Povestea Luminiței Toader, coregrafă și profesoară de dans clasic și contemporan: „Succesul e efemer și nu te formezi ca om doar din plămădeala unor apariții scenice”

Luminița Toader e una dintre cele mai îndrăgite profesoare de la Liceul de Coregrafie „Octavian Stroia”, o persoană sufletistă, cordială și deschisă, ce le împărtășește mereu elevilor săi, pe lângă secretele dansului clasic și contemporan, și multă căldură umană. Cu Luminița orice comunicare e una autentică și plină de emoție, la fel ca și coregrafiile pe care le creează, întotdeauna originale și personalizate, potrivite micilor dansatori, care astfel pot da pe scenă tot ce au mai bun.

Luminița și-a început cariera ca profesoară de balet la o academie particulară din Italia, care a solicitat-o imediat după terminarea liceului. Dorul de țară, însă, a făcut-o să se întoarcă după 5 ani în orașul în care s-a format, pentru a contribui la rândul ei la șlefuirea artistică a viitoarelor generații de balerini și dansatori. Pentru că a predat mai mult la clasele mici, profesoara nu se poate lăuda cu un palmares impresionant de premii obținute de către elevii săi, dar cea mai mare satisfacție o are atunci când îi vede, pe cei cărora le-a ghidat primii pași, performând pe marile scene.

Din clasa I a început gimnastica artistică

Luminița Toader s-a născut într-o familie cu înclinații artistice, părinții ocupându-se îndeaproape de educația culturală a celor 4 copii, 3 fete și un băiat. Mama, fostă învățătoare, a avut grijă ca joaca copilăriei să nu fie una „prozaică” („să nu batem mingea în fața blocului”) și le-a dus pe cele 3 fiice ale sale la gimnastică. Astfel, Luminița a început gimnastica artistică din clasa I, a făcut gimnastică de performanță și, când a venit vremea, pentru că era foarte grațioasă, a dat examen de admitere și a continuat școala la Liceul de Coregrafie.

Tatăl a fost muzician amator, taragotist la Ansamblul „Someșul Napoca”, și de la el a prins Luminița gustul pentru muzică. De mică a asistat la toate spectacolele ansamblului, iar dansurile le știa pe de rost. Prin mama sa, ce avea o formație filologică, a cunoscut și plăcerea de a citi, lectura fiind una dintre principalele distracții de vacanță, când făcea concurs de lectură cu surorile ei, acum amândouă absolvente de Litere:

„Amintirea cea mai frumoasă e că la un Crăciun a venit mama cu un sac imens, plin cu cărți, ceea ce ar fi putut fi dezamăgitor pentru unii copii, la vârsta de 10 ani, dar noi chiar ne-am bucurat; am citit de mici foarte mult și asta ne-a folosit ulterior.”

Profesoară de balet în Italia

Imediat după ce a absolvit Liceul de Coregrafie, Luminița Toader a avut șansa de a ajunge în Italia, pentru a fi profesoară de balet. O fostă balerină de la Opera Națională Română din Cluj-Napoca, Estera Tătar, ce avea o colaborare în Italia, a apreciat-o pe tânăra absolventă și a solicitat-o să predea la o academie particulară de balet, Taranto Dance Academy:

„Și așa am ajuns în Italia, imediat după ʼ90. Am aterizat la aeroport, singură, cu un geamantan, pierdută în spațiu… A fost un șoc pentru mine contactul cu Occidentul, nu știam dacă să plâng sau să mă bucur. A fost, așa, răscolitor, dar încet-încet m-am obișnuit cu cultura italiană și din ʼ90 până în ʼ95 am predat la o academie particulară de balet. 

Acolo mi-am început ucenicia de profesoară. Am fost cumva constrânsă de împrejurări. Eu, neavând practică pedagogică, efectiv am ars etapele. Neavând pregătire sub formă de studii superioare, pentru că nu era așa ceva la noi, am ajuns așa, pusă în fața faptului împlinit, și am fost nevoită să pregătesc în fiecare an câte un spectacol de o oră. Și așa mi-am început eu ucenicia de profesoară de balet și coregrafă.”

A revenit în Cluj, pentru a preda la liceul unde, la rândul ei, a fost elevă

După 5 ani, Luminița s-a întors în România, resimțind un acut dor de casă, dar, chiar și după ce a revenit în țară, a mai fost solicitată de patroana școlii din Italia pentru a mai monta încă două spectacole. În 1995, când a revenit la Cluj,  a predat ca suplinitoare la Liceul de Coregrafie „Octavian Stroia”:

„Am reușit să primesc o jumătate de normă și așa am început să predau în cadru profesionist dans clasic, la clasele de gimnaziu. Încă de la începutul carierei am lucrat cu copii de toate vârstele, de la cei mici, care de abia știau să umble, până la cei cu figuri adolescentine, și astfel am creat coregrafii specifice fiecărui nivel.

