Moartea a devenit, în pandemie, un subiect la ordinea zilei în viața noastră. Clujenii decedați sunt înhumați, în prezent, în Cimitirul Pomet, unde Primăria concesionează locuri de veci familiilor îndoliate. Tot aici sunt îngropate și cadavrele neidentificate sau cele pentru care nu sunt identificate rude.
Majoritatea decedaților actuali sunt, așadar, direcționați, spre odihnă veșnică și temporară pomenire, spre Cimitirul Pomet, un loc necunoscut însă pentru majoritatea clujenilor care nu au avut nevoie recent de servicii funerare.
Ziar de Cluj a vizitat astăzi acest cimitir, pentru a vă arăta unde ajung clujenii care se sting din viața lumească.
Cimitirul Pomet nu este cunoscut, cu toate că este cimitirul folosit în momentul de față, pentru că este departe. Administrativ, e localizat pe strada omonimă, care se ramifică din strada Oașului din Cluj-Napoca. Practic însă, de la intersecția Oașului cu Bulevardul Muncii, din sensul giratoriu de la Auchan, strada Oașului pare mai degrabă Chinteni decât Cluj-Napoca. De-a lungul drumului care duce spre cimitir, la stânga și la dreapta, sunt presărate case, iar dincolo de ele, numai dealuri pustii, populate doar de oi, de vaci și de capre.
Pometului pare un cimitir de la țară, mărginit de dealuri pastorale și de drumuri desfundate:
Cimitirul ține de Clujul ”smart”, dar Primăria nu a băgat aici, în nicio bancă, niciun USB. Ne întâmpină garduri metalice comuniste, cu inscripții „rupestre”, ca în Epoca de Aur:
La fiecare intrare găsim, așa cum găsim și la porțile de intrare ale orașului (la gară, autogară, aeroport), câte o construcție hidoasă, mizerie, amenajări demne de secolul trecut.
Gunoaiele stau neridicate și aici, la fel ca în cartiere, pe principiul: „grămada cere vârf”. Viii ca viii, dar și la morți, tot ca la vii!
Cei care vor să lase pomană, o pot face pe o masă amplasată la una dintre intrări, într-un mod scârbavnic, batjocoritor. Atâta au putut încropi autoritățile pentru cinstirea morților:
În dreptul unei alte intrări, au fost ridicate următoarele clădiri administrative:
Stilul cabanier se împletește perfect cu cel rural și cu containerul cu iz citadin, într-un melanj care spune multe despre Clujul cu pretenții ”smart”, din ce în ce mai prost, pe măsură ce te îndepărtezi de Centru.
Priviți ce instalație de apă există în cimitirul clujean Pomet, în plină pandemie, când ar trebui să existe condiții pentru vii, să se spele pe mâini, ca să nu ajungă prematur printre cei morți:
Capela, din fericire, construcție ce pare recentă, este una decentă. Cu toate că și aici, de clopotniță, se sprijină într-o rână o cruce putrezită:
Într-o hală metalică se oficiază, cel mai probabil, ritualurile religioase, înainte de înhumare. Hala ar fi însă mai potrivită pentru turnarea unui film horror românesc:
Întreaga recuzită funerară arată nepăsare, batjocură, atât pentru viii îndurerați, cât și pentru morții care au trecut într-o lume cu siguranță mai bună decât cea care îi îngroapă, în anul 2021, în Clujul cu veleități europene, în asemenea condiții tractoristice!
Fiind un cimitir relativ nou, Pomet este, totuși, mai îngrijit, în zona de morminte, decât alte cimitire, mai din oraș.
Bordurile nu sunt toate la locul lor, dar, vorbind despre un cimitir clujean, este ceva firesc. La fel e și în Clujul în care trăim:
Din păcate, cimitirul în care clujenii își îngroapă în prezent morții nu se ridică deloc la standardele trâmbițate pe toate canalele media de către politicienii Clujului. Pomet e cel mult un cimitir de țară, demn de o țară din lumea a treia.