Sanatate

Poliartrita reumatoida

Afectiune reumatologica, poliartrita reumatoida (PR) este o afectiune inflamoatare cronica de etiologie necunoscuta, in care articulatiile mici ale membrelor (pumnii, genunchii si degetele mainii) sunt prinse concomitent si simetric, intr-un proces evolutiv centripet, urmate apoi si de articulatiile mai mari ale mebrelor (coate, umeri, glezne, solduri).

 

 

Instalarea insidioasa si evolutia lenta face ca detectarea sa se faca relativ tarziu, cand boala se manifesta plenar, ca urmare a actiunii factorilor favorizanti: infectie generala cu virusuri si micoplasme, oboseala accentuata, expunere prelungita la frig si/sau umezeala, soc emotional, alimentatie defectuoasa.

 

 

Ea se instaleaza, in circa 80 % dintre cazuri, la persoanele aflate in perioada activa a vietii, intre 20-50 de ani, de trei ori mai frecventa la femei decat la barbati. Daca debutul bolii are loc dupa varsta de 60 de ani, raportul balanseaza catre sexul masculin – 3/1 -, iar boala se manifesta cu deosebita agresivitate clinica si biologica.

 

 

Boala parcurge, in evolutia sa patru stadii:

 

 

satadiul I – poliartralgic – in care predomina durerea difuza sau localizata, exacerbata noaptea si atenuata ziua, dar suficient de pronuntata pentru a putea constitui un semnal de alarma pentru bolnav. Acesta are insomnie din cauza durerilor, acuza lipsa poftei de mancare, slabeste in greutate, manifesta subfebrilitati si tulburari psihice in care alterneaza depresia cu irascibilitatea;
stadiul II – exudativ – in care durerea, deja permanentizata, este insotita de limitarea supletii miscarilor articulare, indeosebi dimineata (“redoare matinala”), modificari ale tegumentelor (care devin calde si lucioase), tumefactii si deformari articulare sau subluxatii (care iau aspect caracteristic, de fus);
stadiul III – proliferativ – cand boala s eextinde, cuprinzand simetric glezna, genunghii sau coatele; apar atrofiile musculare si anchilozele;
stadiul IV – terminal – in care bolnavul prezinta deformatii majore, monstruoase, este deja un invalid, un asistat social pentru tot restul vietii, pe care si-l va petrece imobilizat la pat. Aceasta apare, de regula dupa 10, 20, 30 de ani de la debutul bolii.

 

 

Alte manifestari clinice sunt, si ele, mai mult sau mai putin frecvente: modificarea tegumentelor (subtiere, pigmentare, unghii uscate si friabile), modificarea starii generale (subfebrilitate sau febra) si osteoporoza (semn precoce, care usureaza si diferentiaza diagnosticul).

 

 

Dupa intensitatea osteoporozei, a deformarilor articulare si a anchilozelor, PR prezinta, de asemenea, patru stadii de evolutie (dupa Borundel):

 

 

stadiul I – precoce – capacitate functionala completa, fara leziuni distructive, cu o discreta osteoporoza evidentiata radiologic; este momentul ideal pentru stabilirea diagnosticului, dar aproape imposibil de realizat in practica, in absenta unor controale periodice amanuntite;
satdiul II – moderat – capacitatea functionala este inca normala, dar durerea, redoarea si o usoara atrofie musculara sunt, deja, semne de ingrijorare;
stadiul III – sever – capacitate functionala limitata, osteoporoza, deformari articulare, leziuni distructive extinse, atrofii musculare majore;
stadiul IV – terminal – infirmitate cvasi generalizata, osteoporoza, leziuni distructive si atrofii musculare majore, deformari articulare foarte evidente, anchiloza osoasa.

 

 

Ameliorarea bolii depinde de fixarea cat mai timpurie a diagnosticului si de instituirea celui mai adecvat si individualizat protocol terapeutic. Acesta prevede instituirea unui regim de viata echilibrat, fara oboseala fizica sau psihica (8-9 ore de odihna nocturna si 1-2 ore dupa-amiaza, repaus la pat, pe plan tare, in pozitia functionala a articulatiei afectate, timp de 2-3 saptamani, pana la cedarea durerilor), regim alimentar bogat in proteine, vitamine, saruri minerale, crearea unui mediu ambiant proprice (cald si uscat), psihoterapie (ferirea de socuri emotionale si pastrarea unei atitudini optimiste fata de boala), mentinerea mobilitatii articulatiilor prin kinoterapie, (de 3-4 ori pe zi, cate 15-20 de minute), hidrokinetoterapie si terapie ocupationala sau ergoterapie (terapia prin munca), tratament medicamentos cu antiinflamatoare (aspirina, “painea reumaticului”, in doua reprize; dimineata, in jurul orei 5 si seara tarziu, dupa ora 23), saruri de aur (crizoterapie), imunosupresoare, cortizon etc.

 

 

In cazuri extreme se recurge la chirurgie si la imobilizarea temporara a articulatiilor in aparat gipsat, pentru corectarea pozitiilor vicioase. Se vor evita aplicatiile calde (care exacerbeaza inflamatia si durerea), precum si expunerile prelungite la soare sau tratamentele balneare in fazele acute ale bolii, care pot reaprinde procesele inflamatorii.

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *