Piața Hermes este una dintre piețele agroalimentare administrate de către Primărie, o pată multicoloră de degradare pe obrazul cartierului Gheorgheni. Această hală, a cărei investiție a fost în valoare de 1.733.243,33 de lei, este astăzi un furuncul pe fața acestui cartier, atât prin aspectul ei, cât și sub aspectul neregulilor prezente, de altfel, în toate piețele Primăriei, după cum am arătat în materialele anterioare.
De la depărtare, hala se remarcă prin urâțenia multicoloră a construcție, albastru, albastru închis și roșu, culori mâncate deja de rugină și de intemperii.
Intrarea în piață este folosită ca loc de afișaj, peste afișele vechi, răzuite până la metal și rupte, apărând altele noi.
În fața pieței, pe lângă cele trei clopote pentru colectarea deșeurilor – de asemenea multicolore și în nuanțe țipătoare – zac mormane de cutii și reviste, pungi de gunoi și diverse mizerii.
Pe strada din fața pieței, femei sărmane, așezate pe câte un scăunel, comercializează fructe din grădină pentru a își asigura supraviețuirea, neavând probabil loc în hală unde, după cum am arătat în alte materiale, sunt favorizați și au loc cu preponderență bișnițarii.
Pe lângă urâțenia în sine a acestei hale, ea a mai fost și decorată de mâinile unor gospodari cu staniol la unele geamuri, cu afișe la altele, unele sunt acoperite cu placaje albe, altele sunt mate, unele sunt translucide – un kitsch absolut, mult sub pretențiile Clujului de 5 stele, cu care ne mândrim cât e de fain!
Conform site-ului Primăriei Cluj-Napoca, hala oferă legume și fructe proaspete, atât indigene, cât și din import, citrice și flori de la 45 de producători agricoli și 10 societăți comerciale și persoane fizice autorizate. Însă, cum mulți dintre „producătorii” din piețele Primăriei sunt producători doar pe hârtie, este discutabilă prospețimea produselor comercializate de către ei, legume și fructe care nu au trasabilitate, care nu se știe prin câte mâini au trecut înainte și cât timp a durat traseul de la producător în piață.
Și în această piață există prețuri de referință, un mercurial care le impune comercianților prețuri minime și maxime și care îi descurajează pe adevărații producători să vină la piață cu marfa de calitate superioară, marfă care, datorită costurilor de producție, nu poate fi vândută la prețurile pe care le impune Primăria. Prin urmare, după cum se vede în imagini, nici cumpărătorii nu se înghesuie să cumpere produse de calitate inferioară, iar prin piață bate vântul!
