Povestea remarcabilă de viață a prof.univ.dr. Toma T. Mugea, fondatorul Medestet, prima clinică particulară din România de chirurgie estetică

Profesorul universitar doctor Toma T. Mugea este fondatorul Clinicii Particulare de Medicină Estetică – Medestet, prima clinică de acest gen înființată în țară. E un reputat profesionist, cu studii și specializări în străinătate, ce ar fi putut trăi o viață profesională bogată și împlinită în Marea Britanie, dar a ales România, în ciuda tuturor dificultăților specifice unui sistem public de sănătate bolnav. Pentru a evita contaminarea cu mediul nociv al spitalelor publice, a decis să se pună în slujba pacienților prin clinica sa privată unde, în 22 de ani i-au trecut pragul peste 15.000 de persoane, dintre care a operat personal 10.000. 

Deși a fost mereu printre cei mai buni și primul la examenele majore ale carierei sale, nu a avut un parcurs profesional foarte lin, prin natura sa, sistemul medical românesc fiind unul anevoios, atât pentru devenirea unui medic, ca și pentru tratarea unui bolnav. Cu toate acestea, a reușit să-și ducă la îndeplinire toate obiectivele profesionale, a publicat lucrări științifice de referință, iar în prezent e președintele Societății Române de Chirurgie Estetică, președintele Societății Europene de Chirurgie Estetică și membru în 12 societăți științifice prestigioase din afara țării și în 7 societăți științifice naționale. 

În 2001 a obținut medalia ”Outstanding People of the 21st Century” (Cambridge, England), pentru că Toma T. Mugea e un om cu adevărat remarcabil, cu o poveste de viață ieșită din comun.

Decizia de a urma Medicina

Toma Mugea s-a născut la București, unde tatăl era student la Politehnică. Fiindcă familia sa e din județul Brașov, mama din Prejmer, iar tatăl din Făgăraș, Toma Mugea a urmat școala generală și liceul la Colegiul „Andrei Șaguna” din municipiul Brașov. 

S-a decis să dea la Medicină pentru că era foarte bun la matematică, fizică și biologie, și în liceu a participat la olimpiade, la care a ajuns până la faza națională. Însă medicina nu era singura opțiune, pentru că în acele vremuri începuse și producția de elicoptere la fabrica de la Ghimbav și Toma Mugea se simțea atras și de domeniul construcțiilor aerospațiale. Însă, criza energetică globală din anii ʼ70 l-a pus serios pe gânduri cu privire la viitorul unei asemenea meserii, dependentă de sectorul energetic, fluctuant și supus unor riscuri imprevizibile. În plus, făcând practică în uzină, pe clasa a X-a, a realizat că dorința sa de muncă și ritmul propriu de lucru nu se potrivesc celui din fabrică:

„După 6 ore petrecute în uzină eram obosit frânt și am zis că dacă nu ești un inginer foarte bun, să lucrezi în proiectare, lucrezi în fabrică, cot la cot cu muncitorii, și mie îmi era foarte greu, mai ales că de multe ori mă băteau pe umăr și îmi ziceau că ziua e lungă, să nu termin norma, pe care o aveam de făcut, în două ore, să mai trag de timp. Ritmul în uzină era foarte degajat, oamenii erau prietenoși, dar mă vedeau că sunt prea hotărât să muncesc și asta strica ritmul în echipa respectivă.”

Asta l-a făcut să își ia gândul de la inginerie și, după multe nopți de veghe, tânărul, deja cu o gândire matură, ce se gândea la o meserie care să îi ofere o situație materială stabilă, a ajuns într-un final la două variante:

„Ideea era că inginer nu îmi mai doream să devin și atunci mă gândeam ce meserie îmi pot alege, care să îmi asigure mijloacele de trai și să fie căutată în permanență, indiferent de sistemul politic. Sigur că erau niște întrebări grele, la 16 ani, în perioada anilor ʼ70, când Ceaușescu era în plină putere. Și erau două variante: să mă fac preot sau doctor. 

Meseria de preot nu o cunoșteam și nu o vedeam foarte atractivă. Am zis că, să fii medic, în cel mai rău caz ajungi la țară. Or, la țară mie îmi place! Și trăiești în libertate, poți să te califici dacă vrei să progresezi, și așa am ajuns să urmez medicina. Faptul că eram foarte bun la matematică, fizică, chimie, că aveam înclinații către biologie, m-a ajutat mult pentru pregătirea examenului de admitere și am intrat la facultate la București. 