Mulți ani am predat numai dans clasic la clasele de gimnaziu, am fost identificată cu categoria asta de vârstă. Nu mă pot lăuda cu foarte multe premii, pentru că m-am ocupat mai mult de elevii de gimnaziu, de spectacole cu copii mici, dar cea mai mare satisfacție pe care o am e că la orice spectacol mă duc, la Opera Română, Opera Maghiară, chiar și dintre soliști, sunt balerine la care le-am pus bazele, și asta e o mare satisfacție! Foarte mulți mi-au trecut prin mână!”

Cu toate acestea, elevii Luminiței au obținut unele premii importante, chiar la olimpiada de dans contemporan de anul acesta sau, premiul pe care profesoara îl consideră unul dintre cele mai valoroase, locul III la secțiunea dans contemporan la Young Stars Ballet Competition, câștigat în noiembrie 2014, de o elevă de-a sa de clasa a șasea, Ariana Chinan. Acest premiu, Luminița Toader îl consideră drept o mare onoare, în contextul în care în juriu au fost directori de la academii celebre din toată lumea.

 „Nu am copiat niciodată coregrafii”

Înzestrată cu multă creativitate și imaginație, Luminiței i-a plăcut întotdeauna să creeze coregrafii originale, pe placul dansatorilor:

„Nu am copiat niciodată coregrafii, eu prefer să trec printr-un proces de creație cu elevii mei, prefer să simt pe pielea mea cum ajung la o finalitate cu elevii.  Nu am impus coregrafii care să nu le fi plăcut dansatorilor, am colaborat cu elevii în realizarea lor, implicându-i și determinându-i să își iubească rolul, care întotdeauna are o poveste în spate. Asta a condus mereu la succesul spectacolelor și coregrafiilor.”

Dedicată profesiei sale, Luminița Toader lucrează de dimineața până seara. Coregrafiile ei sunt personalizate și a așteptat uneori și 10 ani, din momentul în care a ascultat o melodie, pentru a găsi elevii potriviți care să o danseze:

„E o revelație, încerc să observ empatia dintre elevi, pentru a îi distribui în diverse roluri. Eu ascult muzica și vizualizez, în 5-10 minute, ceea ce trebuie să fac, și niciodată nu îmi propun nimic, finalul e surprinzător. Dacă nu îți propui, iese mai frumos decât dacă ți-ai propune!”

„Eu îmi urmez visurile și ceea ce îmi propun, nu mă raportez la nimeni.”

Deși lumea artei în general e plină de orgolii deșarte, Luminița Toader consideră că „e loc pe Pământ pentru toată lumea”. Profesoara are și un motto, pe care îl recomandă elevilor săi:

„Întotdeauna încerc să fiu mai bună decât mine și să mă autodepășesc, niciodată nu mă raportez în ceea ce fac la nimeni și chestia asta îmi face foarte bine și psihic, îmi dă o relaxare pe plan profesional, pot crea fără ca tot timpul să mă lovesc de frustrări, că altul e mai bun ca mine. Eu îmi urmez visurile și ceea ce îmi propun, nu mă raportez la nimeni.

La nivelul la care am ajuns acum sunt foarte sigură de ceea ce fac, simt că am ajuns la o maturitate artistică, câștigată cu foarte multă sudoare și sacrificii, proces care încă nu s-a terminat - cred că mai urmează să evoluez.”

Oamenii care i-au influențat cariera

Luminița consideră că de un mare ajutor în cariera sa a fost conexiunea cu anumiți oameni valoroși, precum maestrul Vasile Solomon, Simona Noja (directoarea școlii de balet a Operei de Stat din Viena), lector univ. dr. Ina Hudea, de la Academia de Muzică „Gheorghe Dima”, actrița Elena Ivanca și directorul Liceului de Coregrafie, Marius Loga, persoane care au susținut-o și recunoscut-o profesional:

„De la maestrul Vasile Solomon am învățat meserie, pe care știu că o fac bine, pentru că am avut această interacțiune cu dânsul. Cu Simona Noja din ianuarie 2015 am început o colaborare, sunt profesor colaborator la studiourile sale de balet, care au adus foarte multe oportunități de dezvoltare profesională pentru balerinii din Cluj, au deschis perspective de evoluție personală a tinerilor dansatori. 

Dacă am evoluat foarte mult în ultimii 3 ani, e datorită faptului că am fost provocată artistic de cea care îmi e profesoară la facultate, de Ina Hudea. Avalanșa de proiecte comune din ultimii 3 ani, în care am fost implicată, proiecte variate și complexe, m-au provocat să mă autodepășesc. Cu Ina Hudea și Scena Urbană am avut spectacolele «Domnul Goe» și «Charlie Chaplin», în Grădina Botanică, de Zilele Clujului. Spectacolele au fost ideea regizoarei Ina Hudea, Elena Ivanca s-a ocupat de partea de actorie și eu de partea de coregrafie. «Charlie Chaplin», în Grădina Botanică, a fost o incursiune în felurite stiluri de dans, de la dans clasic la contemporan, la Charleston, un amalgam de coregrafii, care s-au armonizat foarte bine, pe principiul: «unitate în diversitate».

