Incontinenta sau pierderea de urina se produce cand faci un efort, fie cand nu-ti poti infrana (controla) nevoia imperioasa de a urina. In afara de faptul ca sunt umilitoare, ele se pot rasfrange asupra calitatii vietii, deoarece unele femei, pentru a limita riscurile, renunta la anumite activitati, cum ar fi munca fizica, sportul, sexul sau activitatea profesionala.
Urinatul este o functie in aparenta simpla; in realitate, este extrem de complexa si implica o multime de factori. Depinde de echilibrul dintre forta de expulzarea vezicii si fortele de retentie ale uretrei, aflate sub controlul sisitemului nervos. Un dezechilibru oarecare pe acest lant poate duce la incontinenta urinara.
Cand femeile se refera in mod concret la problemele de acest gen, spunand “mi se surpa toate pe dinauntru”, nu gresesc. Organele care determina urinatul sunt asezate unele peste altele: sus se afla uretra care apasa pe vezica, iar vezica apasa pe vagin. Tot acest ansamblu se sprijina pe ceea ce medicii numesc “planseul pelvian” sau perineu, sustinut de doua sisteme musculare. Daca se iveste undeva un dezechilibru, intregul sistem este afectat.
Incontinenta poate fi de doua tipuri:
1. nevoia imperioasa de a urina este provocata de o instabilitate a vezicii, adica o slabire a activitatii muschiului vezicii si a mecanismelor sale de control;
2. pierderea de urina ca urmare a unui efort (chiar neinsemnat) sau declansata de un ras nestapanit, de un stranut puternic, de frig, de contactul mainilor cu apa rece, este provocata de o alterare a mecanismelor de inchidere a uretrei (canalul care continua vezica urinara).
Perioadele critice:
1. Prima perioada cu risc este nasterea. In momentul cand iese copilul, se produce o slabire a muschilor, care poate fi de durata, mai ales daca bebelusul cantareste peste 3,7 kg. Situatia se agraveaza daca femeia a luat mult in greutate in timpul sarcinii, daca s-a produs o rupere de perineu la nastere – nereparata sau reparata tarziu prin epizotomie – sau daca femeia incepe eforturile de expulzare cu vezica plina.
2. Cea de-a doua etapa critica este perioada menopauzei, care duce la o diminuare a elasticitatii muschilor si a ligamentelor chingilor abdomenului. Planseul perineal devine si el mai putin tonic.
In plus, exista factorii de risc individuali. Se pare ca elasticitatea musculara este legata si de ereditate si ca ea scade mai repede la femeile cu pielea foarte alba, subtire si fina, care au o musculatura foarte fragila.
Diagnostic
Examenul clinic si intrebarile medicului sunt fundamentale si uneori suficiente pentru stabilirea unui diagnostic si a unui tratament. Cel mai adesea, medicii cer un “bilant urodinamic”, adica masurarea presiunii in interiorul vezicii si a uretrei, cu ajutorul unei sonde prevazute cu captatori electronici, in diferite situatii (tuse, efort de retentie). Examenul se face in cabinete de specialitate. Nu este placut, dar nici dureros. Controlul radiologice necesar numai in cazuri dificile, care sunt rare.
Tratament
Tratamentele sunt de trei feluri, in functie de rezultatatele controalelor: recuparare, tratament medicamentos si interventie chirurgicala.
Recuperarea musculara, facuta sub supravegherea unui specialist, este adesea suficienta pentru incontinenta nu prea grava. Termenul de recuperare se refera insa la tehnici diferite, de la simpla invatare a unor miscari la electrostimulare.
Kineziterapia clasica pune in miscare muschii si permite constientizarea pozitiei lor si a capacitatii de a-i comanda. Se pare ca putine dintre femei stiu sa-si contracte perineul si sfincterul, ba chiar unele frac exact contrariul a ceea ce li se cere, adica imping in loc sa retina.
Electrostimularea se face cu ajutorul unei sonde mici care se gaseste in farmacii si este adusa de pacienta la fiecare sedinta. Prin sonda trece un current foarte slab. Are acelasi scop ca si kineziterapia clasica.
Biofeedback-ul. Acest nume destul de complicat desemneaza un aparat care capteaza cu ajutorul unor electrozi plasati pe cap semnalele cerebrale. Utilizatorul poate vizualiza, pe o scala luminoasa, prezenta sau absenta lor si le poate astfel influenta. Prin urmare, totul este sub controlul nostru. Metoda e folosita adesea pentru tratamentului stresului rebel, al migrenelor si al oboselii .
Se pot folosi mai multe feluri de medicamente, dar acestea sunt destinate cu precadere asa-numitei incontinente vezicale, care se manifesta prin nevoia imperioasa de a urina. Senzatia de urgenta este diminuata, dar nu trebuie sa ne asteptam la minuni.
Daca tratamentele n-au dat rezultate, ramane chirurgia, care recurge la diferite tehnici, bazate pe aceleasi principiu: reasezarea colului vezicii si a uretrei in pozitie normala. Rezultatele sunt pozitive in proportie de 80 %.
Motive de ingrijorare?
Nu, daca pierderea este mica si apare in situatii cu totul speciale: un ras nestapanit, un stres intens sau un efort mare cu vezica plina.
Da, daca pierderile se produc in mod regulat si se repeta dupa un efort minim sau o zi obositoare sau dupa ce am mers mult pe jos. Ori daca ne obliga sa renuntam la sportul practicat. Ca sa nu fiti obsedate de posibilitatea unui accident, puteti recurge la mijloacele de protectie adaptate, confortabile si practice care se gasesc in farmacii.
Numai ca acestea sunt un paleativ. Trebuie sa mergeti la medic. Este greu, dar nu imposibil sa spui: ‘Nu mai sunt sigurade mine, nu ma mai pot tine.” Asta e! Nu esti singura, iar doctorul este obisnuit cu asemenea lucruri. Va lua aceste tulburari in serios, nu pentru ca ele iti pun in primejdie sanatatea fizica, ci pentru ca stie ce influenta au asupra echilibrului psihologic. Poate ca te va trimite la un urolog, care se va ocupa de toate analizele si-ti va putea recomanda un tratament adecavat.