Fiind dintr-o familie cu o situație financiară modestă – nu aș putea spune că trăiam în condiții deosebite, toată lumea muncea – am ales să concurez pe posturile de la Armată, asta însemnând că ei îmi ofereau cămin și o bursă mai mare decât la secțiunea civilă.”

Primul pe țară din 1.500 de candidați la specialitatea chirurgie

În facultate, pe vremea aceea, exista un program de pregătire pentru internat, unde erau disponibile 3 locuri, ca și intern în chirurgie, la un număr total de 600 de studenți. Toma Mugea a obținut un loc în urma concursului de internat, asta însemnând că anul VI de facultate nu mai era obligat să meargă la cursuri, ci participa la mai multe stagii în specialități chirurgicale, iar următorii doi ani, după terminarea facultății, urma să rămână în spital:

„Am lucrat în Spitalul Militar Central, iar după internat am fost admis ca asistent stagiar la Catedra de Chirurgie ce ținea de Spitalul Militar și, după 3 ani ca asistent stagiar la Spitalul Militar Central, în mod normal urma examenul pentru a deveni medic specialist. În urma unor decizii proaste la nivel înalt, influențate de Elena Ceaușescu, Facultatea de Medicină Militară a fost desființată și implicit și poziția mea ca medic asistent stagiar la disciplina Chirurgie și, în situația aceasta, deși aveam mai bine de 6 ani petrecuți în specialitatea chirurgicală în Spitalul Militar Central, a trebuit să iau totul de la zero, să dau concurs de secundariat (acum e rezidențiat), m-am pregătit, m-am prezentat la examen și am ieșit primul pe țară din 1.500 de candidați la specialitatea Chirurgie.”

Tânărul ofițer, medic militar, a ajuns la 30 de ani la Cluj

Fiind militar, locurile pe care Toma Mugea putea aplica erau mult restrânse numeric și singurul post în spital care s-a scos la concurs atunci a fost la Spitalul Militar din Cluj. Așa a ajuns tânărul ofițer, la 30 de ani, la Cluj-Napoca, medic de specialitatea chirurgie generală, în acea perioadă fiind singurul din oraș care avea cunoștințe mai extinse de chirurgie plastică:

„În perioada în care am făcut secundariatul în chirurgie generală la profesorul Alexandru Prișcu la Spitalul Municipal din București, ca urmare a înclinației pe care o aveam pentru îngrijirea plăgilor arse, a traumatismelor mâinii, am fost trimis la profesorul Agrippa Ionescu pentru pregătirea în specialitatea de chirurgie plastică, ca o a doua specialitate pe care am făcut-o acolo, pe o perioadă de un an de zile.

Sigur că la Cluj eram angajat ca și medic de specialitate chirurgie generală, dar am început să mă implic tot mai mult în domeniul chirurgiei plastice, cu rezultate care au devenit cunoscute în lumea medicală locală.”

Demisia din Armată

În perioada în care lucra la Spitalul Militar, Toma Mugea s-a înscris la examenul de admitere la doctorat, în februarie 1989, pe un singur loc scos la concurs la specialități chirurgicale, unde erau 25 de candidați:

„Eu eram singurul din afara Bucureștiului, erau 5 teme scoase la concurs, una dintre ele fiind într-un domeniu care era apropiat de mine și se intitula «Probleme metabolice la arși». 

Sigur că concurența era foarte puternică, colegii foarte bine pregătiți, unii cu rude sus-puse prin Comitetul Central. Examenul a fost foarte dur, trebuia să ai un dialog cu cei 5 profesori corifei ai chirurgiei de pe vremea aceea din București, pe tematica pe care tu ți-ai ales-o să o dezvolți în teză.

A fost o situație foarte delicată, pentru că au fost 3 medici care au răspuns foarte bine și nu au putut fi departajați în niciun fel, unul dintre ei fiind actualul profesor de chirurgie toracică Teodor Horvat, altul era ginerele ministrului Sănătății, și al treilea eram eu. Și, în loc să se dea răspunsul în decurs de o oră de la terminarea examenului, abia după două luni ni s-a comunicat că în loc de un singur post scos la doctorat s-a suplimentat cu încă două locuri și toți 3 am fost admiși. Eu, ca și militar, a trebuit să am foarte multe elemente introduse în dosarul de doctorat, inclusiv acceptul generalului Ilie Ceaușescu, ca să mă pot înscrie la concurs – asta, în situația în care nu se mai dăduse admitere la doctorat de 5 ani.”

