Fiind reprezentate prin numeroase soiuri, cu epoci diferite de coacere, piersicile pot fi consumate in stare proaspata pe o perioada de circa patru luni de zile, 15 iunie – 15 octombrie.
Cele mai raspandite in plantatii sunt soiurile de piersici propriu-zise, cu pielita acoperita cu perisori fini, dar se cultiva si nectarine, piersici golase, deci fara perisori pe suprafata. Fiecare din aceste doua grupe include soiuri cu pulpa galbena, care sunt generalizate in cultura, si soiuri cu pulpa alba. Acestea din urma, avand pulpa cu consistenta in general slaba, si mai suculenta, sunt mai perisabile si mai sensibile la transport decat cele cu pulpa galbena.
Soiurile extratimpurii si timpurii de piersici au pulpa aderenta (lipita de sambure), iar la cele cu coacere mijlocie si tarzie, pulpa este, de regula, semiaderenta sau neaderenta.
Intrucat isi continua coacere si dupa cules, piersicele trebuie recoltate mai in parga (cu 4-5 zile inainte de maturitatea deplina), adica inainte de a incepe sa li se inmoaie pulpa, pentru a rezista mai bine la transport.
Din soiurile de piersici pubescente cu coacere extratimpurile si timpurie, cele mai valoroase sunt: Springtime, Springold si Cardinal; dintre cele cu coacere mijlocie (in august): Redhaven Jerseyland si Southland, iar din cele tarzii: Elberta si flacara. Dintre soiurile de nectarine, mai apreciate sunt Nectared 4, Nectared 6, Silver Lode, Nectarose, Flavortop s.a.
Soiurile de piersici pentru compot denumite pavii pentru industrializare, au pulpa galbena si aderenta la sambure, rezistand bine la transport si putandu-se recolta mecanizat prin scuturare cu vibratorul.
Avand coacerea dupa 20 august, ele acumuleaza mult zahar. In timpul fierberii, pulpa acestor soiuri isi mentine consistenta si culoarea. Cele mai valoroase soiuri din aceasta grupa sunt: Vesuvio, Fortuna, Vivian si cele din seria Babygold.
Piersicile contin: apa (86-91 %), zaharuri (6-16 %), acizi, substante pectice si minerale, provitamina A, vitamine din complexul B (B1, B2, B6), vitamina C s.a. Piersicile timpurii si semitimpurii sunt mai bogate in vitamina C si in elemente minerale decat cele tarzii, dar contin mai putine zaharuri. Dintre acestea, in piersici predomina zaharoza, iar continutul de fructoza este practic egal cu cel de glucoza.
Piersicele sunt prin excelenta fructe de masa, dar se folosesc in cantitati apreciabile si pentru prelucrare (compot, suc, dulceata, gem, marmelada, pasta, pistil, nectar, lichior, rachiu). Totodata, ele pot fi congelate. Se mai utilizeaza la prepararea unor produse de cofetarie (inghetata, tarta, piure, sufleu).
In scopuri terapeutice, de la piersic (Piersica vulgaris Mill) se folosesc fructele, florile si frunzele.
Piersicile sunt energetice, diuretice, usor laxative, alcalizante, vermifuge; datorita continutului in fier, refac hemoglobina si de aceea sunt indicate in alimentatia persoanelor anemice (copii cu debilitate fizica) si a celor care sufera de dispepsii hepatice si gastrice (digestie anevoioasa si dureroasa). Avand reactie alcalina, piersicile – ca si caisele – constituie un regulator in digestie, deoarece alimentele principale pe care le consuma omul (painea, carnea, ouale) au reactie acida. Datorita efectului lor alcalinizant, piersicile sunt recomandate in litiazele urinare. Ele sunt admise diabeticilor. Se mai folosesc in hematurii, gastrita hiperacida, ulcer gastroduodenal, colica biliara, constipatie.
Florile piersicului au efect sedativ, antispasmodic si laxativ; se folosesc, sub forma de infuzie (5 %) in nevroze si constipatie. Frunzele de piersic au efect vermifug.