Povestea tumultoasă de viață a lui Paul Siserman, fostul concurent de la MasterChef

Paul Siserman e un luptător. La cei 38 de ani împliniți, clujeanul cunoscut publicului larg mai ales pentru participarea la MasterChef, a avut o viață plină, cu suișuri și coborâșuri, navigând mereu în ape dificile și tulburi, încă de la 19 ani, când, după o ceartă dură cu tatăl său, a fost alungat din casa în care nu s-a mai întors niciodată, luând viața în piept încă de atunci și luptând să devină cea mai bună variantă a sa.

Viața lui Paul Siserman bate de departe filmul. Dat afară din casă, a plecat în armată, a intrat la facultate, dar nu a putut-o absolvi, neavând susținerea morală și financiară necesară. A plecat în Italia, unde, după 8 ani de muncă asiduă, a ajuns de la om bun la toate, manager într-un local. S-a întors în țară pentru a ajuta la deschiderea unei afaceri al cărei manager trebuia să devină, dar afacerea a picat și s-a trezit din nou fără nimic. S-a căsătorit, i s-a născut o fetiță. Și-a deschis un bar în Cluj, apoi un restaurant, cu care a luat țeapă. A luat-o din nou de la capăt. A participat la MasterChef. Acum are planuri mari și vrea să își deschidă un nou restaurant, pe lângă alte proiecte și preocupări inedite legate de arta culinară. Toată viața a făcut arte marțiale. E vânător. E o persoană altruistă, ce îi ajută pe cei aflați în nevoie, nu doar de sărbători, ci și în restul timpului. Plănuiește să deschidă o tabără pentru copiii bolnavi la Răchițele. Toate astea pornind de la zero, doar cu sprijinul soției, ce i-a fost alături de la început (s-au cunoscut la 17 ani), și a credinței în divinitate. Paul Siserman e, fără doar și poate, o persoană excepțională, cu o viață ieșită din comun.

La 19 ani tatăl său l-a dat afară din casă și nu s-a mai întors niciodată

Siserman e clujean adevărat, crescut în Mănăștur. Acolo a locuit până la 16 ani, după care s-a mutat în Grigorescu. Liceul l-a făcut la ,,Industrial 9”, profilul de electrotehnică industrială, iar imediat după absolvire a lucrat un an la CUG:

,,M-a băgat taică-meu repede-repede să fiu electrician electronist. Apoi m-am certat cu el urât de tot și am fost dat afară din casă. Nu m-am întors niciodată la ei, aveam vreo 19 ani.”

Între timp, Paul a dat admitere la Școala Postliceală (informatică) și la Drept, unde a intrat la buget, pe locul 36 din 52. Nu a reușit să termine niciuna fiindcă nu a avut susținerea necesară din partea părinților, fiind deja nevoit să înceapă să se întrețină singur.

Imediat după ce a plecat de acasă a făcut armata la jandarmi la trupele speciale de intervenție, fiind ulterior transferat la SRI la poșta secretă militară, unde erau aleși doar cei mai buni dintre jandarmi.

Aventura vieții sale în Italia

După ce a terminat armata a avut o perioadă în care a lucrat prin mai multe localuri din Cluj, de la barman, la om de ordine, apoi a plecat în Italia:

,,În Italia am început de la tuttofare, în sensul de «bun la toate», cărat saci de ciment, spălat vase... eu meseria o știam de aici, și chiar mi-a plăcut, și acolo, încet-încet, de la condiția de tuttofare, am ajuns încât ziua lucram ca ajutor de ospătar, apoi ospătar, și noaptea ca om de ordine la night club-uri. Apoi am renunțat la viața de noapte și m-am apucat și m-am dedicat întru totul părții de restaurant și acolo am avansat de la ospătar la șef de sală, de la șef de sală, pizzar, de la pizzar, șef de sală și apoi manager; asta în ani, că am stat aproape 8 ani în Italia, din care vreo 5 ani de zile în același loc, în același restaurant.”

La un moment dat, un văr mai îndepărtat al proprietarului complexului turistic unde lucra i-a propus să vină în România ca și manager la o multinațională, care avea în proiect construirea unui abator în județul Constanța, în localitatea Castelu.

După un an și jumătate de umblat după obținerea tuturor aprobărilor, o bancă din România le-a cerut investitorilor un aport suplimentar de capital, ei văzând această cerere ca rea-voință și renunțând astfel la proiect.

S-a reîntors la Cluj, unde viața i-a rezervat noi și noi surprize

Siserman a rămas din nou descoperit. Își lăsase locul de muncă din Italia, care era foarte bine plătit, pentru un alt potențial loc de muncă, mai bine plătit, în România, care însă nu s-a mai concretizat:

,,Am luat-o rău, pentru că am rămas și cu un rest de plată destul de mare al salariilor, pe care nu le mai primisem de 6-7 luni, așa că am intrat într-un proces cu firma respectivă, ca să-mi recuperez tot, proces care s-a terminat favorabil pentru mine, și am venit la Cluj. În Italia nu mai aveam ce căuta, că doar nu îmi țineau ăia locul ocupat! Între timp soția mea a rămas însărcinată și a născut o fetiță, care acum are 6 ani; e sufletul meu! Fetița e pentru mine cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat vreodată, sau care am crezut că mi se va întâmpla vreodată în viață.”

Întorcându-se acasă, și-a reluat și antrenamentele de kyokushinkai, pe care le întrerupsese deja de 5 ani, și și-a deschis un bar în Mărăști, Uncle Jack, după porecla sa din Italia, unde prietenii îi spuneau Puiu, sau Jack.

După doi ani, vrând să progreseze, a vândut barul și și-a deschis un restaurant în Centru, pe Iuliu Maniu, House of Jack. Restaurantul era visul său, așa că a investit în amenajarea localului economiile sale de-o viață, însă, persoana care i-a închiriat spațiul nu avea de fapt dreptul de închiriere, așa că Siserman s-a trezit într-o zi cu o scrisoare de la Primărie prin care era înștiințat că spațiul se va retroceda proprietarului de drept, pierzându-și astfel agoniseala de o viață:

,,La început m-am cam speriat că restaurantul a mers rău, rău de tot, apoi a început să urce și pe când a început să meargă și speram că s-a întors iar soarta și speram să reușesc să scot capul din nisip, am primit lovitura că se retrocedează spațiul proprietarului și că acea persoană nu avea de fapt dreptul de subînchiriere.”

Între timp, fiindcă o nenorocire nu vine niciodată singură, timp de 4 luni a trăit un coșmar, fiica sa fiind suspectată de a fi bolnavă de cancer de ficat, suspiciune infirmată ulterior:

,,Am fost cu ea în Belgia, în România, pe la tot felul de doctori și mi s-a confirmat până la urmă că e de fapt o malformație a ficatului, dar doctorii de aici din Cluj erau să o omoare... e de fapt sănătoasă, și asta e cea mai mare bucurie.”

,,Uitați, așa trebuie să arate o farfurie de Master Chef!”

Restaurantul l-a închis în iunie-iulie 2014, pe când deja plecase pentru probe la MasterChef, unde preselecțiile începuseră din luna mai:

,,În luna mai am participat la primele preselecții la MasterChef, am fost chemat la București undeva prin luna iunie, unde m-am întâlnit față în față cu chef-ii, cu jurații, pe care se pare că am reușit să îi impresionez, pentru că a fost prima farfurie despre care au zis că așa trebuie să arate o farfurie de MasterChef; au ieșit toți după mine afară să mă felicite, au scos farfuria și au zis: «Uitați, așa trebuie să arate o farfurie de Master Chef!», ceea ce a fost impresionant.

De acolo a început aventura care a durat aproape 3 luni și din care eu zic că am ieșit cu capul sus, renunțând să mai concurez din cauza dezamăgirii pe care am avut-o vizavi de unele aspecte din interiorul show-ului.”

După participarea la MasterChef viața lui Paul Siserman a început să se schimbe, fiindcă emisiunea i-a dat posibilitatea de a își face cunoscută pasiunea și modul său propriu de a aborda arta culinară.

Pasiunea și-a descoperit-o în Italia, pentru că acolo avea posibilitatea atât financiară, cât și materială - instrumentar și produse de calitate, cu care putea să lucreze și să abordeze ,,altfel” arta gastronomică:

,,In Italia am putut să încep efectiv să fac artă, și nu pur și simplu să pun mâncarea în farfurie, și s-a înfiripat o relație între mine și arta culinară, și deja privesc cu un ochi critic, când văd ceva în farfurie.”

După ce a ieșit din show, a format o echipă cu mai mulți pasionați și profesioniști, printre care și celălalt concurent de la MasterChef, Tudor Marcu, alături de care organizează și participă la evenimente culinare și se ocupă de meniurile restaurantelor din Cluj care le solicită serviciile:

,,Schimbăm, producem și construim noi meniuri pentru restaurantele din Cluj. Am fost solicitați până acum de 3 restaurante, la care le refacem meniul, plus evenimente la care suntem solicitați în toată țara.”

Un nou restaurant, în care va găti cu sufletul

Siserman a deschis și un bar în Mănăștur, The Rivals, din luna august a anului trecut, iar acum încearcă să pună pe picioare un nou restaurant, în care intenționează să gătească el și în care vrea să le arate clienților ce înseamnă a găti cu pasiune, și nu din obligație, a găti cu sufletul și nu cu mâinile. Își dorește să reușească să creeze un restaurant care ar putea să se ridice la pretențiile unuia cu stea Michelin, deși noi nu avem încă infrastructura necesară pentru a putea accede la un astfel de anuar.

E pasionat de arte marțiale, de vânătoare și de fiica sa

Pe lângă arta culinară, Paul Siserman mai e pasionat și de artele marțiale. Practică kyokushinkai de 22 de ani, iar acum participă la antrenamentele susținute de Sensei Radu Bolojan, la sala de la Cluj Arena:

,,Am început în Mănăștur la Liceul 8 de atunci, apoi la Generală 15 în Grigorescu, a fost o perioadă în care, printre altele, m-am format ca om, pentru că artele marțiale nu înseamnă numai, hai să ne batem, și, hai să facem antrenament fizic, ci e și o cale de urmat în viață, un mod de viață, de aia îi spune Calea Bushido, calea samuraiului, fiind un mod de a trăi – te învață să trăiești, să respecți multe.”

Atunci când nu se luptă cu brațele, Paul trage cu arma, fiindcă mai e și vânător. Are permis de portarmă și două arme, una semiautomată și o carabină. Iar când nu își vânează visurile, vânează iepuri, rațe, vulpi, ciori, chiar și lupi și mistreți.

Cea mai mare pasiune a sa e însă fetița, Paola, pentru care încearcă să fie un părinte model:

,,Când apare ea se luminează totul și dispare absolut orice altă chestie, dacă nu sunt o persoană model, încerc să fiu un părinte model. Adică, dacă am lacune și scăpări, ca și persoană, ca și om, sper din tot sufletul să fiu un model ca și părinte: încerc să îi ofer absolut tot ceea ce are nevoie, și nu mă refer neapărat la modul material, ci la atenție, dragoste, ajutor moral la lecții, cam tot ceea ce mi-a lipsit mie, pentru că mulți părinți cred că dacă îi oferă copilului bani, nu trebuie să stea lângă el, dar copilul simte nevoia să stea cu părintele, să se joace, să râdă, să îl strângă în brațe.”

Cele mai de preț valori sunt sănătatea, familia și credința

Pentru Paul Siserman cele mai importante valori sunt sănătatea, familia și credința. A învățat că acestea sunt cele mai de preț în viață, ,,chestiile materiale” vin și se duc:

,,Poți să ai miliarde, dacă nu ai sănătate, la fel, poți să ai milioane dacă nu ai o familie care să se gândească la tine și când ești bine și când ești rău, iar credința, dacă nu aș fi avut credința, la câte belele am avut în viața asta, ajungeam ori la nebuni, ori nu mai eram.”

Și fiindcă la rândul său a avut o viață grea, empatizează și e impresionat de suferința copiilor, pe care încearcă să îi ajute prin acțiunile sale caritabile. De Crăciun a organizat o acțiune filantropică la Pediatrie I și II și la Centrul de Copii Abuzați din Cluj-Napoca:

,,Mă impresionează fiecare copil care suferă, când văd un copil care suferă mi se rupe inima. Mulți dacă mă văd tatuat, zic, mă, ăsta numai asta nu face! Am pus pozele cu acțiunile mele pe Facebook pentru ca să arăt că se poate, că dacă ai un pic de ambiție poți să aduni oameni. Nu am avut zeci de mii de euro, ci am făcut din puțin, și m-am dus cu niște chestii de care s-au bucurat copiii: o banană, un cheesecake gătit de mine, o carte de colorat...”

Fiecare tatuaj, care induce lumea în eroare, dând impresia unui personaj macho și dur, ce de fapt e uman și sensibil, fiecare tatuaj în parte are o semnificație aparte, simbolizând câte un moment din viața sa, scris cu cerneală pe piele. De acolo vine Inkchef, brandul său – chef tatuat.