Eu nu îmi doresc să fiu mare coregrafă, ci să fac mici coregrafii, ca niște mici bijuterii de colecție. La mine spectacolele nu durează foarte mult, maximum o jumătate de oră. În ziua de astăzi există un public foarte pretențios și, decât să fac 3 ore de spectacol, mai bine condensez și mă concentrez pe esențialul mesajului.

Cu Elena Ivanca a fost o întâlnire hotărâtoare, pentru că am colaborat cu «Atenție, cad îngeri!», pentru mișcarea scenică, apoi a urmat «Domnul Goe», și s-a concretizat în luna martie cu «Femeie și nimic altceva», în Diesel.”

Inspirația din livada de vișini

Luminiței i-a plăcut de mică, nu doar să citească, ci și să scrie. Fiindcă își dorea dintotdeauna să scrie o carte, a început și acest act de creație, anul trecut, în livada de vișini a mamei sale:

„Într-o triangulație de vișini, unde mi-a venit inspirația, am început să scriu și mi-am dat seama că am încă o opțiune de exprimare și că, până la urmă, aceasta e complementară baletului; sunt foarte fericită, că se combină una cu alta foarte bine. Unele coregrafii îmi vin în minte, nu neapărat când aud muzică… citesc ceva dintr-o carte, o frază, care poate să fie ca un impuls – fraza respectivă trebuie să o transform într-o coregrafie! Mă mai poate inspira o senzație sau o emoție…”

„Nu trebuie să te hrănești cu orgolii deșarte mult timp după căderea cortinei”

Pe lângă partea tehnică de dans și muzică, Luminiței i se pare foarte importantă și comunicarea cu elevii săi, considerând că, dincolo de formarea lor profesională, contează foarte mult și felul în care aceștia învață să se raporteze la ceilalți. Relația ei cu elevii e una foarte relaxată și deschisă, atât în sala de balet, cât și în afara acesteia:

„Le dau și foarte multe sfaturi, și unul dintre ele ar fi să aibă în viață mai mult de o opțiune, în sensul că, deși dansul clasic este baza de la care pleacă pregătirea fiecărui dansator, trebuie să treacă un pic prin toate stilurile de dans, pentru că nu se știe niciodată când își pot găsi un alt potențial de exprimare, nu se știe unde îi duce vântul, în ce companie de balet. Și, să se gândească că poate va veni o vreme când chiar s-ar putea să își schimbe meseria.

Succesul e efemer și nu te formezi ca om doar din plămădeala unor apariții scenice, nu trebuie să te hrănești cu orgolii deșarte mult timp după căderea cortinei, pentru că realitatea e că întotdeauna vor veni după tine oameni foarte talentați.”

„Dăruiesc din suflet, ajut din suflet și nu aștept nimic în schimb”

Luminița Toader a făcut parte din prima promoție a secției de pedagogie coregrafică, din cadrul Academiei de Muzică „Gheorghe Dima”:

„Cu noi s-a înființat această secție, în 1999, am terminat în 2004, iar acum sunt în anul II masterandă, tot în cadrul Academiei de Muzică «Gheorghe Dima», secția artele spectacolului muzical, un masterat în regie coregrafică.”

Luminița colaborează cu mai multe instituții școlare, a predat ore de dans copiilor de la diferite școli și, pe lângă asta, a înființat un program în cadrul Liceului de Coregrafie, care să le dea posibilitatea și copiilor din ciclul primar să exploreze lumea dansului. Și cu acești copii, din 2005 până în prezent, a realizat spectacole în fiecare an.

Profesoara atâtor generații de dansatori consideră că, la rândul ei, are ceva de învățat de la fiecare persoană:

„Nu ignor pe nimeni, îi apreciez pe toți colegii mei de promoție din liceu și pe colegele de facultate, care se dedică dansului ca balerine profesioniste, pe cei care sunt profesori de balet și coregrafi.

Ceea ce pot să spun despre mine e că sunt o persoană foarte activă, pun preț pe partea estetică a lucrurilor, îmi place foarte mult să citesc, să scriu, și visez la un scenariu de film. Sunt neobosită în a-mi vedea proiectele finalizate, niciodată nu am zis nu, și consider că am făcut față cu bine până acum. Am simțul umorului foarte dezvoltat, îmi place să râd și să fac haz de necaz, dăruiesc din suflet, ajut din suflet și nu aștept nimic în schimb”, conchide Luminița Toader, coregrafa de vieți, de suflete și de spectacole de dans.

foto: Luminița Toader

Adauga comentariu