După Revoluție, medicul a fost invitat la un schimb de experiență de o lună de zile, de către Societatea Britanică de Chirurgie Plastică, pentru luna iunie, deci în plină atmosferă de exuberanță și deschidere către exterior. Comandantul Spitalului Militar din Cluj de la acea vreme a refuzat să îi dea voie să plece la Edinburgh, unde avea o bursă pe o lună, motivând că „dumneata, tovarășul Mugea, știu că nu o să te mai întorci de acolo”:

„Asta mi s-a spus sâmbăta la ora 12, eu aveam bilet de avion pentru duminică, astfel că am luat un pix și o coală de hârtie de pe masa comandantului și mi-am dat demisia din Armată.”

Experiența dobândită în domeniul chirurgiei plastice, în afara țării

Doctorul Toma Mugea a plecat la Edinburgh pregătit cu tot ce avea nevoie pentru o lună de zile, însă experiența sa în afara țării avea să se prelungească cu mult mai mult:

„M-am dus cu un bagaj destul de voluminos, pentru că știam că într-o lună de zile nu voi avea timp să îmi fac menaj, să îmi spăl, să îmi calc cămăși, deci trebuia să fiu pregătit cu tot ce era nevoie. În afară de asta, aveam un salam de Sibiu, o bucată de slănină și o valijoară cu câteva sute de diapozitive cu lucrările mele.

Într-o lună de zile am putut să văd foarte multe lucruri, am participat la un congres la Belfast, unde am avut o prezentare, și aveam în fiecare săptămână câte o prezentare pe care o făceam în cadrul colectivului Clinicii de Chirurgie Plastică, astfel că ei și-au făcut o impresie despre cunoștințele mele și experiența pe care o aveam.

În luna aceea de zile, profesorul Watson, președintele Societății Britanice de Chirurgie Plastică, m-a sfătuit să aplic în cadrul unui sistem de burse pe care le ofereau pentru cei din afara Marii Britanii. Erau două burse pe an și, cu recomandarea profesorului Watson și a profesorului Agrippa Ionescu, am primit una dintre cele două burse. Bursa însemna 6 luni, în care să fii implicat în sistemul lor de pregătire, echivalent cu situația de medic rezident de la noi, și au rămas chiar surprinși de cunoștințele mele și de experiența în domeniul chirurgiei plastice.”

În cele 6 luni, doctorul Toma Mugea a participat la congrese la Cambridge, la Oxford și a publicat câteva lucrări legate de teza sa de doctorat. În timp ce era la Edinburgh a scris un eseu despre vindecarea rănii arse pe care l-a trimis la un concurs organizat de Societatea Britanică de Arsuri și, din zeci de candidați, lucrarea sa a ieșit pe locul I:

„Surpriza a fost când s-a deschis și anexa plicului să vadă cine e autorul și s-a văzut că nu este british  și că nu e nici membru al Societății Britanice de Arsuri, așa că am fost descalificat. Și pentru că au fairplay-ul pe care l-au promovat în lume, mi-au oferit ca și compensație o bursă plătită pe doi ani, ca medic specialist la Spitalul de Urgență din Birmingham. 

Era ceva nesperat, mult mai mult decât 300 de lire, cât era premiul respectiv, așa că m-am mutat, împreună cu familia, ce m-a însoțit în Anglia, la Spitalul de Urgență de la Birmingham, și acolo am lucrat pe tot palierul, arsuri, chirurgie plastică, reconstrucții la copii, bătrâni cu dizabilități.”

Decizia de a se întoarce acasă

După cei doi ani, deși ar fi avut posibilitatea de a rămâne, medicul Mugea a luat decizia de a se întoarce acasă. Deși cei din spital îi oferiseră toate condițiile pentru a rămâne, stilul de viață britanic nu era unul potrivit personalității sale: 

„Au fost foarte surprinși că nu vrem să rămânem în continuare la ei, deși ne oferiseră toate condițiile posibile ca să ne atragă: stăteam într-un cartier rezidențial, undeva într-o zonă foarte bună a orașului Birmingham, dar, asta a fost. Am organizat o masă cu toți colegii, cu specific românesc, și ne-am întors în țară cu o lună și jumătate mai devreme față de data la care trebuia să se termine contractul, pentru că, timp de doi ani, nu mi-am luat concediu de odihnă, dorind să ajung mai repede acasă.

