Aceasta boala este produsa de un virus, virusul poliomielitic, care in general nu determina decat o infectie benigna, dar care in cazurile cele mai grave poate afecta sistemul nervos producand paralizii ireversibile.
Poliomielita afecteaza in primul rand copiii, de unde si celalalt nume, paralizie infantila.
Cauze si frecventa. Virusul poliomielitic, numit virusul polio, se gaseste in fecalele persoanelor infestate. Boala se transmite deci prin ingestia de alimente si apa contaminate sau prin intermediul mainilor murdare.
Prezenta poliomielitei, altadata o boala frecvent intalnita, a devenit cu totul exceptionala in tarile occidentale, datorita vaccinarii. Cu toate acestea, persoanele nevaccinate sau incomplet vaccinate (care nu au facut rapeluri) pot contracta virusul in timpul unei calatorii intr-o tara unde nivelul de igiena si de salubritate lasa de dorit (tari in curs de dezvoltare).
Simptomele. In absenta vaccinarii, poliomielita poate produce tulburari mai mult sau mai putin grave. Cele mai frecvente forme de boala sunt cele putin grave. Aproximativ 85 % dintre copiii infectati de virus nu prezinta nici un simptom. In celelalte cazuri, dupa o perioada de incubatie de 3-5 zile, bolnavii prezinta febra, o inflamatie a faringelui, dureri de cap, precum si varsaturi.
Apoi, dupa cateva zile, majoritatea dintre ei se vindeca. Cu toate acestea, trebuie sa privim cu teama aparitia simptomelor de meningita: febra mare, dureri de cap insuportabile, rigiditate a cefei, dureri musculare insotite cateodata de curbatura (temperatura), retentie de urina.
Sechelele: paraliziile. Intr-un stadiu secundar, boala se caracterizeaza prin aparitia paraliziilor. Reaparitia lor corporala e neregulata si asimetrica. In general, ea afecteaza membrele inferioare si/sau superioare – cateodata muschii abdominali. In cazurile cele mai grave, dar in aceeasi masura, cele mai rare, ea se poate extinde la muschii respiratiei si ai deglutitiei. Paraliziile regreseaza mai mult sau mai putin complet, dar cel mai adesea recuperarea e partiala si foarte variabila de la un individ la altul. Aceasta perioada de regresie incepe dipa 15 zile de la aparitia tulburarilor si poate dura pana la 2 ani.
Paraliziile reprezinta sechelele bolii, fata de care exista temerea cea mai mare. In ele rezida gravitatea bolii in totalitate, in special la copilul aflat in perioada de crestere. Atrofierea si scurtarea muschilor, tulburarile de crestere ale unuia sau ale mai multor membre necesita deseori, in cursul anilor urmatori, interventii chirurgicale ortopedice asupra membrelor afectate sau asupra coloanei verterbrale, in caz de deformare (cifoscolioza).
Diagnosticul si tratamentul. Diagnosticul e confirmat prin izolarea virusului intr-o proba de lichid cefalorahidian (recoltata prin punctie lombara) sau prin examinarea fecalelor (coprocultura). Boala nu beneficiaza de un tratament eficient. In cazul in care pacientul nu prezinta paralizii, medicul ii prescrie repaus si medicamente impotriva durerii (antialgice).
Atunci cand paralizia incepe sa se instaleze, trebuie initiata kinetoterapia pentru a limita leziunile si retractiile musculare. Acest trtatament trtebuie continuat neaparat pe intreaga perioada de convalescenta, pentru a conserva o functionalitate musculara cat mai buna.