eu fiind la sfârșitul celui de-al doilea an, pot spune cu mâna pe inimă că nu mi-am greșit vocația. Am învățat în acești doi ani să mă cunosc, atât pe mine, cât și «cel mai înfricoșător» loc pentru un om de rând – scena.”
Un mim ce iubește luna i-a oferit șansa de a ajunge la cer
Mentorul Luanei în ceea ce privește teatrul este Silvius Iorga, actorul Teatrului Național de la care tânăra artistă a învățat să-și iubească meseria cu adevărat, rămânând fascinată cu câtă iubire și devotament îi vorbea Silvius despre teatru.
Încă din primele ore, actorul a văzut entuziasmul și pasiunea cu care Luana și colega ei, Andrada Oltean, vor să îmbrățișeze această artă, le-a remarcat curajul și dorința de a învăța de la el tainele acestei meserii, așa că le-a oferit șansa de a își trăi visurile, pe scenă:
,,Am fost niște norocoase”, consideră Luana, ,,am avut extrem de multă încredere în acest om, și se pare că Dumnezeu ni l-a adus în drum cu un scop. După ce am lucrat cu el timp de un an, a considerat că suntem pregătite să vedem exact cum este să guști aplauzele și privirile însetate. A fost conștient că mai avem atât de multe de învățat, dar totuși ne-a oferit această șansă, ne-a introdus în spectacolul său, «Când un mim iubește luna», spectacol pe care îl avusese înainte, dar căruia simțea că îi lipsește ceva. Noi eram acel ceva: masca albă și masca neagră. Eu și Andrada Oltean o să-i mulțumim toată viața pentru că ne-a arătat – fiind conștient că suntem începătoare – ce înseamnă să fii actor.”
Viitoare actriță de film
Acel prim spectacol i-a oferit Luanei foarte multă încredere în forțele proprii și astfel și dorința ei de a deveni actriță de film a început să ardă mult mai puternic. În vara anului 2014 a mers la un curs de actorie la București, la Ruxandra Ion TV & Film Academy, unde a fost introdusă cu pași mici în lumea filmului.
Spre surprinderea ei, acest curs i-a adus nu numai o experiență inedită și șansa de a cunoaște mulți oameni valoroși, ci și un contract cu agenția Ruxandrei Ion, de a începe să lucreze la proiectele ei (Ruxandra Ion e producătoarea faimoaselor telenovele ,,Aniela”, ,,Lacrimi de iubire”, ,,Numai iubirea”, ,,Pariu cu viața”).
Această oportunitate a determinat-o pe Luana să decidă că trebuie să facă pasul următor, cel de a vedea cum este să trăiască ,,în jungla de beton, la București”. Acum are 17 ani și nu îi mai este frică de un nou început, așa cum i-a fost când a cunoscut Clujul, la 15 ani. Se simte mai pregătită ca niciodată, și în interiorul ei arde o flacără a tinereții și a vitalității, de care vrea să se bucure și să profite la maxim:
,,Vreau să îmi petrec jumătate din viață muncind în actorie de film, iar apoi să pot să mă bucur de eleganța și frumusețea scenei de teatru. Vreau să mă concentrez pe partea de film, să încep să câștig banii mei și să le demonstrez persoanelor care spun că dacă ești actor, vei muri de foame, că nu e așa.
Am o dorință atât de bine construită! Deși sunt foarte tânără și am mult, mult timp înainte, o să profit de fiecare secundă pentru a clădi acel vis la care fiecare actor probabil că visează: de a fi fericit, de a juca și de a trăi prin propria artă!”
Clujul a reprezentat astfel pentru Luana o rampă de lansare pentru o viitoare carieră de actriță. De când a ajuns în acest oraș a avut mereu principii și obiective bine puse la punct, de la care până acum nu s-a abătut, considerând că în acest mod a reușit să realizeze mai mult decât și-ar fi putut imagina. Și sportul practicat întreaga copilărie a fost un mare plus în domeniul pe care și l-a ales, deoarece prin sport a învățat cum e să pierzi, cum e să câștigi, ce înseamnă competitivitate și cât de mult trebuie să muncești ca să poți să ajungi sus, plus un lucru extrem de important:,,ce oameni te învață să pierzi și să câștigi”.
În primul rând, Luana e o persoană luminoasă
Artistă de mică și o viitoare mare actriță, Luana nu putea să aibă ca hobby decât un alt domeniu artistic, fotografia:
,,Sunt pasionată de fotografie. Am avut norocul ca părinții să mă susțină în orice domeniu am ales să excelez. Fotografia am început să o practic de la 14 ani. Am fost atât de fascinată de faptul că oamenii pe care îi pozam deveneau din ce în ce mai încrezători în propria piele și începeau să se iubească pe sine! Acest lucru mă făcea fericită și îmi aducea un sentiment de împlinire.”
Luana se definește în primul rând ca fiind o persoană luminoasă, sociabilă, atentă la detalii, extrem de curioasă și de perseverentă. Simte o adevărată plăcere de a lupta pentru ceea ce își dorește cu adevărat și manifestă o puternică pasiune pentru tot ce prezintă mister. În plus, o atrag lucrurile exclusiviste:
,,Dacă toți pot să cunoască sau să aibă, sau să știe un anumit lucru, eu nu îl mai vreau, așa că îmi doresc să am în jurul meu doar oameni frumoși, inteligenți, oameni de la care pot să învăț și pe care să pot să îi învăț.”
O tânără artistă, așadar, care a știut întotdeauna ce a vrut de la viață și care prin muncă, talent și tenacitate, până acum a și reușit. Ea vrea să dovedească în viitor că din visuri se poate trăi, că va fi capabilă să se susțină din pasiunea sa actoricească și că va putea străluci, și pe scenă, sau pe platourile de filmare, și în același timp și-n viața cotidiană. Luana e o tânără speranță, plină de speranțe, pe care vrea – și poate – să le transforme în realitate.
foto: Paul Dolean, Nicu Cherciu, Raluca Cozma Photography