Am ajuns acasă cu o remorcă plină cu cărți, cu xeroxuri, articole, dosare cu diverse probleme, și când am ajuns la Cluj m-am angajat la Clinica Chirurgie I ca și chirurg generalist. Apoi, mi-am dat examenul și de medic primar și cea de-a doua specialitate recunoscută în chirurgie plastică.”

Profesorul Agrippa l-a invitat pe doctorul Mugea la București, pentru a-l ajuta la repornirea Clinicii de Chirurgie Plastică și Arsuri. I-a promis postul de director medical al spitalului și scoaterea la concurs a unui post de conferențiar pe disciplina Chirurgie plastică:

„Profesorul m-a invitat să locuiesc cu el în casa pe care o avea lângă Spitalul de Chirurgie Plastică și m-am mutat la profesorul Agrippa, am locuit împreună aproape un an de zile. Eram și directorul medical al spitalului, lucrurile mergeau bine, până când în echipa de medici a revenit doctorița Doina Ionescu, fosta soție a profesorului Agrippa Ionescu, la care el ținea foarte mult și care îl părăsise pentru altă relație. Profesorul nu a rezistat în fața sentimentelor care i-au fost răscolite și eu am început să simt o ostilitate din partea doctoriței Doina Ionescu, ce începea să îl dirijeze și pe profesor împotriva mea. La un moment dat i-am spus profesorului că țin foarte mult la el și că nu vreau să ne certăm sau să avem o relație proastă și că doresc să mă întorc la Cluj.”

Între timp, Toma Mugea își dăduse și doctoratul și, revenit la Cluj a realizat, pentru prima dată în partea de est a Europei, cultură de keratocite – stratul superficial al pielii, crescut în laborator.

Pericolele profesiei de medic în sistemul public de sănătate

Revenit ca medic în țară, într-un spital de stat, doctorul Mugea a avut parte de două întâmplări neplăcute, ce l-au făcut să renunțe la a mai lucra în sistemul public de sănătate, un mediu de lucru „foarte periculos”:

„Au fost două întâmplări care m-au făcut să mă gândesc asupra viitorului meu profesional. O întâmplare a fost legată de faptul că, fiind rugat de unul dintre colegii din Spitalul Județean să îi fac o operație de rinoplastie nepoatei lui, i-am zis, da, planificăm, iar medicul anestezist cu care lucram pe secție mi-a spus că el nu îi face anestezia pentru că pacienta nu a vorbit și cu el. Și i-am zis: «Du-te, vorbește tu cu pacienta, eu nu pot să îi zic nimic.»

Medicul respectiv a fost la pacientă și pacienta a fost sfătuită să îi dea niște bani dacă vrea să fie operată. Pacienta a zis: «De acord, dar spuneți-mi cât.» La care, respectivul i-a spus: «Păi, cât i-ați dat doctorului Mugea.» Fata i-a răspuns: «Nu i-am dat nimic și nici nu mi-a cerut nimic.» Primind acest răspuns, respectivului nu i-a venit să creadă și a venit să discute cu mine. I-am zis că ăsta e adevărul și că nu mai sunt de acord să operez. «Nu, că îi dau anestezie, fără nimic», a venit răspunsul lui, dar eu i-am spus că nu mă interesează: «Faptul că tu te-ai gândit că eu fac asemenea lucruri în spital m-a determinat să anulez intervenția chirurgicală.» M-a sunat colegul de la Spitalul Județean, unchiul fetei, să mă roage, dar i-am zis că nu fac operația, fiindcă e vorba de principiu.”

Atunci, în 1993, doctorul Toma Mugea s-a decis să nu mai facă operații estetice numai în privat. În acel an a înființat SRL-ul care se numea Medestet și s-a hotărât să își deschidă o clinică privată. 