Primul tatuaj reprezintă astfel semnul astral al nașterii sale, e un dragon care stă cu aripile deschise, iar din gură îi ies flăcări, care se transformă în părul unei ,,gagici”:

,,Mă reprezintă dragonul, pentru că sunt născut în anul, luna, ziua și ora Dragonului de Foc, 22 spre 23 iulie 1976, la 12 fix, noaptea. Sunt foarte ambițios, foarte orgolios, foarte loial și foarte protector cu persoanele la care țin.”

Și fiindcă ține la copii, acum Paul Siserman are ambiția de a face o asociație non-profit, un proiect de anvergură, pentru care caută susținători, persoane binevoitoare și potente financiar, pentru a construi la Răchițele (pe terenul său de 15 000 de metri pătrați) o tabără pentru copiii cu probleme de sănătate. Cei interesați să îl sprijine pentru materializarea acestui proiect îl pot contacta la numărul său de telefon, care este public, pe pagina oficială de Facebook: Siserman Paul Masterchef/ Inkchef.

O persoană, așadar, care, în ciuda tuturor loviturilor primite din partea vieții, s-a ridicat și a mers mai departe, cu demnitate și curaj. Un om pe care neajunsurile vieții nu l-au deviat de la umanitate ci, din contra, l-au apropiat și mai mult de oameni, de soția, de fiica sa și de toți copiii sărmani pe care vrea să îi ajute. Un exemplu de celebritate ce, dincolo de tatuaje are un suflet, care dincolo de imagine are o poveste de viață, cum puține mai sunt.

Comentarii

Emil

13.01.2015 12:01

Felicitari.Esti un om deosebit. 

Nume

13.01.2015 15:17

Nu vaneaza si sobolani? E plin in Floresti. Cel putin asa sustine ProTv-ul. Nu vorbiti va rog cu Jack sa impuste cativa? Si "ciori" sunt in Floresti daca vrea.

ba tzara

13.01.2015 18:40

ce articol de manelisti din manastur. Cat de incercati mai sunt unii, hai sictir

apropiat

13.01.2015 21:13

Estea adevarat Paul a dovedit pe tot parcursul concursul ca este un om corect, devotat si cu multa experienta. Pacat ca Silviu l-a faultat in cel mai josnic mod. Paul, cunosti ce canta Pitis,,Nu conteaza cat de lung am parul, ci conteaza cat si cum gandesc" Iar eu iti spun ca nu conteaza cate tatuaje ai, important e ca ai demonstrat ca esti un om adevarat si ca alaturi de Tudor ati facut Clujul de cinste.
Felicitari si bafta in tot ceea ce faci.

Bara

13.01.2015 22:20

a fost pizzar? nu credeam, mai ales dupa proba in care a trebuit sa faca un aluat de pizza care nu prea i-a iesit, daca ma gandesc mai bine, nu i-a iesit deloc...

Ursu Iulian

14.01.2015 20:12

Bravo!apreciez oamenii luptatori.VITA E O LUPTA!

stanciu elena

15.01.2015 11:47

Sa de-a d-zeu k viata sa iti fie usoara si sa nu mai fii nevoit sa o iei de la capat niciodata!!!! Dar nu uita: ce te trage in jos, te inalta cat mai sus!!!!
un sut in c...r un pas innainte......succes pe mai departe!!!.......jack!!!

ciubotariu florina

18.01.2015 12:47

joi in Cluj,ai trecut pe langa mine in statie pe Motilor.a fost pt mine o surpriza extrem de placuta sa te recunosc, sa te vad ca pe orice om simplu sa ma bucur de tine.sunt din Huedin si noi v-am urmarit pe tine si pe tudor cu sufletul la gura.atunci cand te-am vazut am simtit ca revad un prieten drag.baiatul meu te stimeaza mult.mult succes in tot ceea ce vei face!

bdk

19.10.2015 23:34

Eu stiam ca artele martiale nu incurajeaza injuratul, vorbitul urât la adresa altor persoane, agresivitatea, grandomania și minciuna. Din cate imi aduc aminte din emisiunea Masterchef le-ai cam "bifat" pe toate. Cand ai dat kix cu restaurantul tu l-ai pus la vanzare sa-l cumpere fraierii care nu stiau ca sunt probleme cu spatiul. Ii fii tu familist, ca nu-i greu sa-i iubesti pe cei apropiati, mai greu e sa-i respecti pe cei pe care nu-i iubesti.

Adauga comentariu