Un alt fapt care l-a determinat să meargă pe această linie a fost o întâmplare cu o pacientă care a avut leziuni datorate unei arsuri:

„Și-a pierdut o mare parte din părul capului și sprânceana stângă. Nu era o intervenție care să fie efectuată în regim de urgență, putea să aștepte să fie făcută oricând, dar, fiind tânără, am zis, hai să vedem dacă putem să o ajutăm să îi facem reconstrucție. Cu greu am reușit să îi găsesc un loc, am operat-o, totul a decurs foarte bine, a plecat mulțumită. Vine toamna pacienta, mă caută și îmi spune să îi fac o internare de o săptămână prietenului ei, că trebuie să meargă să își culeagă porumbul. Eu am refuzat să fac lucrul acesta, motiv pentru care, din dorința de a se răzbuna, mi-a făcut o reclamație la șeful Clinicii Chirurgie I, cum că i-aș fi pretins și mi-ar fi adus un sac cu cartofi, o cergă, lucru care nu era adevărat. 

Profesorul de la acea vreme mă cheamă jubilând și îmi pune reclamația cucoanei în față, și zice: «Domnuʼ doctor, aveți grijă cum rezolvați problema!» I-am răspuns că sunt surprins că nu mă întreabă pe mine care e situația și că îi oferă credit sută la sută acestei femei, care nici măcar mulțumesc nu a spus după operație și acum vine să se răzbune pe faptul că nu i-am dat concediu medical prietenului ei.

În momentul acela am zis că mediul în care se lucrează este foarte periculos și cel  mai bine pentru mine este să îmi deschid o clinică în care totul să fie făcut corect, după toate legile fiscale. Acestea au fost cele două momente care m-au determinat să deschid clinica. În perioada aceea nu mai era nimic asemănător, existau policlinici, dar o clinică să se susțină numai din chirurgie estetică nu mai era, aceasta a fost prima.”

Medestet - 15.000 de pacienți în 22 de ani

În 1993 medicul Toma Mugea a creat Clinica Particulară de Chirurgie Estetică – Medestet, respectând toate cerințele de la acea vreme ale legislației și normativelor din domeniul sanitar:

„În 23 august 1993 mi-am făcut prima reclamă în ziar și așa a început aventura aceasta, în ciuda avertismentelor din partea Direcției de Sănătate Publică, că să deschizi un spital în privat, și chirurgical, este imposibil, pentru că sunt foarte multe lucruri de făcut, de obținut aprobări și așa mai departe… Dar am zis, bun, hai să vedem care sunt alea! Și le-am făcut!

După vreo 10-15 ani ne-am extins ca suprafață, ne-am modernizat, am creat rezerve cu unul-două paturi, cu grup sanitar propriu, am deschis colaborarea cu alți colegi de chirurgie plastică și chirurgie vasculară și avem în momentul de față cea mai mare experiență în chirurgia estetică privată din țară. În acești 22 de ani am văzut peste 15.000 de pacienți, dintre care 10.000 operați de mine.”

În 1994 doctorul Toma Mugea a pus bazele Societății Române de Chirurgie Estetică, a organizat primele cursuri, workshopuri de chirurgie estetică, congrese cu invitați de marcă din străinătate. 

În același timp medicul a dezvoltat concepte personale referitoare la chirurgia estetică a sânului și a brevetat un program folosit pentru analiza sânului și obținerea unor recomandări pentru mărirea sânilor cu implante cu volume care se potrivesc cel mai bine, conform cu dimensiunile ideale ale sânului.

Profesor universitar doctor la Facultatea de Medicină și Farmacie din Oradea

În plan științific, Toma Mugea a continuat experiența începută în cadrul Spitalului Militar ca asistent și, locurile fiind închise în Cluj pentru specialitatea de chirurgie plastică, a candidat pe un post de șef de lucrări la Facultatea de Medicina si Farmacie din Oradea, a devenit apoi conferențiar și, din 2002, profesor de chirurgie plastică și estetică.

Lucrările științifice publicate sunt de același calibru și seriozitate ca întreaga sa activitate profesională:

„Am publicat prima monografie de agresiuni termoenergetice, o carte de 300 de pagini cu caractere de 8, la un rând, ca să pot concentra cât mai multă informație în ea. Desigur că sunt și alte cărți, care au două fraze pe o pagină… Tot legat de agresiunile termoenergetice am publicat un atlas, volumul I, în urmă cu un an, iar în străinătate am contribuit ca și coautor la 3 tratate la editura Springer, despre augmentarea mamară, mastopexie, reducția mamară și chirurgia cosmetică. O altă carte, pe care am publicat-o ca și editor, Aesthetic Surgery of the Breast, apărută în ianuarie 2015, cuprinde tot ce înseamnă chirurgia estetică, în peste 1.000 de pagini.”

Prof. univ. dr. Toma Mugea consideră că și-a îndeplinit obiectivele din punct de vedere științific și profesional, iar, ca urmare a activității în cadrul Societății Europene de Chirurgie Estetică a fost ales președinte al acestei societăți. Doctorul are un grup de colaboratori, medici tineri foarte buni, cu care operează și cărora le lasă moștenire experiența și cazurile strânse în peste două decenii:

„Sunt multe de scris încă, de publicat, cazuri deosebite, noutăți pe care le avem de împărtășit colegilor noștri, dar încet-încet toate vor apărea.”

Sfaturi pentru tinerii medici

După atâtea decenii de experiență profesională, umană și socială, chirurgul consacrat enunță câteva principii de urmat pentru tinerii medici – și nu numai – pentru o viață sănătoasă, împlinită și trăită cât mai „estetic”:

„În viață e bine să știi ce vrei să faci, să faci ceea ce îți place, ceea ce e permis de lege și morală, și să te gândești că cei care au făcut niște legi sau au stabilit niște conduite terapeutice le-au făcut orientativ, pentru că întotdeauna cazurile sunt particulare și ele trebuie analizate și găsită soluția cea mai bună, care se potrivește situației respective.

E important să ai liniște interioară, care se menține prin diversificarea activității, prin ieșirea în aer liber, prin citirea unor cărți din care întotdeauna ai ceva de învățat, în afară de cele de specialitate. 

E fundamental să știi să relaționezi cu oamenii, să acorzi fiecăruia respectul pe care îl merită, în primul rând pentru faptul că este o poveste de viață, și să încerci să găsești și grăuntele acela valoros, chiar dacă este acoperit cu o grămadă de gunoaie aparente. 

Trebuie să fii modest, să te lupți pentru adevăr, pentru dreptate, să nu cedezi, să nu faci compromisuri, să îți respecți statutul și, cel mai important e să îți respecți îndemnurile de conștiință. E esențial să nu te superi, nici când alții îți fac greutăți, pe care trebuie să le accepți ca elemente inerente vieții și întotdeauna să încerci să te scuturi de ele pentru a putea să gândești în continuare pozitiv și constructiv. Efectele eventualelor acțiuni sau atitudini negative împotriva ta pot fi foarte ușor anihilate printr-o gândire structurată în favoarea binelui. 

Cred că cu cât îți dorești mai puțin de la viață în sens material, cu atât ești mai fericit și mulțumit, pentru că îți găsești echilibrul. Tragediile apar atunci când lumea este prea mult atașată de partea materială a vieții, când pune aceste valori materiale înaintea altor principii.”

Foto: medestet.ro, Ziar de Cluj

Comentarii

Lavinia Gherman

26.08.2015 08:43

Asa DA! Chiar un exemplu! 

Gabriela Marinica

19.01.2018 03:14

Acest doctor a devenit cosmarul vietii mele .Am fost operata la sani in anul 2004 ,iar operatia a fost un fiasco.Nu spun ca am platit foarte mult,ca am sunat inainte si am intrebat cat costa operatia iar mai tarziu ,el pur si simplu a dublat pretul.Regretul meu este ca nu l-am dat in judecata pe acest libidinos care se crede medic desavarsit.Fac apel la persoanele care vor o operatie estetica buna,feriti-va de acest escroc!

Alexandru Grama

26.08.2015 09:02

Ce bine ar fi dacă la conducerea țări și în structurile subordonate ar fi asemenea oameni de calitate., ce ar mai progresa țara aceasta și oameni. Cu siguranță am fi printre primele țări din lume. Nu ar mai fi calvarul care este în momentul de față, cu atîta corupție și nedreptate fără orizonturi. Oare copii,nepoți noștri unde vor ajunge? ce se va alege din această frumoasă țară. Au luptat, muncit oare degeaba moși și strămoși noștri pentru țară și glia strămoșească.?????  poate în lumea cealaltă de după voi afla.......                                                                           Cu respect pentru asemenea oameni.

RAdu

03.09.2015 20:01

Din pacate, zicala aschia nu sare departe de trunchi e falsa. Cand ne gandim unde e Ruxandra, fiica domnului profesor. Mai multe nu spun...

Adauga comentariu